Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 26/
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Lucia
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul C, împotriva încheierii de ședință nr. 25 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 și următoarele C.P.P.).
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Galați.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică hotărârea pronunțată de instanța de fond, solicitând a se constata încetată de drept a măsurii arestării preventive, in raport de disp. art. 159 alin. 8 teza a II-a și Decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar in subsidiar, va formula critici pe fondul cauzei.
Cu privire la primul aspect, arată că, recursul vizează încheierea de ședință nr. 25 din 26.02.2009 a Tribunalului Constanța. Arată că, a declarat recursul în termenul legal prevăzut de lege, depunând la oficiul poștal cererea de recurs, astfel încât, termenul de declarare a recursului este respectat. Datorită faptului că nu a fost respectat de către organul de urmărire penală termenul de sesizare al instanței cu cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, recursul nu a putut fi soluționat până la data de 1 martie 2009. Apreciază că, sunt aplicabile in cauză, dispozițiile Deciziei nr. 25/2008 a, care a statuat că, soluționarea recursului trebuie să aibă loc, înainte de expirarea măsurii arestării, având un caracter de obligativitate pentru instanțe și nu de recomandare. Conform disp. art. 414 alin. 3 cod pr. penală, soluțiile se pronunță numai în interesul legii și recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe.
Analizând textul deciziei, recursul împotriva unei încheieri prin care s-a dispus luarea, și prelungirea măsurii arestării preventive, trebuie soluționat înainte de expirarea arestării preventive dispusă anterior. În aceste condiții, recursul inculpatului, trebuia soluționat până la data de 1 martie 2009. Caracterul imperativ, presupune obligativitatea organelor judiciare de aoa plica în toate cazurile.
Conform art. 140 alin. 1 lit. a cod pr. penală, măsura preventivă încetează de drept la expirarea termenului prevăzut de lege și, conform art. 140 alin. 3 cod pr. penală, trebuie să se dispună punerea în libertate de îndată a inculpatului.
În lumina dispozițiilor constituționale și internaționale, reglementările art. 159 alin. 8 teza a II-a cod pr. penală, nu pot avea decât un caracter imperativ pentru instanță.
Se prezintă de către organul de urmărire penală, un volum mare de lucru și imposibilitatea sesizării instanței cu mai multe zile înainte de expirarea măsurii. Însă, trebuie respectată regula soluționării dosarelor în primele 30 de zile ale arestării preventive. Prelungirea măsurii reprezintă o soluție în cazuri cu totul și cu totul excepționale. Toate termenele prevăzute în codul d e procedură penală trebuie să acopere necesitatea judecării și a recursului în cele 5 zile. Depune la dosarul cauzei încheierea din 19 septembrie 2008 Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Pe fondul cauzei, în subsidiar, solicită a se lua în considerare faptul că, soluția instanței de fond este neîntemeiată și nelegală, fiind încălcate disp. art. 155 alin. 1 cod pr. penală. Temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu subzistă. Organul de urmărire penală nu a prezentat suficiente indicii din care să rezulte că fapta inculpatului a fost săvârșită cu vinovăție. Inculpatul nu a cunoscut ceea ce există în cele două containere.
Din punctul de vedere al laturii subiective, trebuie demonstrat cu certitudine că inculpatul a cunoscut despre ce este vorba. Nu există indicii temeinice, există dovada clară că inculpatul nu cunoștea că este vorba de cocaină. El știa că sunt anabolizante și viagra.
Din înregistrările rezultă că, la aceste discuții, pe lângă inculpat, investigatorul sub acoperire și a învinuitului a mai participat o persoană numită " ", care nu apare și în procesele verbale întocmite de investigator. Dacă este martor cu identitate protejată sau investigator sub acoperire, acesta trebuia să aibă un aviz prealabil. a participat activ la discuții și este un semn de întrebare din acest punct de vedere. Acest punct vizează flagrant legalitatea actelor întocmite de investigatorul sub acoperire. Perspectiva de a se demonstra mai mult despre activitatea infracțională a inculpatului, este nulă.
Apreciază că, nici măcar în ceea ce privește existența indiciilor temeinice nu este îndeplinit textul de lege.
Procurorul având cuvântul, referitor la prima teză expusă de apărare, arată că, potrivit disp. art. 159 alin. 9 cod pr. penală, recursul nu este suspensiv de executare. Apărarea a omis să învedereze că, instanța de fond a fost sesizată în termenul prevăzut de lege. Nu se pot interpreta dispozițiile art. 159 alin. 8 cod pr. penală, fără a interpreta și dispozițiile art. 159 alin. 9 cod pr. penală. Toate normele de procedură, trebuie exercitate cu bună credință, ori apărătorul inculpatului a formulat recursul și l-a înaintat prin poștă.
Cu privire la fondul cauzei, solicită a se constata că, temeiurile, impun in continuare privarea inculpatului de libertate, fiind îndeplinite în cauză disp. art. 136, 143 și 148 cod pr. penală. Cu privire la existența indiciilor temeinice, din actele dosarului rezultă că, inculpatul a săvârșit acele acte materiale care se circumscriu activității infracționale pentru care inculpatul este cercetat.
Inculpatul a acționat împreună cu alte două persoane in condiții de clandestinitate. sub acoperire i s-au promis 20.000 euro în situația în care, cele două containere ar fi scoase din portul C, fără a fi supuse controlului fizic. Din convorbirile telefonice cu inculpata rezultă că au discutat cu șoferul primului, astfel încât nu se poate susține că nu cunoștea ce se află în acele containere.
Temeiurile avute in vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive subzistă. Urmărirea penală nu a fost finalizată, procurorul cerând prelungirea măsurii pentru a primi răspunsurile comisiilor rogatorii, pentru traducerea documentelor din limba spaniolă, întocmirea proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, pentru a primi si verifica listing-urile apelurilor telefonice și efectuarea perchezițiilor informatice.
In mod corect, instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere a inculpatului, influențarea martorilor, așa cum a făcut-o chiar din arest, având dreptul la acel telefon.
Actele întocmite în cursul urmăririi penale sunt legale și temeinice, hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța este legală și temeinică, fiind respectate disp. art. 136, 143 și art. 148 lit. f cod pr. penală cu privire la inculpat.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, achiesează concluziilor apărătorului său. Solicită a se pronunța o decizie corectă. Se află într-o situație foarte grea și nu și-a imaginat vreodată că va ajunge așa. Se va prezenta la parchet și la instanță ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea nr. 25/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a dispus în baza art. 155 și următoarele din codul d e procedură penală, admiterea propunerii formulată de MP - DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților,
pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 2.03.2009 la data de 31.03.2009.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulată de inculpata prin apărătorul său ales.
Onorariu traducător autorizat în sumă de 150 lei se va deconta din fond MJ.
Analizând propunerea formulată de MP - DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța, prin prisma motivelor invocate, a actelor și probelor dosarului precum și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
Inculpații, și au fost arestați preventiv la data de 1.02.2009 conform încheierii nr.12/1.02.2009 a Tribunalului Constanța pe o perioadă de 29 de zile pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri de mare risc și constituirea într-un grup infracțional, prevăzute de art.2 alin.2, art.3 alin 2 din Legea 143-2000 și art. 7 din Legea 39/2003 penal, constând în aceea că inculpații s-au constituit în grup infracțional organizat și au introdus în țară prin Punctul Vamal Port C - Sud cantitatea de 1080 Kg de cocaină disimulată în două containere care conțineau cherestea importată din, cu scopul de a transporta cocaina în Spania în vederea traficării acesteia, însă la data de 30.01.2009 inculpații au fost prinși în flagrant de lucrătorii de poliție.
S-a reținut în încheierea nr.12/1.02.2009 a Tribunalului Constanța, prin care s-a dispus arestarea preventivă a acestor inculpați, că sunt întrunite dispozițiile legale pentru arestarea preventivă a acestora, la dosarul cauzei existând indicii temeinice că acești inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în conformitate cu art. 143 cod procedură penală, fiind întrunite totodată și dispozițiile art.148 lit. f cod procedură penală, în sensul că persoana inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Potrivit art. 155 cod procedură penală arestarea inculpatului poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat inițial arestarea impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cazul de față, având în vedere probele care urmează să fie administrate, precum și temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a acestor inculpați, temeiuri care subzistă și în prezent - art.143 și art.148 alin1 lit. cod procedură penală - instanța a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, aceștia prezintă și în acest moment pericol pentru ordinea publică, în raport de faptele săvârșite, împrejurările în care au acționat constituindu-se în grup organizat, și pericolul social ridicat al faptelor pentru care sânt cercetați.
De subliniat gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, cantitatea mare de droguri introdusă în țară, natura acestor droguri și modul în care au încercat ascunderea acestora, cât și urmările devastatoare asupra sănătății persoanelor care consumă droguri de mare risc cum este cocaina, aspecte care evidențiază pericolul pentru ordinea publică al persoanei inculpaților.
Lăsarea în libertate a unor asemenea persoane creează cu certitudine un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice și induce acesteia, ideea lipsei de măsuri ferme de combatere a unor infracțiuni atât de grave.
S-a susținut de către inculpați prin apărătorii acestora că indiciile în baza cărora au fost arestați preventiv inculpații nu sunt temeinice, iar alte indicii noi nu au fost indicate în propunerea de prelungire.
Și această instanță consideră, așa cum au considerat și instanțele care au dispus măsura arestării preventive și au verificat această măsură că probele administrate - procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, interceptările și înregistrările în mediul ambiental a discuțiilor dintre acesta și inculpatul și învinuitul, convorbirile telefonice purtate de inculpați care au fost interceptate și înregistrate, actele privind marfa din cele două containere și care privesc societatea comercială SRL, societate care a aparținut inculpatului, cesionată inculpatei cu trei zile înainte de sosirea containerelor, precum și celelalte acte care se găsesc la dosarul cauzei, se constituie în indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Toți inculpații fără excepție au fost interesați ca aceste containere să nu fie controlate de autoritățile vamale, și au și oferit investigatorului sub acoperire o sumă considerabilă în acest sens - 20.000 de euro din care a primit 10.000 de euro și de asemenea toți cei trei inculpați urmau să se deplaseze cu două autoturisme Mercedes pentru a însoți containerele de la C la Tg.
Susținerea în acest context de către inculpați că nu cunoșteau conținutul celor două containere, nu poate fi luată în considerare de instanță, atâta timp cât aceste containere priveau societatea administrată de cei doi inculpați care sunt și concubini, și, acestea au sosit în port cu sigiliile intacte, iar inculpatul care a fost în legătură directă cu investigatorul sub acoperire i-a motivat acestuia că inculpata dorește să scoată din Port cele două containere fără să fie controlate, pentru că acestea conțin și substanțe anabolizante.
Prin urmare susținerile inculpaților că sunt nevinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, sunt contrazise de indiciile existente până în prezent la dosarul cauzei și care rezultă din actele și probele dosarului.
În ceea ce privește susținerea că investigatorul sub acoperire, nu a fost desemnat conform dispozițiilor legale, deoarece autorizarea s-a dispus de un alt procuror decât cel care a dispus începerea urmăririi penale, această susținere este neîntemeiată.
Se poate astfel observa că ordonanța nr.1/A/2009/21.01.2009 de autorizare a unui investigator sub acoperire, a fost emisă anterior începerii urmăririi penale, începerea urmăririi penale, dispunându-se prin rezoluție la data de 30.01.2009.
sub acoperire a cules date și informații în baza autorizației emise pe care le-a pus la dispoziția procurorului, în conformitate cu dispozițiile art.224/1 alin.3 cod procedură penală, textul de lege nefăcând referire la procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, așa cum susțin apărătorii inculpaților.
Această referire o face art.224/2 alin.1, însă numai pentru situația în care investigatorul sub acoperire efectuează investigații, ceea ce nu este cazul de față.
Așa cum s-a arătat, temeiurile în baza cărora au fost arestați inculpații subzistă și în prezent atât în raport de dispozițiile art. 143 rap. la art. 68/1 cod procedură penală cât și de dispozițiile art.148 lit f cod procedură penală, situație în care nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi localitatea de domiciliu așa cum s-a solicitat de inculpata, prin apărătorul său ales, cum de altfel nu se impune pentru nici unul din inculpați.
Împotriva încheierii de ședință nr. 25 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, a declarat recurs, separat, inculpatul.
Se susține de către apărătorul acestuia, nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond, pe considerentul că, în lumina prevederilor art. 140 alin. 1 lit. a cod pr. penală, art. 158 pct. 8 teza a II-a cod pr. penală și a deciziei nr. 25 din 2 iunie 2008, recursul inculpatului trebuia soluționat până la data de 1 martie 2009, astfel că, măsura arestării preventive a încetat de drept.
În subsidiar, solicită a se avea în vedere că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă și în prezent.
Probele administrate de către organul de urmărire penală, nu furnizează elemente din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție. Nici o probă administrată de organul de urmărire penală nu este în măsură să confirme sub cel mai mic aspect participarea cu vinovăție la săvârșirea faptei.
Verificând din oficiu motivele de recurs, constată a fi nefondate.
Secțiile unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție a considerat că sintagma folosită de legiuitor " înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter obligatoriu și nu de recomandare. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate.
Așa fiind, se constată: Tribunalul Constanța, prin încheierea din 26 februarie 2009 luat în examinare propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța, privind prelungirea măsurii arestării preventive pentru o durată de 30 de zile, începând cu 02.03.2009, față de inculpații, și, cauza fiind soluționată în aceeași zi.
Recursul declarat de inculpat, a fost înaintat instanței de recurs, Curtea de Apel Constanța, pe data de 27.02.2009. Se constată că, în termen legal împotriva hotărârii, au declarat recurs inculpații și, iar în ce îl privește pe inculpatul, care nu a făcut dovada declarării recursului, a rămas să facă această dovadă ulterior.
Soluționarea recursului declarat de inculpatul nu poate fi considerată după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior, fiind o stratagemă a acestuia care a trimis recursul prin poștă, astfel ca acesta să ajungă în instanță, după data de 5 martie 2009.
Examinând pe fond recursul declarat de inculpat, constată:
Față de obiectul judecății, dar și a faptului că din probele administrate rezultă că, temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului subzistă și în prezent, recursul fiind nefondat.
Potrivit disp. art. 155 cod pr. penală, prelungirea duratei arestării preventive este motivată de faptul că, pentru definitivarea urmăririi penale in sensul stabilirii unei stări de fapt corectă, a vinovăției, incadrării în drept, sunt necesare administrarea de probe.
În cazul dat, rezultă că s-a dispus începerea urmăririi penale față de toți cei trei inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Organele de urmărire penală s-au sesizat că, inculpații s-au organizat în vederea introducerii în România a două containere cu droguri, ascunse în lemnul ce figura în documentele comerciale de transport.
Circumstanțele concrete ale cauzei față de obiectul incriminării, complexitatea lucrărilor ce urmează a fi efectuate și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate în acuzare dar și în apărarea inculpaților, presupune o activitate de timp ce nu poate fi limitată în funcție de dorințele inculpaților.
Așa fiind, constatându-se că, temeiurile care au determinat arestarea inițială, impun în continuare privarea de libertate și cum întârzierea efectuării actelor finale de urmărire penală nu pot fi imputate organului de urmărire penală, fiind efectuate în scopul aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei cu privire la persoana inculpatului, urmează a constata că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și și temeinică.
Văzând și disp. art. 192 cod pr. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul C, împotriva încheierii de ședință nr. 25 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2009.
Pentru Președinte de complet, JUDECĂTORI,
- -, aflată în,
conform art. 312 cod pr. penală - - -
semnează,
Președinte instanță,
-
GREFIER,
Jud. fond.
Red.. Jud. CV -
Tehnodact. Gref.
2 ex./09.03.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Lucia
