Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 206/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5495/2/2009
1436/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 206
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, - personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegația nr. -/17.06.2009
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 124/P/2009.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat - solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, casarea Încheierii și revocarea măsurii arestării preventive considerând că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă iar inculpatul nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită judecarea în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a Încheierii Tribunalului București, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu s-au schimbat, față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, respectiv omor deosebit de grav și tâlhărie, există date că inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și că încearcă să influențeze martorii din cauză.
Pentru aceste considerente, având în vedere și antecedentele penale ale inculpatului care a fost condamnat anterior pentru fapte de tâlhărie apreciază că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care respingerea recursului și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Recurentului-inculpat - solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar în baza art.155 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 6 iunie 2009 până la 5 iulie 2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143, art. 148 lit. b și f Cod procedură penală (pentru inculpata ) și, respectiv, art. 148 lit. a, b și f Cod procedură penală (pentru inculpatul ), în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele sub aspectul cărora sunt cercetați, inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, există date că inculpații încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor martori, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, fiind anterior condamnat la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, trafic de droguri și tâlhărie.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul -, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive formulată de Parchet.
S-a arătat în motivarea recursului că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere, în acest sens, următoarele considerente:
Inculpatul - este urmărit penal pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art. 174 - 175 lit.a, art.176 lit.d Cod penal și art.211 alin.1 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, împreună cu inculpata, a pătruns în locuința victimei, în vârstă de 68 de ani, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri la nivelul capului, provocându-i leziuni care, ulterior, au condus la deces, după care a sustras din imobil importante sume de bani și mai multe bunuri.
Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul - se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Curtea reține că, în cauză, este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, relevante în aceste sens fiind: procesul - verbal de cercetare la fața locului; actele medicale și concluziile provizorii ale raportului de autopsie; procesul - verbal încheiat de organele de urmărire penală la data de 22.01.2009 la Spitalul Universitar de Urgență B, din care reiese că victima, conștientă fiind, i-a identificat de pe planșele foto, pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor; raportul de constatare tehnico - științifică dactiloscopică, care stabilește prezența în locuința victimei a urmelor papilare aparținând inculpatei; declarațiile martorilor și, cărora inculpatul le-a relatat împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, după săvârșirea acestora; procesele - verbale de conducere în teren cu martorii, și; procese - verbale de redare a comunicărilor și convorbirilor telefonice; listingurile apelurilor telefonice, din care rezultă contactul păstrat prin intermediul telefonului mobil între inculpata, aflată în locuința victimei, și inculpatul, precum și prezența inculpatei la domiciliul victimei la ore târzii în noaptea de 14/15.01.2009, în acest interval de timp ajungând la locul faptei și inculpatul; declarațiile martorilor, și, procesele - verbale de percheziție domiciliară.
Totodată, așa cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond, în cauză sunt incidente și prevederile art. 148 lit.a, b și f Cod procedură penală, în sensul că există date suficiente din care rezultă că inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, că a încercat să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor martori, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpatul este cercetată - prin care se aduce atingere celor mai importante relații sociale ocrotite de normele juridice, respectiv dreptul persoanei la viață, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise (cu premeditare, pentru a săvârși o tâlhărie, prin aplicarea cu sălbăticie de multiple lovituri victimei împreună cu o altă persoană), urmarea produsă (cauzarea de multiple leziuni victimei care, în final, au condus la decesul acesteia), rezonanța socială negativă pe care o are acest gen de fapte, precum și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societății civile lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate.
De asemenea, Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea în continuare de libertate a inculpatului fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul - subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii preventive formulată de MINISTERUL PUBLIC, menținerea stării de arest preventiv fiind justificată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Așadar, având în vedere aceste argumente, Curtea, în temeiul art.38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și, față de faptul că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din data de 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana
