Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 223
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 212 din data de 16 2009 Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpatul recurent, interpelat, arată că își menține recursul formulat.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 70 al. 2 din Codul d e procedură penală și anume faptul că are dreptul de a da sau a nu da declarație în prezenta cauză, atrăgându-i totodată atenția, în cazul în care dorește să dea declarație, că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul arată că înțelege să se folosească de dreptul la tăcere, nu dorește să dea declarație în această fază procesuală.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului formulat pentru următoarele motive.
Unul dintre motive se referă la o eroare materială respectiv faptul că în considerentele încheierii atacate s-a trecut, din eroare, că s-a prelungit durata măsurii de arest preventiv pe o durată de 20 de zile de la data de 20.12.2009 și până la data de 08.10.2010. În dispozitivul încheierii atacate s-a trecut corect perioada în care a fost prelungită durata măsurii de arest preventiv.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că în cauza de față măsura de arest preventiv s-a luat față de inculpat, la data de 21 noiembrie 2009 iar de la această dată și până la momentul sesizării instanței cu propunerea de prelungire a duratei măsurii de arest preventiv, care de altfel nici nu a fost înaintată cu 5 zile înainte de termen, așa cum prevăd dispozițiile codului d e procedură penală, nu s-au făcut decât două adrese. De asemenea arată că între data de 23 noiembrie 2009, când s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale, și data de 11 2009 când s-a reveni cu adresă către IML I, nu s-a mai făcut nici un alt act de urmărire penală. Din punctul său de vedere este inadmisibil să se solicite prelungirea duratei măsurii de arest preventiv, atât timp cât nu s-a făcut nici un alt act de urmărire penală și este inadmisibil să se motiveze că se impune prelungirea duratei măsurii de arest preventiv pentru faptul că este necesară efectuarea expertizei medico-legale. Consideră că trebuia să se dovedească la momentul la care s-a solicitat prelungirea duratei măsurii de arest preventiv, că se impune prelungirea măsurii întrucât subzistă temeiurile inițiale și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În condițiile în care nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală, cum se poate reține că subzistă temeiurile inițiale.
Inculpatul are 50 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale și a acționat în modalitatea arătată, fiind provocat de victimă.
Apreciază că trebuie respectate drepturile persoane arestate și trebuie să se facă verificări cu privire la ipotezele arătate de învinuit.
Nu poate fi de acord cu opinia că subzistă temeiurile inițiale.
În concluzie solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii de arest preventiv.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că efectuarea raportului de necropsie, necesită timp față de procedurile speciale.
Inculpatul având cuvântul lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Tribunalul Iași prin încheierea penală nr.212 din 16.12.2009 a hotărât admiterea cererii Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 20 zile, începând de la 20 2009 și până la 8 ianuarie 2010 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând întreg ansamblu probator administrat până la acest moment în faza urmăririi penale, Tribunalul constată că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este întemeiată pentru considerentele de mai jos.
Dispozițiile art.155 alin.1 Cod procedură penală statuează că arestarea inculpatului poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În speță, analiza coroborată a tuturor probelor administrate până la acest moment, respectiv concluziile preliminare ale medicului legist, declarațiile martorilor - martor ocular prezent la locul și în momentul pretinsei agresiuni a victimei de către inculpat, ale martorilor, G - martori ce au găsit victima în stare de inconștiență - dar și declarațiile inculpatului date în fața organelor judiciare, conduc indubitabil la convingerea că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au impus inițial arestarea preventivă a inculpatului, temeiuri care au suferit, în fapt, modificări sub aspectul consecințelor mai grave produse ulterior săvârșirii faptei din 19.11.2009, în sensul producerii morții victimei.
Astfel, probele enunțate confirmă existența indiciilor temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de ˝tentativă la infracțiunea de omor calificat˝, prev. și ped. art. 20 Cod penal raportat la art.174 alin. 1 - 175 alin.1 lit.i Cod penal constând în aceea că la data de 19.11.2009, pe fondul unor discuții contradictorii, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, între acesta și victimă s-a produs un conflict în care au și-au adresat reciproc cuvinte injurioase, dar soldat în final cu agresarea victimei, concretizată în aplicarea de lovituri cu o piatră peste cap și corp - victima prezentând la examenul medico-legal comă, plăgi contuze, fractură cominutivă fronto-orbito-nazală, dilacerări duro-cerebrale, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile și au fost de natură să-i pună viața în primejdie.
Se impune sublinierea că, la acest moment, nu există la dosarul cauzei probe care să demonstreze indubitabil că rezultatul mai grav produs - moartea victimei survenită la data de 26.11.2009 - se află în raport direct/indirect de cauzalitate cu leziunile produse prin agresiunea exercitată de inculpat în contextul relevat de probatoriul cauzei, astfel că instanța va analiza propunerea Parchetului sub aspectul oportunității privării de libertate, în continuare, a acestuia, doar în raport de fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Totodată, instanța constată că cerințele impuse de legiuitor în art.148 lit.f Cod procedură penală pe care s-a întemeiat luarea măsurii arestării preventive sunt satisfăcute și în prezent, cerința pericolului concret pentru ordinea publică fiind conturată pregnant de modalitatea comiterii faptei penale, de încălcarea flagrantă a valorilor sociale ocrotite de legea penală, de urmărire produse relevate în actul medico-legal depus la dosar, de sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în rândul comunității locale săvârșirea faptelor de genul celei presupus comise de către inculpat.
Față de toate aceste aspecte, constatând că sunt satisfăcute toate exigențele legii procesual-penale privind prelungirea măsurii arestării preventive, având în vedere și necesitatea stringentă de a se depune la dosar actele medico-legale privind cauzele morții victimei, legătura de cauzalitate dintre faptă și decesul acesteia, probe cu rol determinant în stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei, ținând seama și de împrejurarea că desfășurarea cu celeritate a urmăririi penale se poate realiza numai în condițiile privării de libertate a inculpatului, propunerea formulată de parchet, în sensul arătat anterior, va fi admisă.
Prin urmare, instanța va dispune, în conformitate cu dispozițiile art.156 și urm. Cod procedură penală, prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 20 zile, începând cu data de 20.12.2009 și până la 08.10.2010 inclusiv.
Văzând și disp.art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art.385 ind.3 Cod procedură penală inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că în mod greșit instanța de fond a prelungit măsura arestării sale preventive întrucât aceasta nu se mai impune, nemeisubzistând temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă deoarece lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Arată inculpatul că din momentul arestării preventive și până în prezent nu au mai fost efectuate acte de urmărire penală și întrucât și el a fost agresat în cauză de victimă, solicită cercetare în stare de libertate, pentru a se respecta și dispozițiile CEDO în materie și pentru a-și putea face apărările.
Examinând recursul în raport cu criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefundat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanțăcu actele și lucrările cauzei instanța de fond a reținut că în raport de stadiul urmăririi penale și de importanța procesuală a actelor ce trebuie efectuate se impune prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.
Astfel în cauză subzistă indicii temeinice și probe certe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o infracțiune de tentativă la omor calificat, prev.de art. 174 alin.1 - 175 lit."i" Cod penal con stând în aceea că în data de 19 noiembrie 2009, prin jurul orelor 18,00 în urma unei discuții contradictorii cu victima i-a aplicat mai multe lovituri cu o piatră în zone vitale ale corpului producându-i leziuni de natură a pune în primejdie viața, victima decedând la data de 26 noiembrie 2009 în cauză dispunându-se efectuarea unei constatări medico - legale.
Fapta pentru care inculpatul este cercetat prezintă un pericol social ridicat, fiind prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar în cauză există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de această situație în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului și acestea impun în continuare prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului, față de importanța actelor procesuale ce trebuie efectuate, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art.136, 143, 148 lit.f, art.159,155, 156 Cod procedură penală.
Împrejurările personale invocate de inculpatul prin motivele de recurs și faptul că și el ar fi fost agresat de victimă, nu sunt de natură a diminua periculozitatea pe care inculpatul o prezintă pentru comunitate și de a determina punerea sa în libertate.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpat, împotriva încheierii penale nr.212 din 16 2009 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale nr.212 din 16 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. CH.
Tehnored.
07.01.2010
2 ex.
Trib.I -
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Daniela Dumitrescu, Mihaela Chirilă
