Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 255/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1827/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 255
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de către inculpații și împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 21 iulie 2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și, personal, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărător desemnat din oficiu - avocat ta-cu delegația nr. -/29.07.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că, până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar, pe de altă parte, că nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este consumator de droguri și are un domiciliu stabil, astfel încât lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Pentru recurentul inculpat, același apărător desemnat din oficiu arată că nu se impune și nici nu se justifică prelungirea prevenției întrucât inculpatul avea un loc de muncă până la momentul arestării și nu există indicii ori probe că, dacă va fi lăsat în libertate, va zădărnici aflarea adevărului. Solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii iar, pe fond, respingerea propunerii parchetului, cu consecința continuării procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 681Cod procedură penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment, respectiv declarațiile inculpaților, procesul verbal de filaj, interceptările convorbirilor telefonice, apreciind că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în condițiile în care aceștia sunt cercetați pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc. Față de aceste considerente, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate. În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Având pe rând cuvântul, recurentul inculpat aderă la concluziile apărătorului desemnat din oficiu, iar inculpatul susține că nu este traficant de droguri, ci consumator, subliniind faptul că s-a predat si că a colaborat cu organele de politie. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 21.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar, în temeiul art. 155 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, și G G pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 27.07.2009 până la 25.08.2009.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele sub aspectul cărora sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, prin care se aduce atingere sănătății publice, amploarea activității desfășurate, precum și rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursurilor că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. 1 și 2 din aceeași lege, constând în aceea că, în data de 26.06.2009, a preluat de la Istambul cantitatea de aproximativ 1 kg. de heroină, pe care a transportat-o până la B, disimulată în bagajele sale, la bordul autocarului cu nr. de înmatriculare B-97- aparținând SC SRL, introducând-o în țară la data de 27.06.2009 prin punctul de trecere al frontierei
În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta este cercetat penal pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de complicitate la trafic de droguri de mare risc și complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și de art. 26 Cod penal raportat la art. 3 alin. 1 și 2 din aceeași lege, constând în aceea că, în cursul lunii iunie 2009, acționând în cadrul unei rețele coordonată de inculpatul G G, l-a racolat pe inculpatul, căruia i-a propus să meargă la Istambul de unde să preia, de la un alt membru al rețelei, o cantitate de circa 1 kg. de heroină, pe care să o transporte cu autocarul până la B, scop în care l-a ajutat pe acesta să obțină pașaportul turistic și i-a plătit taxele corespunzătoare în vederea deplasării în Turcia.
Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, Curtea reține că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, relevante în aceste sens fiind: procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele - verbale de investigație întocmite de organele de poliție judiciară delegate, procesele - verbale de supraveghere operativă, procesele - verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, concluziile raportului de constatare tehnico - științifică, declarațiile martorilor, procesele - verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului de către inculpații și G G, declarațiile acestor din urmă inculpați, în care au recunoscut comiterea faptelor.
Totodată, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză sunt incidente și prevederile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, datele ce caracterizează persoana inculpaților, precum și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul populației lăsarea în libertate a unor persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate.
De asemenea, Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea în continuare de libertate a inculpaților fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii preventive formulată de Ministerul Public, menținerea stării de arest preventiv fiind justificată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați și, față de faptul că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 21.07.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală pronunțată în dosarul nr-.
Obligă recurenții - inculpați la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare recurent - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:
2 ex./12.08.2009
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița
