Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 234/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 1730/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 234/
Ședința publică de la 17 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - substituind pe avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual. De asemenea, s-a prezentat interpret de limba bulgară - domnul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv fișa de cazier,dovezi că inculpatul își câștigă existența din muncă și caracterizări.
Reprezentantul parchetului având cuvântul nu se opune probei solicitate.
Curtea, deliberând,apreciază utilă în cauză proba cu înscrisuri în circumstanțiere și încuviințează pentru recurentul inculpat administrarea acesteia, luând act de depunerea înscrisurilor la dosar.
După ce Curtea aduce la cunoștință recurenților inculpați că pot face declarații suplimentare, iar tot ceea ce declară poate fi folosit inclusiv împotriva lor, recurenții inculpați având cuvântul pe rând, arată că înțeleg să nu facă declarații în fața Curții.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurentul inculpat din de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, arată că nu este justificată prelungirea duratei măsurii arestării preventive și susține că instanța nu a studiat cu atenție înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței inculpatul a arătat și a explicat de ce se afla în România pe data de 19 iunie 2009,de ce se afla cu autoturismul în anumite locuri, iar singura probă care îl incriminează pe inculpat este declarația coinculpatului - nesusținută de nici o altă probă -, declarație dată de un inculpat care dorește să beneficieze de prevederile legale în cea ce privește diminuarea pedepsei în cazul colaborării. În continuare susține că recurentul nu este cunoscut cu antecedente penale, își câștigă existența în mod cinstit, prin muncă și desfășoară o activitate sportivă, beneficiind de caracterizări foarte bune. De asemenea, mai arată că cel pe care îl apără nu se sustrage de la urmărirea penală, colaborează cu organele de urmărire penală și se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat.
În încheiere susține că nu există indicii temeinice care să arate că inculpatul trebuie judecat în stare de arest.
Față de cele arătate mai sus solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, punerea în libertate a recurentului.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a recurentului. Solicită a se avea în vedere că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a recunoscut și regretat faptele reținute în sarcina sa, era angajat la momentul comiterii faptei și nu există temerea că se va sustrage, acesta dorind să colaboreze cu organele de urmărire penală deoarece dorește să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea 143/2000.Apreciind că urmărirea penală poate fi continuată fără privarea de libertate a inculpatului, solicită admiterea recursului astfel cum fost susținut.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Cu privire la inculpatul se susține de apărare că arestarea preventivă nu se justifice pentru aceea că la dosar nu există indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta reținută în sarcina sa și că incriminarea lui este susținută doar de declarația inculpatului - lucru total fals. Față de interceptările convorbirilor telefonice și declarația martorei, în cauză sunt indicii temeinice în sensul unei necesități reale și de interes public care prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală de a se lua față de acest inculpat măsura arestării preventive.
În ceea ce-l privește pe inculpatul - faptul că acesta are o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei și că este angajat - nu poate înlocui dispozițiile art. 136 Cod procedură penală. recunoscut fapta în condițiile în care a fost oprit în trafic în apropierea Municipiului C și s-a descoperit asupra sa cantitatea de aproximativ 2 kg heroină.
În cauză sunt întrunite și cerințele art. 148 lit.f Cod procedură penală, atât sub aspectul pedepsei prevăzute de lege, cât și sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a recurenților.
Pentru aceste considerente solicită menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond și respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurenții inculpați având pe rând ultimul cuvânt, arată că sunt de acord cu susținerile apărătorilor.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14.07.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția I Penală, a dispus, printre alte măsuri și prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile, de la 19.07.2009 la 17.08.2009, inclusiv, motivat de împrejurarea că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar complexitatea activității infracționale necesită o cercetare penală amplă, care impune menținerea privării de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie, considerând că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, cauza putând fi soluționată și cu ei în stare de libertate.
Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de inculpați, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile formulate de inculpați nu sunt fondate, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 și art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că la data de 19.06.2009 împreună cu altă persoană au introdus din Bulgaria în România cantitatea de 1987,4 gr. de heroină pe care a remis-o în aceeași zi inculpatului zis "" acesta fiind trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000.
Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive la data de 20.06.2009, l-a constituit art.148 lit. Cod procedură penală.
Curtea constată că, și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, în cauză fiind îndeplinite cerințele legale cuprinse în art.300/2 alin.3 Cod procedură penală cu referire la art.160/c alin.1 Cod procedură penală, care prevăd că prima instanță trebuie să verifice legalitatea și temeinicia luării și prelungirii măsurii arestării, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, instanța poate să prelungească durata acestei măsuri.
De asemenea, se constată că în cauză există cel puțin indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.143 alin.2 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați penal.
În raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, de împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost comise, cât și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol cert pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 14.07.2009, pronunțată în dosarul - de Tribunalul București - Secția I Penală
Obligă pe inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu interpret limba bulgară pentru o prestație de 2 ore va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-30.07.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Cristina Rotaru, Petre Popescu
