Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 217/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1422/2009)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.217
Ședința publică de la 23 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat - ce substituie pe avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, iar sub acest aspect arată că pe parcursul cercetărilor inculpatul adat dovadă de sinceritate nu a săvârșit fapta, culpa sa fiind aceea că a știut de fapta dar nu a denunțat-o, iar, în raport de circumstanțele personale, cu referire la lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că are un copil minor în întreținere, apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, fără a împieta buna desfășurare a procesului penal și fără să reprezinte pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond, în mod corect, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, în raport de natura și gravitatea faptei, împrejurările comiterii acesteia, în sensul că inculpatul împreună cu un alt coinculpat au pătruns, prin escaladare, în domiciliul părții vătămate în scopul de a sustrage bunuri iar pentru că partea vătămată s-a opua i-au aplicat mai multe lovituri cu un levier, cauzându-i leziuni părții vătămate în zona capului și pe corp, viața acesteia fiind pusă în pericol. Mai arată că susținerea inculpatului, în sensul că nu se face vinovat de fapta ce i se impută, este nefondată, făcând referireper a contrariola procesul verbal de cercetare de la fața locului, plângerile părților vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor. Apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art.148 lit.f Cod de procedură penală, întrucât, prin fapta săvârșită, inculpatul a pus în pericol una dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, astfel încât lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că vina sa a constat în faptul că nu a denunțat fapta însă nu a participat efectiv la săvârșirea acesteia, în apărare a solicitat audierea a 12 martori la parchet dar procurorul i-a respins proba.
CURTEA
Prin încheierea din data de 10.06.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile, reținând în esență că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive față de aceștia, fiind îndeplinite condițiile prev. art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate arătând că nu a săvârșit fapta de care a știut, dar pe care nu a denunțat-o, arătând că a solicitat și la procuror audierea anumitor martori cu care să dovedească acest fapt.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată prin prisma motivelor invicate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 15.05.2009 prin încheierea din aceeași dată a Judecătoriei C, reținându-se că în noaptea de 07/08.05.2009, inculpatul, împreună cu au pătruns în locuința părții vătămate din Comuna 1 prin escaladarea gardului și în continuare, folosind o schelă artizanală confecționată din lemn au intrat prin mansardă în casă, au lovit partea vătămată de mai multe ori cu un levier în zona capului și a corpului, obligând-o să le dea bani, victima în aceste condiții predându-le suma de 1.500 Euro, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21lit.a și c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
Ulterior s-a schimbat încadrarea juridică prin Ordonanța nr. 1640/P/2009 din data de 05.06.2009 ăn infracțiunile prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2, alin. 21lit. a Cod penal și art. 20 rap. la art. 174 - 176 lit.d, cu aplic. art. 33 lit. a și 37 lit. b Cod penal, declinându-se și competența materială în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Curtea constată că în mod corect a apreciat tribunalul că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155 și urm. Cod procedură penală, deoarece din probele administrate până în prezent rezultă existența indiciilor temeinice privind săvârșirea faptelor de către inculpat. Astfel, din declarațiile părții vătămate și ale numitei rezultă că cel care a aplicat loviturile a fost, însă ambele declarații confirmă prezența inculpatului recurent la săvârșirea faptei și la pătrunderea acestuia în locuință, declarațiile martorilor G, și, confirmă de asemenea prezența ambilor inculpați la săvârșirea faptelor, proces verbal de reconstituire din care rezultă modalitatea în care cei doi inculpați au acționat, declarațiile coinculpatului - care a recunoscut la rândul său săvârșirea faptei încercând însă să își minimalizeze contribuția.
Curtea constată așa dar că ambii inculpați în declarațiile date au negat participarea proprie la săvârșirea faptelor, însă fiecare dintre aceștia a încercat să-și reducă propria contribuție.
În raport de această împrejurare, Curtea apreciază că există într-adevăr indicii temeinice în sensul art. 681Cod procedură penală, că inculpații au participat la săvârșirea ambelor fapte, iar neconcordanțele asupra contribuției fiecăruia sunt aspecte care țin de fondul cauzei, atât gradul de participare și calitatea complice/autor urmând a fi stabilită pe parcursul cercetărilor de organele de urmărire penală, aspect care nu înlătură însă reținerea condițiilor prev. de art. 143 Cod procedură penală.
În ceea ce privește condiția prev. de art. 148 Cod procedură penală, Curtea apreciază că gravitatea infracțiunilor săvârșite rezultă din modalitatea concretă în care faptele s-au întâmplat, inculpatul dovedind o agresivitatea deosebită și lipsa de repere morale, înțelegând de comun acord să meargă noaptea la locuința părții vătămate și să aplice acesteia lovituri cu un obiect să ducă la deces, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei dovedind o periculozitate deosebită.
Față de considerentele ce preced, Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat și îl va respinge ca atare conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală, în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./ 07.06.2009
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
