Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 250/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Dosar nr-
1795/2009
ÎNCHEIEREA nr.250
Ședința publică din data de 24 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Stan
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 21.VII.2009 a Tribunalului București -Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărător ales, cu delegația nr.154.836/24.VII.2009, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, recurentul-inculpat, prin apărător ales, propune proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord.
Curtea, apreciind ca utilă, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, formulată de recurentul-inculpat.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, depune la dosar, în fotocopie, certificatul de naștere Seria -, nr.-, eliberat de Primăria Sectorului V, B, pe data de 8.VIII.2007.
Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, susține că situația de fapt este lămurită, însă este eronată încadrarea juridică a faptei penale în infracțiunea de tentativă la omor calificat, atâta timp cât, pe de o parte, nu există încă un certificat medico-legal, iar, pe de altă parte, nu a avut intenția de a ucide, astfel că se prefigurează infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art.182, Cod penal, și, de asemenea, lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, atâta vreme cât se afla sub influența băuturilor alcoolice, având discernământul mult diminuat, și a avut o atitudine procesuală sinceră, precizând faptul că starea de recidivă nu mai constituie un temei al arestării preventive, după cum, în același timp, prelungirea arestului preventiv nu mai este necesară, în vederea întocmirii rapoartelor de expertiză medico-legală și tehnico-științifică a sabiei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că schimbarea încadrării juridice a faptei penale este prematură, atâta timp cât urmărirea penală este incipientă, că instanța de fond, în mod corect, a apreciat, pe de o parte, că lăsarea în liberate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă atât din natura deosebit de gravă a infracțiunii de tentativă la omor calificat, cât și din starea de recidivă postexecutorie, iar, pe de altă parte, că prelungirea arestului preventiv este necesară, pentru întocmirea actelor procedurale enumerate, cu atât mai mult cu cât este prima propunere de prelungire a arestului preventiv, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat, personal, învederează că-i pare rău pentru ceea ce a făcut.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 21.VII.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în consecință, în temeiul art.155 și urm. Cod procedură penală, a dispus prelungirea duratei stării de arest preventiv a inculpatului - pe o perioadă de 30 zile, respectiv 28.VII.2009-26.VIII.2009, inclusiv.
În motivare, instanța de fond a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive continuă să existe, respectiv atât disp. art.143, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta penală reținută în sarcina sa, și anume declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu planșe fotografice, procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului de pe planșele fotografice, actele medicale, declarațiile martorilor, cât și disp. art.148, lit.f, Cod procedură penală, și anume pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din natura și gravitatea infracțiunii de tentativă la omor calificat reținută în sarcina sa, rezultând din circumstanțele reale, și din circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, manifestând perseverență infracțională. De asemenea, a apreciat că, potrivit art.136, Cod procedură penală, prelungirea stării de arest preventiv este necesară pentru efectuarea actelor procedurale enumerate.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, nemotivat în scris.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat a arătat că situația de fapt este lămurită, însă este eronată încadrarea juridică a faptei penale în infracțiunea de tentativă la omor calificat, atâta timp cât, pe de o parte, nu există încă un certificat medico-legal, iar, pe de altă parte, nu a avut intenția de a ucide, astfel că se prefigurează infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art.182, Cod penal, și, de asemenea, lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, atâta vreme cât se afla sub influența băuturilor alcoolice, având discernământul mult diminuat, și a avut o atitudine procesuală sinceră, precizând faptul că starea de recidivă nu mai constituie un temei al arestării preventive, după cum, în același timp, prelungirea arestului preventiv nu mai este necesară, în vederea întocmirii rapoartelor de expertiză medico-legală și tehnico-științifică a sabiei.
În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar, în fotocopie, certificatul de naștere Seria -, nr.-, eliberat de Primăria Sectorului V, B, pe data de 8.VIII.2007.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 29.VI.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului -, zis "", față de care a fost emis nr.157//29.VI.2009, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20, Cod penal, raportat la art.174-art.175, litera i, Cod penal, reținându-se în sarcina sa că pe data de 28.VI.2009, aflându-se pe stradă, a lovit-o, fără nici un motiv, cu o sabie de aproximativ 50- 60 cm lungime, în zona capului, pe partea vătămată, căreia i-a cauzat o leziune traumatică în zona temporală dreapta.
Curtea apreciază că judecătorul fondului, în mod legal și temeinic, deși lapidar motivat, a stabilit că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive continuă să existe, iar prelungirea stării de arest preventiv este necesară.
Astfel, Curtea apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe, și nu doar indicii temeinice, după cum a stabilit instanța de fond, cu privire la comiterea faptei penale de către inculpat, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 28.VI.2009, însoțit de planșe fotografice care-i înfățișează pe inculpat, sabia folosită, găsită abandonată lângă trotuar, precum și ridicată din autoturismul marca BMW 520, cu număr de înmatriculare B-05-, din care a coborât inculpatul, fotografiile realizate cu telefonul mobil de către martorul, procesul-verbal din data de 28.VI.2009, cu planșe fotografice, privind ridicarea unor obiecte de îmbrăcăminte de la partea vătămată, declarațiile martorilor, concubina inculpatului, și, adresa nr.18.149/28.VI.200, emisă de Spitalul Clinic de Urgență B, potrivit căreia partea vătămată prezintă o plagă tăiată în regiunea temporară dreapta.
De asemenea, Curtea apreciază că există în continuare condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din datele personale ale inculpatului, în vârstă de 34 ani, care, deși este căsătorit, având un minor în întreținere, născut pe data de 8.VIII.2007, potrivit certificatului de naștere Seria -, nr.-, eliberat de Primăria Sectorului V, B, pe data de 8.VIII.2007, depus la dosar în fotocopie, și este agent de pază, are antecedente penale, fiind condamnat definitiv, prin trei sentințe penale diferite, la pedeapsa închisorii, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, de ultraj, de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, astfel că, dând dovada unui comportament agresiv și de necontrolat, cu atât mai mult cu cât în această cauză a lovit-o, cu o sabie, fără nici un motiv serios, pe partea vătămată, care aștepta în stație sosirea autobuzului spre serviciu, există posibilitatea unei reacții violente similară, ce justifică izolarea a inculpatului, periculos pentru colectivitate. Se impune precizarea că, în apărarea sa, recurentul-inculpat confundă, în mod nepermis, starea de recidivă, care, într-adevăr, nu mai constituie un temei de drept al arestării preventive, cu antecedența penală, care constituie un criteriu important în evaluarea periculozității inculpatului față de societate.
Schimbarea încadrării juridice, invocată de recurentul-inculpat, într-un stadiu procedural și procesual nepotrivit, are relevanță juridică asupra arestului preventiv doar din punct de vedere al primei cerințe cumulative prevăzută de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, privind minimul de 4 ani închisoare, ori limitele speciale prevăzute de legea penală pentru infracțiunea de vătămare corporală, chiar și-n varianta simplă, prevăzută de art.182, alin.1, Cod penal, sunt cuprinse între 2 ani și 7 ani închisoare.
În egală măsură, instanța de fond, în mod temeinic, a apreciat că, potrivit art.136, alin.1, Cod procedură penală, prelungirea duratei stării de arest preventiv este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, prin întocmirea, în bune condiții, a unor acte de urmărire penală, enumerate în referatul întocmit de Ministerul Public.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 21.VII.2009 a Tribunalului București -Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 21.VII.2009 a Tribunalului București -Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.VII.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red. și dact.: jud.
-Secția a II-a penală:.
2 ex.
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Stan
