Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 21/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 21/ DOSAR NR-
Ședința publică din 28 martie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B ), asistat de apărător din oficiu, avocat, recurentul inculpat ( deținut în Arestul B) asistat de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorii inculpaților și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu sunt cereri de formulat în cauză.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, instanța în temeiul art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului formulat de inculpat în temeiul art. 159 alin.8 Cod procedură penală împotriva încheierii din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care s- dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, casarea încheierii atacate și pe cale de consecință neprelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Măsura arestării preventive are un caracter excepțional față de faptul că este singura privativă de libertate dintre măsurile preventive și legiuitorul a stabilit mai multe condiții care trebuiesc îndeplinite pentru luarea și prelungirea acestei măsurii. A se avea în vedere dispozițiile art. 136 Cod procedură penală - care prevăd care sunt scopurile după care se i-au și se menține o măsură preventivă iar aceste scopuri, respectiv buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, consideră că pot fi îndeplinite în această cauză și cu inculpatul în stare de libertate neexistând nici un fel de date că inculpatul ar impieta asupra bunei desfășurării procesului penal sau că ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală.
Ministerul Public și-a fundamentat referatul privind propunerea de prelungire a arestării preventive, că mai sunt acte de urmărire penală care trebuiesc efectuate în cauză, respectiv o expertiză medico - legală, reaudierea unor martori și constituirea de parte civilă a Spitalului Județean B acte care nu pot fi influențate în nici un fel de inculpat și care pot fi la îndeplinire și fără privarea de libertate a inculpatului.
Solicită a se avea în vedere și dispozițiile art. 136 alin.8 Cod procedură penală, care prevede modul în care se alege o măsură preventivă și faptul că se ține cont de vârstă, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, inculpatul.
Instanța de fond a considerat că este îndeplinită condiția prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală în sensul că infracțiunile pentru care este judecat inculpatul sunt deosebit de grave, consideră că nu se poate confunda pericolul generic al infracțiunilor cu cel concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta persoana inculpatului și nu există date că dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate ar săvârși din nou astfel de infracțiuni. Pe de altă parte solicită a se avea în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut parțial săvârșirea faptelor și consideră că nu se impune privarea în continuare de libertate mai ales că inculpați au fost acuzați de tentativă la infracțiunea de omor și în cursul urmării penale și a judecării cauzei se va putea avea în vedere o eventuală schimbare a încadrării juridice, scopul care a fost urmărit de către inculpați nu a fost în niciun caz acela de a suprima viața.
În subsidiar în cazul în care se va considera că se impune luarea unei măsurii privative de libertate, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2008 de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, casarea încheierii și pe cale de consecință neprelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului. La luarea măsurii arestării preventive trebuie avute în vedere mai multe criterii, respectiv scopul acestei măsuri, gradul de pericol social al faptei, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, inculpatul are 16 ani și nu are antecedente penale.
A se avea în vedere și modul de participare a minorului la săvârșirea faptei faptul că s-a aflat la locul nepotrivit într-un moment neprielnic, datorită stării de ebrietate în care s-a aflat inculpatul totul a luat amploare, a recunoscut săvârșirea faptei și dacă va fi lăsat în stare de libertate acesta își va continua cursurile la școală.
Consideră că nu sunt probe suficiente care să conducă instanța că lăsat în libertate ar prezenta pericol social pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații, ca nefondate, menținerea încheierii de ședință din 26 martie 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov ca legală și temeinică. Apreciază că în mod corect a procedat prima instanță atunci când a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, această măsură este legală și era necesară deoarece urmărirea penală nu a fost finalizată mai sunt acte de urmărire de efectuat în primul rând nu au fost depuse la dosar rapoartele de constatare medico - legală psihiatrică a celor doi inculpați, reaudierea martorilor și, identificarea și audierea martorului ocular și constituirea ca parte civilă a Spitalului Județean de Urgență
Pe de altă parte temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă în continuare, respectiv temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, sunt îndeplinite ambele condiții, iar în ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. d Cod procedură penală pentru inculpatul și acesta este de actualitate deoarece este cercetat pentru fapte similare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Pentru Minori și Familie Brașov și în consecință, în baza art. 155,159 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și, deținuți în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 12/2008 și respectiv 11/19.02.2008 emise de Judecătoria Brașov, pe o durată de 20 zile începând cu data de 29.03.2008 până la 17.04.2008 inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă prin încheierea nr. 10/19.02.2008 a Judecătoriei Brașov pentru o durată de 19 zile fiecare cu începere de la data de 19.02.2008 până la data de 8.03.2008 inclusiv, instanța reținând ca temei al arestării preventive dispozițiile arte 148 alin 1 lit. d și f Cod procedură penală în cazul inculpatului minor și respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală în cazul inculpatului.
Prima instanță a arătat de asemenea în motivare în esență că în speță sunt incidente dispozițiile art. 155 Cod procedură penală întrucât pe de o parte subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați iar pe altă parte privarea lor de libertate este necesară în continuare; de asemenea s-a arătat că este necesară finalizarea urmăririi penale prin efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: rapoarte de constatare medico-legale psihiatrice a celor doi inculpați, reaudierea martorilor și, identificarea și audierea martorului ocular și constituirea ca parte civilă a Spitalului Clinic Județean de Urgențe
Având în vedere aceste aspecte, dispozițiile art. 159 și ale art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului privind termenul rezonabil pe care trebuie să-l aibă arestarea preventivă a unui inculpat precum și împrejurarea că faptele pentru care sunt cercetați inculpați sunt grave, cu rezonanță socială deosebită și este necesară finalizarea urmăririi penale, prima instanță a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a ambilor inculpați cu încă 20 de zile cu începere din data de 29.03.2008 până la data de 17.04.2008 inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpatul și criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se respingă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov privind prelungirea duratei arestării preventive.
S-a arătat în esență în motivarea recursurilor promovate că este nefondată hotărârea primei instanțe prin care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu încă 20 zile astfel cum s-a solicitat de către Parchet întrucât măsura arestării preventive are un caracter excepțional iar în această cauză, raportat și la scopul pentru care se ia și se menține o măsură preventivă (astfel cum este prevăzut de art. 136 Cod procedură penală) cercetarea penală se poate desfășura în bune condiții cu inculpații în stare de libertate, neexistând la dosar date din care să rezulte că inculpații ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, că s-ar putea sustrage de la urmărirea penală sau că lăsarea lor în libertate ar impieta asupra desfășurării în bune condiții a procesului penal; aceștia nu au cum să influențeze actele de urmărire penală care mai trebuie efectuate în cauză, astfel cum rezultă din propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
Pe altă parte temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive nu mai subzistă; nu există la dosar probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică cu atât mai mult cu cât sintagma "pericol concret pentru ordinea publică" nu trebuie confundat cu pericolul social generic sau concret al unei fapte. Ambii inculpați au avut o poziție procesuală sinceră în cursul procesului penal, recunoscând parțial comiterea faptei, astfel încât aceștia pot fi judecați în continuare în stare de libertate;
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 10/19.02.2008 Judecătoriei Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pentru săvârșirea în concurs de către fiecare dintre inculpați a câte două infracțiuni de tâlhărie, dintre care una rămasă în forma tentativei prevăzută de art. 211 al 1, 2 lit. b, c, al 2/1 lit. a,b penal și respectiv art. 20 raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b,c,al 2/1 lit. a, Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal în ceea ce-i privește pe ambii inculpați constând în esență în aceea că în noaptea de 15/16.02.2008, în timp ce se aflau pe strada F din Cartierul din B, împreună, au lovit cu pumnii și cu o sabie partea vătămată pentru a-l deposeda de bani și de telefonul mobil marca "Simens"pe pe care îl avea asupra sa, după care, în același mod și în același loc au încercat să deposedeze prin violență de un telefon mobil marca "LG" pe partea vătămată, activitatea infracțională fiind însă întreruptă de un echipaj al poliției.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost cele prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală în ceea ce-i privește pe ambii inculpați și 148 lit. în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Prin Ordonanța nr. 10 /MF/P/2008 din data de 3.03.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul d e Minori și Familie Brașovs -a dispus extinderea urmăririi penale și începerea urmăririi penale față de ambii inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin 1, art. 175 alin 1 lit. b, i Cod penal și art. 176 lit. d Cod penal cu aplic art. 99 și urm (două fapte) în ceea ce-l privește pe inculpatul și complicitate la tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 26 Cod penal combinat cu art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin 1, art. 175 alin 1 lit. b, i Cod penal și art. 176 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele (două fapte) în ceea ce-l privește pe inculpatul .
Prin încheierea de ședință din data de 4.03.2008 pronunțată de Tribunalul Pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și s-a dispus prelungirea arestării preventive a ambilor inculpați cu încă 20 de zile începând din 9.03.2008 și până la 28.03.2008 inclusiv.
Prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov înregistrat la data de 24.03.2008 la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov sub nr- s-a propus o nouă prelungire a arestării preventive a inculpaților, motivată în principal de împrejurarea că urmărirea penală nu a fost finalizată iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare.
Potrivit art. 155 Cod procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin prisma stadiului urmăririi penale, a existenței în continuare a indiciilor temeinice privind săvârșirea de către inculpați infracțiunilor reținute în sarcina lor și a subzistenței temeiurilor arestării preventive la acest moment procesual care să impună privarea de libertate în continuare a inculpaților, în mod corect a apreciat prima instanță că în speță sunt incidente în continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală față de ambii inculpați.
Materialul probator existent până în prezent la dosarul de urmărire penală confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpați, în concurs, a infracțiunilor reținute în sarcina lor, chiar dacă aceștia, recunoscând parțial comiterea faptelor anumite împrejurări cu relevanță în special asupra încadrării juridice a infracțiunii de tentativă și respectiv complicitate la tentativă la infracțiunile de omor deosebit de grav reținute în sarcina lor prin ordonanța de extindere a procesului penal și de începere a urmăririi penale.
În speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul generic sau cu cel concret al faptei însă, așa cum corect a apreciat și prima instanță nici nu pot fi ignorate - atunci când se analizează dacă lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică - circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, numărul acestora, natura și gravitatea lor, consecințele pe care le-a avut, circumstanțele personale ale inculpaților, anturajul pe care aceștia îl au și conduita adoptată ulterior săvârșirii faptei.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii unei persoane în stare de arest preventiv trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând urmările produse de faptele inculpaților, modalitatea în care aceștia au acționat pentru a săvârșii infracțiuni de o asemenea natură, perseverența de care au dat dovadă, violența extremă cu care a acționat, precum și timpul scurt scurs de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent - care nu a condus la stingerea ecoului negativ pe care asemenea fapte îl au în rândul opiniei publice - instanța constată că în speță există încă acel interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpaților, prelungirea acestei măsuri impunându-se pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Cu toate acestea încheierea atacată pronunțată de Tribunalul Pentru Minori și Familie Brașov este criticabilă sub aspectul reținerii în continuare față de inculpatul a temeiului arestării preventive prev. de art. 148 lit. d Cod procedură penală, întrucât din actele dosarului de urmărire penală, puse la dispoziția instanței nu rezultă că după comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat în prezent inculpatul acesta ar fi săvârșit cu intenție o nouă infracțiune; existența pe rolul instanței a unui alt dosar în care inculpatul este cercetat pentru infracțiuni similare, chiar dacă vine să dovedească o perseverență infracțională a inculpatului și o înclinație a acestuia spre comiterea unor fapte antisociale, apare fără relevanță în ceea ce privește reținerea, ca temei al arestării preventive a dispozițiilor art. 148 lit. d Cod procedură penală, întrucât nu rezultă că în acel dosar inculpatul este cercetat și judecat pentru o infracțiune comisă ulterior celor care formează obiectul cercetărilor penale în prezent și care au fost avute în vedere în momentul luării măsurii arestării preventive pentru inculpat; această împrejurare poate fi avută în vedere de către instanță doar sub aspectul personalității inculpatului respectiv a circumstanțelor personale ale acestuia. Nu se impune însă, prin prisma celor arătate, casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, atâta timp cât celelalte temeiuri avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun privarea de libertate în continuare a inculpatului, ci doar înlăturarea acestui temei al arestării pentru viitor.
Față de împrejurarea că temeiurile de fapt și cel de drept prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu au suferit până în prezent modificări și nici nu au dispărut, ci dimpotrivă ele subzistă, așa cum s-a arătat anterior și impun privarea de libertate în continuare a inculpaților și văzând de asemenea că organele de urmărire penală au efectuat în dosar acte procesuale și au administrat probe în vederea aflării adevărului, iar materialul probator administrat până în prezent se impune a fi completat în vederea finalizării urmăririi penale, în mod corect a constatat prima instanță că în speță sunt incidente la acest moment dispozițiile art. 155 Cod procedură penală și în consecință în mod judicios a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și a dispus conform art. 159 Cod procedură penală prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și, recursul acestora din urmă, fiind nefondat.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din data de 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, care va fi menținută.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu avansat de stat, în cuantum de 40 lei) iar inculpatul va fi obligat să plătească statului cu același titlu suma de 50lei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursurile formulate de inculpați și, împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătește Baroului de Avocați B suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul recurent îl obligă să plătească statului cu același titlu suma de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
red./16.04.2008
dact.Gh./ 16.04.2008/4ex
jud.fond-
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu, Alina Constanța
