Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 25/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
160/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 25
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal în stare de arest și asistat de apărător ales.
Se prezintă interpret de limbă în baza autorizației nr. 1762/21 mai 1999.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, considerând-o nelegală și netemeinică având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod de Procedură penală, iar la dosarul cauzei nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Probele care au fost luate în considerare de către Parchet sunt transcrieri ale convorbirilor telefonice, traduse, nefiind semnate sau certificate de către un traducător autorizat, din acest motiv nu există siguranța că traducerile sunt corecte. De asemenea, procesele-verbale de filaj nu fac dovada că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute.
Apărătorul arată că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, iar dintre cei patru coinculpați nu-l cunoaște decât pe. Mai învederează că inculpatul în decursul unei perioade de timp și-a împrumutat telefonul mobil mai multor persoane, iar mașina care cu care se presupune că ar fi transportat cetățeni de origine, a fost folosită și de alte persoane. De asemenea, arată că inculpatul a găzduit niște rude care au venit în România, iar cu o altă ocazie a găzduit conaționali turci care au apelat la el, inculpatul neștiind ce intenții aveau aceștia. Consideră că nu este vorba de un grup infracțional organizat, nefiind îndeplinite nici condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, apărătorul arată că nu există date sau indicii că inculpatul ar încerca să părăsească teritoriul României, astfel cum presupune Parchetul, sau că ar intenționa să se sustragă de la judecata cauzei, ori că ar încerca să influențeze celelalte părți din dosar.
Apărătorul solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie, are o vârstă înaintată și se fală în România de 20 ani, având o activitatea comercială.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București, iar pe fond respingerea propunerii de arestare preventiv sub consecința punerii în libertate a inculpatului.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, arătând cu privire la probele administrate la dosar respectiv: interceptările telefonice și în mediul ambiental criticate de apărător în sensul că nu sunt certificate de un traducător autorizat, arată că în conformitate cu art. 91 ind. 3 Cod de Procedură penală nu există vreo obligare a traducătorului să certifice convorbirile, iar imaginile video nu pot fi contestate întrucât sunt imagini video filmate. Astfel, față de dispozițiile art. 91 ind. 3 Cod de Procedură penală, apreciază că cele invocate de către inculpat sunt neîntemeiate.
Din materialul probator rezultă că există procese-verbale de filaj și declarațiile inculpaților prin care se recunosc activitățile infracționale.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică, reprezentanta Parchetului apreciază că există presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea să părăsească teritoriul României, având în vedere că inculpatul nu este căsătorit în România și nici nu are un domiciliu stabil.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Apărătorul ales având cuvântul în replică, arată că faptul că inculpatul și-a ajutat niște conaționali nu înseamnă că a săvârșit o infracțiune. În ceea ce privește transcrierile, consideră că nu pot constitui indicii temeinice, întrucât nu pot fi verificate și nici contestate.
Reprezentanta Ministerului Public arată că există numeroase probe la dosar declarația inculpatului și procese-verbale. De asemenea, arată că apărătorul poate contesta transcrierile conform art. 91 ind. 6 Cod de Procedură penală dacă le consideră nelegale.
Recurentul-inculpat arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în temeiul art. 159 Cod procedură penală, a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT.
În temeiul art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații, și "", pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 21.01.2010 și până la 19.02.2010, inclusiv.
Prin aceeași încheiere de ședință, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, formulate de inculpații, și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptelor imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează acestea, precum și din datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din data de 23 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală; s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.296/UP/23.12.2009.
Inculpatul a invocat, în apărare, că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, iar față de circumstanțele personale, acesta poate fi judecat în stare de libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază încheierea criticată ca fiind legală și temeinică, iar recursul inculpatului ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, inculpatul, alături de alți 3 coinculpați, este cercetat în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de "inițiere, constituire, aderare și/sau sprijinire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și "trafic de migranți", prev. de art. 71 alin.1 din nr.OUG 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalProbele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea nu poate primi susținerile apărătorului ales al recurentului, întrucât la luarea măsurii arestării preventive, datele și informațiile oferite de probele produse cauzei (procesele-verbale întocmite în cauză de către organele de cercetare penală, procesele-verbale de redare rezumativă a interceptărilor și înregistrărilor audio-video, declarațiile celorlalți învinuiți audiați în prezenta cauză, declarațiile martorilor și -, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, precum și a discuțiilor și a imaginilor înregistrate audio/video în mediul ambiental, procese-verbale de recunoaștere din planșa foto, cererea de comisie rogatorie cu autoritățile ungare, precum și celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei) sunt de natură să conducă la concluzia că este posibil ca inculpatul să se facă vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză a probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpat a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare; nu a fost administrată nicio probă care să ateste că aceste temeiuri au dispărut, așa încât, în acest moment procesual și pentru motivele expuse mai sus, nu se poate susține că se încalcă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.
acestuia este cu atât mai evidentă cu cât cei patru inculpați și-au conjugat acțiunile pentru a săvârși faptele; inculpații au acționat într-un mod foarte bine organizat, într-o perioadă îndelungată de timp, luându-și multiple măsuri de precauție pentru desfășurarea activității infracționale, din urmarea produsă și din rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen - care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.
Având în vedere aceste aspecte, circumstanțele personale invocate în apărare (deși nedovedite) nu sunt suficiente pentru a justifica revocarea măsurii arestării preventive, cât vreme există indicii temeinice că acesta - alături de alți trei coinculpați - a inițiat și organizat întreaga activitate infracțională.
În raport de cele mai sus arătate, se evidențiază și pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă recurentul din speță, în raport de amplificarea și diversificarea acestui fenomen infracțional, natura și gravitatea faptelor, circumstanțele reale, dar și cele personale, precum și urmarea produsă.
Cu privire la interceptările telefonice și înregistrările în mediul ambiental criticate de apărător, în sensul că nu sunt certificate de un traducător autorizat, Curtea arată că - în conformitate cu art. 913Cod de procedură penală nu există vreo obligare a traducătorului să certifice convorbirile, iar imaginile video nu pot fi contestate, astfel că aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Totodată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestuia de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, avându-se în vedere complexitatea cauzei și numărul mare al persoanelor implicate.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală (dosar nr-).
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă, constând în contravaloarea a 4 ore prestate la instanță, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
