Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR - - 26.02.2009
DECIZIA PENALĂ NR. 209/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
- SERVICUL TERITORIAL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 17/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații în stare de arest preventiv: inculpatul asistat de apărători aleși avocați, din Baroul Bihor și avocat din Baroul Arad, inculpatul asistat de apărători aleși avocați și din Baroul Bihor, inculpatul asistat de apărători aleși avocați și din Baroul Bihor și avocat din Baroul Arad.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpații recurenți arată că își însușesc recursurile declarate de apărătorii aleși.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al celor trei inculpați, avocat depune la dosar o notă de pe decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și o copie de pe un recurs în interesul legii și solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpaților în stare de libertate. Astfel, arată că inculpații sunt într-o stare de arest preventiv nelegală, încheierea tribunalului este lovită de nulitate absolută făcând trimitere la decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și arătând că termenul de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive este unul imperativ și nu de recomandare, astfel că instanța în momentul de față este obligată să soluționeze recursul inculpaților după expirarea stării de arest preventiv.
În cazul în care Curtea va trece peste această excepție, apărătorul ales al inculpaților arată că încheierea tribunalului este netemeinică și nelegală, față de cei trei inculpați nu sunt indicii că ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor, în cauză nu există acele motive verosimile, propunerea de prelungire a arestării preventive nu este justificată, în cauză nu există probe certe că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind astfel îndeplinită condiția de la art. 148 lit. f) Face C.P.P. trimitere la declarațiile părților vătămate. (2,3, 40, 40, 50 volum IV dosar ) care indică cu totul alte persoane și din care rezultă că cei trei inculpați nu sunt autorii faptei. Mai arată că acele numere de telefon trebuiau să se găsească la inculpați cu ocazia percheziției. Cu privire la inculpatul, arată că acesta nu are antecedente penale, are 2 copii minori, soția bolnavă, unul din copii e și el bolnav.
Apărătorul ales al celor trei inculpați, avocat depune la dosar o notă de pe decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și un comunicat al și solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpaților în stare de libertate. Astfel arată că încheierea tribunalului este nelegală, fiind lovită de nulitate absolută, deoarece s-au încălcat disp. art. 159 alin. 8 teza finală C.P.P. ceea ce duce la încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpaților și punerea lor în libertate. Mai arată că nu a fost respectat nici termenul anterior de 5 zile pentru sesizarea instanței.
În cazul în care Curtea va trece peste aceste motive de nelegalitate, arată că încheierea tribunalului este și netemeinică deoarece temeiurile trebuiau analizate raportat și la cele 30 de zile de arest. Astfel, părțile vătămate nu îi indică pe inculpați ca participanți, nu i-au recunoscut după față, nici martorii nu îi indică. Mai arată că s-au ridicat amprente de pe parbrizul părții vătămate dar la dosar nu există rezultatul valorificării lor. Învederează instanței că inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu există indicii că inculpații au aderat la grupul infracțional organizat constituit de ceilalți inculpați. În subsidiar, solicită respingerea propunerii parchetului de prelungire a arestării preventive.
Apărătorul ales al inculpaților și, avocat solicită admiterea recursului, în primul rând, casarea încheierii recurate ca nelegală, iar în al doilea rând, ca nefondată și judecarea inculpaților în stare de libertate. Face trimitere la o speță CEDO (escu contra României) în care a fost sancționată maniera unor instanțe din România care se pronunță la modul generic în privința unui grup de inculpați și nu individual la membrii grupului. Arată că măsura arestării este una excepțională, trebuie să existe motive plauzibile, dar în România aceasta este regula. Mai arată că la dosar nu există niște acte de urmărire penală efectuate în prezența sa sau a stagiarei sale, din 12 volume de urmărire penală, la dosarul cauzei sunt numai 10 volume, chiar procurorul nu a negat acest lucru la judecarea cauzei în fond, a fost lezat dreptul la apărare al inculpaților, iar soluția instanței ar fi fost alta dacă la dosar erau toate actele. Învederează instanței că din declarațiile părților vătămate, ale martorilor rezultă că acestea fac trimitere la alți coinculpați din așa-zisul grup infracțional organizat, chiar părțile vătămate sunt interlopi cu state vechi. Mai arată că nu subzistă disp. art. 148 lit. f)
C.P.P.Cu privire la inculpatul, arată că la dosar nici o probă nu-l incriminează pe acest inculpat, acesta a fost operat de fiere cu 3 săptămâni înainte de data la care se reține săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, are doi copii din care unul este bolnav, nu are cazier, are loc de muncă, are probleme de sănătate, este fratele fotbalistului, este unic întreținător de familie. Mai arată că a cerut o expertiză medico-legală a inculpatului încă din 09.02.2009, dar procurorul s-a pronunțat asupra ei alaltăieri.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică arătând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și prelungirea arestării preventive subzistă, în cererea de prelungire se arată ce acte de urmărire penală mai urmează a fi făcute și care justifică prelungirea arestării.
Inculpatul recurent solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că este nevinovat, numărul de telefon la care se face referire nu este al lui.
Inculpatul recurent solicită cercetarea sa în stare de libertate arătând că este bolnav, era operat de 3 săptămâni, are familie, 2 copii, este constructor și este dintr-o familie bună.
Inculpatul recurent solicită cercetarea sa în stare de libertate arătând că nu este vinovat, în data de 14 fost în A, dar în data de 10 era în O la un club. Este de acord cu cele spuse de apărătorul său ales.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 17 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s- admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad pentru prelungirea măsurii arestării preventive inculpaților, G și.
S-a prelungit arestarea preventivă a inculpaților:, -, de la 26.02.2009 la 27.03.2009 inclusiv, și a inculpaților, G începând cu data de 27.02.2009 până la 27.03.2009 inclusiv.
S-a respins cererea formulată de apărătorii inculpaților pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Tribunalul Arada reținut următoarele: Prin referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive nr. 29/D/P/2008 din 20.02.2009 înregistrat la această instanță la data de 20.02.2009, s-a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților, G și, pe o perioadă de 30 zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că, pentru finalizarea urmăririi penale se impun a fi efectuate următoarele acte procesuale: executarea mandatelor de arestare preventivă în ceea ce-i privește pe inculpații și zis ""; dispunerea efectuării unei expertize medico-legale în ce îl privește pe inculpatul; luarea unor măsuri asigurătorii în cauză; audierea învinuiților, G, identificarea și audierea altor făptuitori, identificarea și audierea altor părți vătămate, precum și identificarea și audierea altor martori, extinderea urmăririi penale față de alți făptuitori, extinderea acțiunii penale față de inculpați cu privire la alte acte materiale ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina lor, precum și efectuarea altor acte procesual-penale în cauză.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și actele dosarului de urmărire penală nr. 29/D/P/2008, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 27.01.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților, G și, pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv de aderare și sprijinire la un grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.21lit.a) și b) Cod penal, șantaj, prev. și ped. de art.194 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a) Cod penal, inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv de aderare și sprijinire la un grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, lovire sau alte violențe, prev. și ped de art.180 alin.1 și alin.2 Cod penal, vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 Cod penal, tentativă de omor calificat prev. și ped. de art.20 Cod penal, rap. la art.175 alin.1 lit.a) și i) și alin.2 Cod penal, cu aplic.art.75 alin.1 lit.a) Cod penal, denunțare calomnioasă prev. și ped. de art.259 alin.1 și 2 Cod penal, favorizarea infractorului prev. și ped. de art.264 alin.1 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2008, inculpatul împreună cu inculpații zis "" și G, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au sprijinit ulterior și inculpații, precum și alți învinuiți și făptuitori, în scopul comiterii infracțiunilor de tâlhărie și șantaj toate subsumate aceluiași scop final, respectiv obținerea de beneficii materiale, sens în care, prin întrebuințare de violențe și amenințări cu moartea, folosind în acest sens arme albe ori chiar arme de foc, au constrâns mai multe părți vătămate din municipiul A și din județul A să le dea sume importante de bani, în schimbul cărora oferindu-le "protecție" față de eventuale alte persoane care ar atenta la bunurile, integritatea corporală ori chiar viața lor și a familiilor lor.
Prin Încheierea nr. 7 din data de 27.01.2009 dată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, pe o perioadă de 29, respectiv 30 de zile, începând cu data de 27.01.2009, fiind incidente dispozițiile art.143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea preventivă dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat și numai dacă temeiurile care au determinat arestarea inițiala impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Analizând actele din cele 10 volume ale dosarului de urmărire penală nr. 29 D/P/2008, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, respectiv art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și impun în continuare privarea de libertate a celor doisprezece inculpați.
Astfel, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
În ceea ce privește temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, s-a apreciat că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu doar datele ce caracterizează persoana celor doisprezece inculpați ci și datele privitoare la fapte, respectiv: pericolul social concret al infracțiunilor. pentru societate, în înțelesul legii penale sunt faptele care lezează sau pun în pericol cele mai importante valori ocrotite de legea penală, printre care persoana și dreptul la viață al acesteia. De asemenea, pericolul social se poate exprima și prin starea de neliniște și insecuritate socială pe care fapta penală o creează în rândul comunității, stare care a fost creată în rândul cetățenilor ca urmare a mediatizării faptelor de violență pentru care sunt cercetați inculpații.
Cu privire la justificarea măsurii arestării preventive pe motivul necesității protejării ordinii publice, CEDO a admis că anumite infracțiuni pot suscita "tulburarea a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, dată fiind gravitatea deosebită a unor fapte și reacția particulară a opiniei publice în anumite situații.
Analizând problema nulității sesizării instanței, instanța a apreciat că susținerile domnilor avocați sunt nefondate iar instanța a fost legal sesizată astfel că, nu se poate constata incidența nulității reglementate de dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală. Cu privire la această problemă s-a menționat că parchetul a înaintat instanței 10 volume de urmărire penală, (toate înscrisurile cuprinse în acestea fiind originalele documentelor iar nu copiile acestora), în condițiile în care la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă au fost prezentate instanței 9 volume de urmărire penală. Prin urmare, actele pe care procurorul le-a efectuat după momentul arestării inculpaților au fost depuse de acesta atât în dosarul nou format cât și în completare la cele 9 volume existente inițial. În concluzie, instanța a apreciat că a fost legal sesizată și că pe baza înscrisurilor din cele 10 volume de urmărire penală poate pronunța o soluție legală în cauză.
Pentru aceasta, instanța, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților menționați mai sus, respectiv art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, impun în continuare privarea de libertate a acestora, reținându-se că se impune prelungirea duratei arestării preventive, fiind justificată de necesitatea stabilirii adevărului în cauză și a efectuării tuturor actelor de urmărire penală, enumerate în cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Arad, pentru finalizarea anchetei; de asemenea, instanța nu a făcut abstracție de complexitatea ridicată a cauzei și de faptul că finalizarea anchetei nu se putea în mod obiectiv produce în cele aproximativ 30 de zile scurse de la momentul arestării inculpaților.
Referitor la solicitarea apărătorilor inculpaților, instanța a mai reținut că în conformitate cu art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia. Arestarea preventivă inculpaților s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de acest text. Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au rămas aceleași și în prezent, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, pentru a înlocui această măsură, cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Existența și în același timp, subzistența în continuare a unor temeiuri care au justificat arestarea preventivă a inculpaților constituie și sunt conforme scopurilor instituite prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva încheierii penale nr. nr. 17 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 20.02.2009, inculpații, și au declarat recurs în scris (la data de 25.02.2009 - data ștampilei poștei), înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr. - din 26.02.2009.
Recursurile nu au fost motivate în scris, fiind susținute oral de către apărătorii acestora, conform concluziilor din partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 155 alin. 1.pr.pen. restarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere privind existența în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți, constatând că există indicii că aceștia au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat că există indicii că cei 3 inculpați recurenți au săvârșit infracțiunile de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, în scopul comiterii infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 175 alin. 1 lit. a și i, alin. 2 cu aplic. art. 75 lit. a pen.; de lovire sau alte violențe prev. de art. 180.pen.
Din actele și lucrările aflate în cele 10 volume ale dosarului de urmărire penală (în special vol. IV și IX - plângerile părților vătămate, depozițiile martorilor sub altă identitate, ale martorilor, inculpaților, procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației, listele de agende telefonice, de convorbiri telefonice și de localizări ale aparatelor de telefon, planșele foto) rezultă presupunerea rezonabilă că membrii grupului infracțional la care s-a aderat, din care fac parte și inculpații recurenți, în cursul lunii ianuarie 2009 au organizat și pus în aplicare planul criminal de eliminare fizică a victimei, fapt petrecut în data de 10.01.2009, orele 23:20, pe str. R din municipiul A, în fața blocului 1-2, soldat cu multiple plăgi înjunghiate penetrante la nivelul capului, toracelui și membrelor și care, potrivit criteriologiei medico-legale, au pus în primejdie viața victimei (raportul de constatare medico-legală nr.23/A/3 din 12.01.2009, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală A). Cu aceeași ocazie, i-au aplicat mai multe lovituri cu bâte la nivelul corpului părții vătămate, ce au produs leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Tribunalul a reținut în mod corect atât pericolul social al faptelor săvârșite ( inițiere și constituire sau aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, tentativă de omor calificat), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților recurenți (față de modul de săvârșire a faptelor - de mai multe persoane împreună, pe timp de noapte, în locuri publice; numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională; numărul persoanelor vătămate; consecințele activității lor - crearea unui sentiment de insecuritate pentru persoanele vătămate și pentru comunitățile în care locuiesc; lipsa garanțiilor că inculpații ar abandona comportamentul antisocial - starea de tensiune dintre inculpați și adversarii lor, creată și prin conduita inculpaților).
Curtea nu își poate însuși punctul de vedere al apărătorilor inculpaților recurenți potrivit căruia măsura arestării preventive ar fi devenit nelegală sau ar fi încetat de drept deoarece decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite a stabilit că art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare, iar recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. Astfel, decizia amintită nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial, așa încât la acest moment nu se cunosc considerentele avute în vedere la pronunțarea ei. Dispozitivul deciziei indicate nu poate fi privit în mod izolat, ci în contextul mai larg al dispozițiilor care reglementează procedura prelungirii arestării preventive, care prevăd mai multe termene procedurale succesive ce trebuie respectate pentru a se ajunge ca recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive să fie soluționat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. La acest moment, Curtea nu este împiedicată în nici un mod de a soluționa prezentele recursuri, deoarece măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheiere înainte de expirarea acesteia, iar potrivit art. 159 alin. 9.pr.pen. ecursul, declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare. În orice caz, în cauză nu este incidentă decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, întrucât recursurile celor 3 inculpați, deși au fost depuse la poștă în 25.02.2009, au ajuns la destinatar - Tribunalul Arad la 26.02.2009 (fila 3), deci după momentul la care ar fi expirat măsurii arestării dispusă anterior (25.02.2009, ora 24). În acest mod, instanța de fond a fost pusă în imposibilitatea de a înainta cererile de recurs și dosarul în timp util pentru respectarea termenului prev. de art. 159 alin. 8 fraza a II-a pr.pen.
Instanța de recurs observă că sunt nerelevante sub aspectul soluționării propunerii de prelungire a arestării preventive susținerile apărătorilor inculpaților recurenți privind împrejurarea că referatul cu propunere de prelungire a arestării preventive nu ar fi fost însoțit de întreg materialul de urmărire penală întocmit până în prezent. Astfel, sesizarea instanței s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie, actul de sesizare nefiind lovit de nulitate. Pe de o parte, dispozițiile din Codul d e procedură penală referitoare la regularitatea sesizării instanței de judecată sunt aplicabile în faza judecății, or în prezent cauza se află în faza de urmărire penală. Pe de altă parte, verificarea sesizării instanței poate privi doar eventualele neregularități ale însuși actului de sesizare, și nicidecum a materialului de urmărire penală.
Curtea înlătură și susținerile apărătorilor inculpaților recurenți în sensul că nu ar subzista temeiurile arestării preventive întrucât părțile vătămate ar fi precizat că nu cei 3 inculpați recurenți sunt autorii faptelor, inculpații recurenți nu au fost recunoscuți după fotografii, nu s-a depus rezultatul valorificării urmelor papilare ridicate de pe mașină și există acte de urmărire penală efectuate în favoarea inculpaților însă acestea nu sunt la dosar. Aceste susțineri se referă la aspecte legate de fondul cauzei, ce vor fi în atenția primei instanțe cu ocazia rezolvării acțiunii penale. În plus, actele de urmărire penală despre care se arată că ar fi fost efectuate dar nu se află în prezent la dosar nu pot fi valorificate în mod izolat, ci ele va fi avute în vedere la evaluarea întregului material probator de către instanță la momentul soluționării fondului cauzei.
Curtea nu poate da curs solicitării apărătorilor inculpaților recurenți privind verificarea încadrării juridice date de procuror în infracțiunea de aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prin prisma împrejurării că nu ar putea exista grup infracțional organizat în condițiile comiterii unui singur act material. La acest moment procesual nu cade în sarcina instanței stabilirea corectei încadrări juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, acest aspect urmând a fi analizat de către procurorul anchetator pe parcursul urmăririi penale și apoi de instanță în cursul judecății. Pe de altă parte, existența grupului infracțional organizat trebuie privită independent de realizarea scopului acestuia.
În privința stării de sănătate a inculpatului, se observă că la dosar nu există dovezi în sensul că aceștia ar suferi de afecțiuni care i-ar pune în imposibilitatea suportării regimului de detenție preventivă. În orice caz, art. 1391teza I pr.pen. prevede că, n cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Este adevărat că starea de libertate este regula iar starea de arest excepția. Însă, în condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților recurenți de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, îndreptate împotriva unor valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală (viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea persoanei, conviețuirea socială), precum și că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
În ceea ce privește respectarea duratei rezonabile a arestării preventive, instanța de recurs apreciază că trebuie avută în vedere gravitatea și consecințele infracțiunilor cu privire la care există indicii că ar fi fost săvârșite. Astfel, interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpaților recurenți și din consecințele acesteia, prevalează în raport cu interesul inculpaților recurenți de a fi puși în stare de libertate, atrăgând obligația statutului de asigurare a siguranței persoanei.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața, sănătatea, integritatea corporală, libertatea cetățenilor și relațiile privind conviețuirea socială.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpaților în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin ordonanțele de punere în mișcare a acțiunilor penale.
Pentru aceleași considerente de mai sus se consideră și că măsura arestării preventive luată față de inculpații recurenți nu poate fi revocată sau înlocuită.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 17 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 20.02.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 17 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- din 20.02.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /27.02.2009
Dact P 2.ex./13.03.2009
Prima inst. -Trib.
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Anca Nacu, Codrina Iosana
