Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1863/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 251/
Ședința publică de la 29 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Camelia
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent PARCHET B, recurent, intimat
, având ca obiect
prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 și următoarele C.P.P.)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat Inculpat -
- recurent Inculpat -
- recurent - PARCHET
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 28.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală a fost admisă cererea de prelungire a arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 30.07.2009 până la 8.08.2009, inclusiv.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Bucureștia apreciat în esență că necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive a inculpaților va fi reparată și la actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate, respectiv reaudierea inculpaților fiind singurul act de procedură ce ar impune menținerea stării de arest pentru celeritatea urmăririi penale. Pentru această primă instanță, a apreciat că 10 zile de prelungire a arestării preventive sunt îndestulătoare.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
Parchetul motivează recursul său în sensul că perioada prelungită de tribunal este insuficientă pentru completarea materialului probator și finalizarea anchetei penale, astfel încheierea apare ca netemeinică.
Inculpatul solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca neîntemeiat întrucât toate actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate în cauză nu justifică prelungirea arestării preventive, că a dat multiple declarații în fața procurorului iar o altă reaudiere a acestuia se poate efectua și cu el în stare de libertate. Sunt invocate cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.9 și 10 Cod procedură penală.
Curtea luând spre examinare actele și lucrările de la dosar constată că recursul Parchetului este întemeiat.
Recurentul inculpat și intimatul inculpat sunt cercetați în stare de arest sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev.de art.20 rap la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, fiind reținut că aceștia împreună cu alți învinuiți în cauză au falsificat actul de identitate al imobilului situat în B,-, sector 1, aparținând părții vătămate și printr-o persoană interpusă a încercat vânzarea acestui imobil, valoarea prejudiciului cauzat fiind de aproximativ 300.000 euro.
Potrivit dispozițiilor art.155 alin.1 Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Ori, inculpatul recurent a fost arestat fiind indicii temeinice că a săvârșit fapta pentru care este cercetat fiind îndeplinite condițiile cerute de art.148 lit.a,b și f Cod procedură penală în condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
În cauza de față fiind vorba de săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și unde se impune efectuarea de acte de urmărire complexe, apreciem că 10 zile de prelungire a măsurii arestării preventive sunt insuficiente, aceasta din perspectiva nu numai a naturii infracțiunii dar și a persoanei inculpatului cunoscut cu antecedente penale.
Pe de altă parte, aliniatul final al dispozițiilor art.155 alin.1 Cod procedură penală vorbește de existența temeiurilor noi care să justifice privarea de libertate, cerință care în aceeași speță este satisfăcută de împrejurarea că în derularea anchetei au apărut elemente noi ce au legătură cu aceasta și care au determinat extinderea urmăririi penale și cu privire la alte persoane.
Pentru considerentele anterioare recursul inculpatului este nefondat.
Cazul de casare invocat respectiv art.3859 pct.9 Cod procedură penală nu poate fi luat în discuție și analizat atâta vreme cât din considerentele încheierii rezultă motivat în drept prelungirea arestării chiar și pentru 10 zile și care nu conținea dispozitivul încheierii recurate, așa cum nu poate fi primită nici critica formulată sub aspectul cazului de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, recursul Parchetului este admis în temeiul dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală.
Recursul inculpatului este respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I PUNE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din 28.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și rejudecând:
Dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și pe 30 de zile, de la 30.07.2009 până la 28.08.2009, inclusiv.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./15.09.2009
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Florică Duță, Nicoleta Camelia
