Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 216/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1418/2009)
ÎNCHEREA PENALĂ NR.216
Ședința publică de la 23 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul formulat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat A, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat aduce critici încheierii recurate sub aspectul împrejurării că instanța s-a mărginit numai la a face o vagă referire la faptul că inculpatul se află în situația prev de art.148 lit.f Cod de procedură penală, fără însă a avea în vedere si prevederile art.136 Cod de procedură penală, referitor la scopul măsurilor preventive, și, în plus în mod greșit, a apreciat că actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate de procuror, trebuie să fie făcute cu inculpatul în stare privativă de libertate. Cum la măsura arestului preventiv se are în vedere și persoana inculpatului, a învederat că acesta are doar 19 ani, se află în stare de arest preventiv de 160 zile, drept pentru care nu se poate reține ca unic temei de prelungire a arestului preventiv, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, motive pentru care solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că, în cauză, se mențin condițiile prev. de art.143 alin.1 Cod de procedură penală, din materialul probator administrat până în prezent rezultând indicii temeinice, care conduc la presupunerea că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat și, de asemenea, se mențin și temeiurile prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, întrucât legea prevede pentru infracțiunile cu privire la care este cercetat inculpatul, pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor comise -omor deosebit de grav și tâlhărie. Mai arată că și pentru finalizarea urmării penale se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, iar față de toate aceste împrejurări, solicită a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din camera de consiliu din data de 11 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.155 și urm. din Codul d e procedură penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 31.03.1986 in B, CNP -, arestat în baza nr. 10/UP/16.01.2009, emis de Tribunalul București - Secția I Penală in dosarul nr-) și A (fiul lui și, născut la data de 24.01.1990 în B, CNP -, arestat in baza nr. 11/UP/16.01.2009, emis de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-) pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 14 iunie 2009 până la data de 13 iulie 2009, cu cheltuielile judiciare lăsate în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a reținut că în cauza sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod de procedură penală, întrucât din probele administrate în cauza rezultă indicii de natura a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere în acest sens următoarele mijloace de probă:
- Procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție, din care rezultă că in imobilul situat pe str. - -, 48, aparținând victimei G se observau urme de răvășire, iar intr-o cameră urme de sânge, pe perete și pardoseală;
- Procesul-verbal întocmit de organele de poliție deplasate la fața locului din care rezultă că victima a declarat verbal că a fost lovită de persoane necunoscute, neputând preciza cu exactitate ce s-a întâmplat, precum și faptul că victima a fost descoperită întinsă pe pardoseală cu fața plină de sânge, iar în cameră lucrurile erau răvășite;
- Diagnosticul stabilit victimei G de către cadrele medicale din Spitalul Clinic de Urgență B, care a fost de " cranio-cerebral grav.. intracerebral temporo occipital drept - operat. Plagă contuză sprîncenoasă ".
- Procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice efectuate de către numărul de telefon - de la ora 07.15 și numărul de telefon - de la ora 07.26 cu operatorii Sistemului Național Unic pentru de Urgență, din care rezultă că o persoană care s-a prezentat G reclamă faptul că niște hoți tineri au intrat peste el în casă, l-au bătut și sângerează foarte rău, iar din al doilea apel reiese că la fața locului au ajuns organele de poliție care au observat că în imobilul de pe str. - - 48, se află o persoană ce prezintă leziuni la nivelul feței, sângerând dar nu se poate interveni deoarece nu se poate pătrunde în imobil, fiind închis și victima nu poate să se deplaseze, solicitându-se ajutorul echipelor de descarcerare, ulterior stabilindu-se că primul număr de telefon aparține inculpaților;
- preliminarii privind decesul victimei G sunt în sensul că moartea acestuia a fost violență și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fractură de piramidă nazală și fractură de oase maxilare; leziunile traumatice care au dus la deces s-au putut produce prin lovire cu și de corp plan dur;
- Procesul - verbal din care rezultă că numărul de telefon 0767.697.366. de la care s-a făcut un apel către serviciul 112 în data de 01.10.2009 la ora 0715fost activat la data de 25.12.2008 in terminalul mobil cu seria - -.0, după care cartela telefonică a fost introdusă in terminalul mobil cu seria - -.0 și utilizată pănă la data de 01.01.2009. De asemenea s-a stabilit că numărul de telefon 0767.697.366. a fost apelat după ce s-a a discutat cu operatorul 112 de 4 ori, într-un interval de 20 de minute;
- Proces-verbal rezumativ privind convorbirile interceptate și înregistrate în cauză. din care rezultă că terminalul mobil cu seria - -.0 este utilizat de 2 indivizi cu numele de "A" și "", folosind o cartelă prepaid cu numărul 0769.772.968; cartela cu numărul de telefon 0767.697.366. care a apelat serviciul 112 din data de 01.01.2009 nu a mai avut trafic iar terminalul mobil cu seria - -.0 este folosit de o persoană de sex feminin, căruia nu i s-a putut stabili din convorbiri, identitatea, dar utilizează numărul de mobil 0767.423.892; din convorbirile lui "A" și "" cu o persoană reiese faptul că A nu se prezintă la organele de poliție, iar se va prezenta deoarece presupune că nu sunt probe care să-I implice în caz și dorește să vadă cine se ocupă de caz;
- Procesul-verbal din care rezultă că persoana cunoscută sub numele de "A" este inc., fiul lui și, domiciliat în str. - - 48, sect.1, CNP -, vecin de imobil cu victima G;
- Declarația martorei, prietena inc. A din care rezultă că i-a auzit pe și A când împreună s-au hotărât să meargă la un vecin de-al lui pe nume "", dar fără să-i spună motivul, iar când s-au reîntâlnit a văzut că adidașii lui "" sunt pătați cu sânge și când l-a întrebat ce s-a întâmplat, i-a povestit că l-a lovit de "" în ca să nu-l vadă, iar după câteva zile "" i-a povestit cum a intrat în casă la "", respectiv prin gratiile metalice;
- Declarația martorei, prietena inc. din care rezultă că în data de 04.01 sau 05.01.2009 inc. A, i-a povestit că a fost la "" și a dat în el, până când l-a băgat în spital, motivând că era beat;
- Declarația martorului, prieten de familie cu victima care declară că în cursul anilor 2007 - 2008 fost de mai multe ori furat de diverse sume de bani și îi bănuiește pe tinerii care vizitau fam. și pe unul dintre copii familiei, deoarece a făcut închisoare;
- Declarația inc, prin care recunoaște săvârșirea faptelor, care i se rețin în sarcină, descriind în amănunte cum a pătruns în locuință, cum a fost agresată victima, dar precizează că personal nu a sustras nici un bun dar după câteva zile A i-a arătat buletinul de identitate și împreună au hotărât să-I arunce într-o pubelă de gunoi.
- Declarația inc. A prin care recunoaște săvârșirea faptelor care i se rețin în sarcină, descriind în amănunt cum au pătruns in locuința victimei, cum au agresat-o, împreună, lovind-o în mod repetat în zona feței, a capului și a corpului, pentru aod etermina să spună unde are banii, menționând locurile din casă unde au scotocit, precum și bunurile și valorile pe care le-au sustras și ce anume au făcut cu acestea ulterior;
- Procese verbale de conducere în teren și reconstituire, din care rezultă că inculpații au descris și arătat în prezența apărătorilor, în concret și în amănunt modul de săvârșire a faptelor;
- Copia procesului - verbal de cercetare la fața locului din dos. nr.17351/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 B, cauză privind săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat din locuința victimei G, la care inc. a participat ca martor asistent, observând locul unde victima își păstra banii (aspect confirmat de declarațiile inculpaților).
Totodată a reținut judecătorul fondului că în cauză sunt îndeplinite și condițiile de existență ale cazului prevăzut de art. 148 lit. f Cod de procedură penală, întrucât legea prevede pentru sancționarea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publica, avându-se în vedere în acest sens atăt natura, cât și nivelul ridicat de pericol social al faptelor reținute in sarcina inculpaților.
Drept urmare, constatând că temeiurile reținute la dispunerea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, impun în continuare privarea de libertate a acestora, în vederea bunei desfășurări a procesului penal și pentru a efectua actele de urmărire penală necesare finalizării acesteia (primirea rapoartelor de expertiză medico-legală dispuse in cauză, primirea rapoartelor de constatare tehnico-științifice traseologice dispuse în cauză, efectuarea expertizelor medico-Iegale psihiatrice a inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului) și apreciind că în raport de circumstanțele cauzei și ale inculpaților privarea de libertate a acestora nu se întinde dincolo de limite rezonabile apreciate în considerarea interesului public real ocrotit, Tribunalul a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 12 iunie 2009)inculpatul A.
Recursul, nemotivat În scris a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală la data de 12 IUNIE 2009.
Cu ocazia dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 23 iunie 2009, recurentul inculpat A, asistat juridic de către apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, judecarea sa în stare de libertate, în susținerea acestei cereri arătând că instanța de fond s-a mărginit numai la a face o vagă referire la faptul că inculpatul se află în situația prev de art.148 lit.f Cod de procedură penală, fără însă a avea în vedere si prevederile art.136 Cod de procedură penală, referitor la scopul măsurilor preventive, și, în plus în mod greșit, a apreciat că actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate de procuror, trebuie să fie făcute cu inculpatul în stare privativă de libertate, solicitând astfel a se avea în vedere și persoana sa, faptul că are doar 19 ani și se află în stare de arest preventiv de 160 zile, totodată considerând că nu se poate reține ca unic temei de prelungire a arestului preventiv, gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului A este nefondat,pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul Aaf ost arestat preventiv la data de 16 ianuarie 2009, pe o durată de 29 de zile, până la data de 13 februarie 2009 inclusiv, în baza nr.11/UP emis de Tribunalul București Secția I Penală, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art.174 rap. la art.175 litera d și art.176 litera d Cod penal și tâlhărie, prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21lit.a și c Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 litera a Cod penal, reținându-se în sarcina sa, că în noaptea de 01 ianuarie 2009, în jurul orelor 04, după o înțelegere prealabilă cu inculpatul, prin escaladarea geamului de la ușă, au pătruns în locuința victimei G în timp ce aceasta se odihnea și au atacat- lovind-o cu pumnii in zona feței pentru a le preciza locul unde ascunde banii, dar pentru că victima nu le-a indicat locul, cu ajutorul luminilor de la telefoanele mobile au căutat în tot imobilul, răvășind obiectele de mobilier găsind doar suma de 55 lei RON, iar în urmă căutărilor au mai descoperit niște ordine de plată pe numele victimei în sumă de 14.600 lei emise de. CEC BANK și BRD, fapt ce i-a determinat să reia agresiunea fizică față de victimă, timp de mai multe minute, după care au părăsit apartamentul, lăsând victima în stare gravă de inconștiență; totodată, din locuința victimei inculpații au sustras și o pereche de butoni de cămașă, 2 cutii de drajeuri -, o doză de bere, și buletinul de identitate al victimei; în urma leziunilor suferite de victimă, aceasta a decedat la dată de 09ianuarie 2009 in Spitalul Clinic de Urgență
Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită ulterior de instanță, succesiv, până la data de 13 iunie 2009 inclusiv.
Potrivit art.155 alin.1 Cod de procedură penală, în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Raportându-se la exigențele dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că judecătorul de la instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, prelungind motivat cu încă 30 de zile durata arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun și în prezent privarea de libertate a acestuia pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel, asemenea judecătorului de la prima instanță, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă motive verosimile de a crede că inculpatul a săvârșit într-adevăr infracțiunile cu privire la care este cercetat penal, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea sa directă, nemijlocită, la comiterea infracțiunii respective.
De altfel, se constată că însuși recurentul inculpat, la acest moment procesual, nu contestă existența datelor și indiciilor temeinice care îndreptățesc bănuiala legitimă a săvârșirii faptelor ce-i sunt imputate, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra acestuia și pe baza cărora împotriva lui au fost formulate acuzații oficiale.
Totodată, Curtea găsește că este în afara oricărui dubiu, că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare un real pericol pentru ordinea publică, prin raportare la gravitatea deosebită a faptelor de care acesta este acuzat pedepsite extrem de sever de către legiuitor (mai ales infracțiunea de omor deosebit de grav pentru care pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani este prevăzută alternativ cu pedeapsa detențiunii pe viață), la împrejurările și modalitatea concretă de comitere a acestora (respectiv în urma unei înțelegeri prealabile dintre cei doi inculpați, pusă la cale pe baza informațiilor deținute despre victimă de către inculpatul, care era vecin cu aceasta și participase ca martor asistent la efectuarea unei cercetări la fața locului ce avusese loc anterior în locuința victimei, în cadrul unei anchete penale desfășurate cu privire la o infracțiune de furt reclamată de victima G, astfel că în scopul de a obține de la acesta banii pe care presupuneau că îi ascunde în locuință, au pătruns în timpul nopții în domiciliul victimei, în timp ce aceasta e odihnea și au atacat-o, aplicându-i multiple lovituri puternice, în special în zona capului, iar după ce au răvășit locuința, au părăsit locul faptei, luând cu ei niște bunuri cu o valoare nesemnificativă, abandonând-o pe victimă în stare gravă de inconștiență), la urmările dramatice produse asupra victimei (constând în cauzarea unor leziuni traumatice foarte grave, în scopul deposedării acesteia de bani și bunuri, și care după câteva zile au condus la decesul acesteia) și nu în ultimul rând la datele ce caracterizează persoana inculpatului, care deși are vârsta de 19 ani, nu a produs nici o dovadă din care să rezulte că ar avea vreo ocupație sau un loc de muncă, pentru a se putea aprecia că are asigurată obținerea de venituri pe căi licite, iar prin modul concret în care a acționat a demonstrat o îndrăzneală surprinzătoare și un comportament extrem de agresiv, lipsit de orice repere morale, elemente care relevă periculozitatea sa socială sporită și justifică în mod rezonabil temerea că punerea sa în stare de libertate, ar fi de natură să genereze în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate, de indignare și de neîncredere în corecta înfăptuire a justiției, în momentul în care membrii comunității ar constata că o persoană acuzată de fapte atât de grave este încă în mijlocul lor.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că prelungirea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale, în scopul lămuririi corecte și complete a tuturor împrejurărilor cauzei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat A împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
a
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2
----II.
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
