Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 267/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1869/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 267
Ședința publică din data de 10 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Găină Carmen Veronica
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER - G -
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 23.07.2009,pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 23.07.2009,pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-, casarea încheierii Tribunalului București, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, nefiind dovedit pericolul concret pentru ordinea publică. la dosarul cauzei, nu există probe care să dovedească vinovăția inculpatului și menținerea stării de arest.
Solicită admiterea recursului și pe fond respingerea propunerii Parchetului de prelungire a arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, la dosarul cauzei existând probe și indicii suficiente, respectiv, raport tehnico-științific, declarații de martori, raport medical de necropsie, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei.
Având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei și gravitatea acesteia, rezultă pericolul ridicat pentru ordinea publică, impunându-se menținerea stării de arest preventiv.
Recurentul-inculpat - personal - solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 23 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 27 iulie 2009, la 25 august 2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptelor imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează acestea, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
S-a arătat, în motivarea orală a recursului, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, viol și violare de domiciliu, prevăzute de art. art.174-175 lit.h Cod penal,art.197 alin.1 Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului că, în noaptea de 28/29 martie 2009, a pătruns fără drept în locuința victimei G Mira, a agresat-o fizic, aplicându-i lovituri în zona capului, după care, prin constrângere, a întreținut un raport sexual normal cu aceasta, iar, în final, a luat-o din locuință și a aruncat-o în fântâna aflată în apropierea casei, victima decedând ca urmare a asfixierii prin înec.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea de ședință nr.39 din data de 29 mai 2009 a Tribunalului Călărași, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală. Relevante în acest sens sunt: declarațiile martorilor, expertiză medico legală de identificare prin metoda ADN, raport de constatare tehnico științifică privind detectarea comportamentului simulat, raport medical de necropsie, proces verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare aferente.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest gen de pericol este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, precum și de modalitatea de săvârșire a acesteia; în acest context, se remarcă violența de care a dat dovadă inculpatul în momentul în care a lovit-o pe partea vătămată -în vârstă de 81 ani - (într-o zonă vitală), a întreținut cu aceasta un raport sexual și, ca și când toate acestea nu ar fi fost suficiente, a aruncat partea vătămată într-o fântână.
Acest deznodământ nu poate crea decât un sentiment de nesiguranță în rândul membrilor comunității, un ecou ce generează temerea că, lăsat în libertate, inculpatul s-ar putea manifesta violent din nou, ceea ce creează, în mod real, o tulburare a ordinii publice.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, Curtea constată că, în mod întemeiat, instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la data 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurentul-inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
G
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Găină Carmen Veronica, Ilie
