Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 268/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1946/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.268/
Ședința publică din data de 10 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiectrecursuriledeclarate de inculpații, și împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 04 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, și, personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărători aleși.
De asemenea, se prezintă interpretul de limbă maghiară, în baza autorizației nr.11133 din data de 10 martie 2004, eliberată de Ministerul Justiției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor:
Apărătorul ales al recurenților inculpați și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea propunerii Parchetului de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a acestora, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vederea la luarea măsurii respective, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.136 alin.1 lit.d, art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Astfel, cu privire la inculpatul, solicită a se observa că, față de acesta, s-a dispus inițial măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, el conformându-se tuturor obligațiilor care i-au fost impuse, pentru ca ulterior, fără a se schimba temeiurile acelei prime măsuri și fără a exista motive întemeiate, să fie arestat preventiv. Mai arată că, în privința acestui inculpat, nu există în cauză probe sau indicii suficient de temeinice, care să conducă la concluzia că el ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat. În acest sens, privitor la convorbirea telefonică invocată de procuror, susține că aceasta se referă la patru cauciucuri de autoturism, pe care inculpatul intenționa să le achiziționeze, pentru a le schimba pe cele uzate existente, iar nicidecum la pachete cu droguri, limbajul folosit având un conținut real, iar nu codificat. De asemenea, cu privire la declarația comisionarului vamal, care a susținut că inculpatul a dat semne de neliniște în momentul în care a aflat că trebuia verificat containerul, precizează că acesta are afecțiuni medicale, fiind alcoolic, iar, în situația când nu bea dimineața, poate da semne de agitație, din cauza lipsei alcoolului. În sfârșit, în privința convorbirilor realizate de pe telefonul mobil al inculpatului cu comisionarul vamal, susține că acestea sunt nerelevante. Mai arată că, din ansamblul probatoriului administrat până în prezent, nu rezultă că inculpatul avea cunoștință despre conținutul containerului, cu atât mai mult cu cât acesta nici măcar nu au atins fizic marfa.
În ceea ce o privește pe inculpata, susține că nici aceasta nu a avut vreo legătură fizică cu marfa și nu există nicio probă că ea ar fi cunoscut încărcătura containerului. Din lucrările dosarului, rezultă doar că inculpata a făcut acte legale și absolut obișnuite, uzuale, care erau necesare pentru efectuarea transportului. Singura probă invocată de acuzare împotriva inculpatei este reprezentată de declarațiile coinculpatului, din care rezultă însă că acesta aștepta din de Sud o încărcătură de, iar nu de droguri, aspect care nu a fost recunoscut de către coinculpatul respectiv.
Cu privire la ambii inculpați, învederează că, la dosarul cauzei, nu există procesul verbal de substituire a pretinselor droguri cu sare, ci numai ordonanța procurorului prin care s-a dispus substituirea, astfel că nu se cunoaște natura reală a mărfii. Mai mult, neexistând probe în sensul că inculpații s-ar fi aflat vreodată în contact cu încărcătura reală, nu se poate susține că aceștia aveau cunoștință de natura ei.
Referindu-se la circumstanțele personale ale ambilor inculpați, arată că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale pentru fapte similare, sunt încadrați în muncă și au reședințe stabile în România, astfel că, aflați în libertate, nu ar prezenta niciun pericol pentru ordinea publică și nu ar putea împiedica buna desfășurare a urmăririi penale.
Apărătorul ales al recurentei inculpate solicită, la rândul său, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a acesteia, susținând că, nici în privința sa, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală. Astfel, arată că singurele probe pe care se întemeiază acuzarea sunt convorbirile telefonice și declarațiile altor inculpați din dosar, însă, din aceste probe, nu rezultă că inculpata avea cunoștință despre conținutul containerului. În realitate, inculpata nu a avut niciodată contact cu marfa și nu a verificat-o, crezând că este vorba despre sucuri și conserve importate din Peru, iar ea s-a ocupat numai de efectuarea actelor necesare transportului acesteia.
Solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale și este absolventă de drept, neexistând dovezi că, lăsată în libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de către cei trei inculpați, apreciind că încheierea Tribunalului este legală și temeinică. În acest sens, susține că temeiurile care au determinat luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, iar, în raport cu cantitatea de droguri traficată (aproximativ 200 de kilograme de cocaină) și cu modalitatea concertă în care aceștia au acționat, este evident pericolul pe care ei îl reprezintă pentru societate, astfel că se impune, în continuare, privarea lor de libertate. Mai arată că, pentru finalizarea urmăririi penale, Parchetul urmează să administreze o serie de noi probe, inclusiv pe calea unei comisii rogatorii ce a fost solicitată autorităților competente din Ungaria.
Referindu-se la condiția prevăzută de art.143 din Codul d e procedură penală, arată că afirmațiile apărătorilor inculpaților sunt contrazise de probele din dosar. Astfel, prin înființarea Fundației din A, inculpații au acționat de la început în scopul de a aduce în România droguri din Peru, disimulate sub aparența de sucuri și conserve. Transportul containerului la Aaf ost însoțit de inculpata, încărcătura cu substanța ce a substituit drogurile aflându-se în mijlocul acestuia, de unde a fost luată și dusă de coinculpatul la un depozit dinainte găsit și pregătit de inculpatul, la ieșirea din A spre Modul în care inculpații au acționat, prin coordonarea activităților întreprinse, conduce la concluzia că aceștia aveau cunoștință despre încărcătura reală, respectiv droguri, a containerului venit din de Sud.
Cu privire la inculpatul, solicită a se observa și că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, manifestând perseverență infracțională.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, în replică față de susținerile reprezentantului Ministerului Public, arată că nu există nicio dovadă că acesta s-ar fi ocupat de găsirea unui depozit unde să fie depuse pretinsele droguri, întrucât nu s-au identificat acte sau chei privind un astfel de depozit.
Recurentul inculpat, personal, arată că își menține toate declarațiile date până în prezent, întrucât a expus în acestea situația reală. Referitor la probele invocate de Parchet, arată că acestea nu sunt adevărate. Astfel, susține că traducerea conținutului convorbirii telefonice nu s-a realizat în mod corect, dându-se cuvintelor folosite un alt înțeles, pentru a se acredita ideea folosirii unui limbaj codificat. Solicită să fie confruntat cu coinculpatul, precum și cu comisarul vamal, pentru a se demonstra că el spune adevărul. Cu privire la Fundația, arată că aceasta funcționează de mai mulți ani și nu a fost în niciun caz înființată în scopul traficului cu droguri. Mai arată că, pe comisionarul vamal, îl cunoaște de foarte mulți ani și, până la acest moment, nu a avut nicio problemă cu acesta. Subliniază că nu a vorbit niciodată codificat cu vreo persoană, iar convorbirea telefonică la care face referire Parchetul se referă strict la cauciucurile pe care urma să le achiziționeze pentru autoturismul său. Precizează că nu a văzut conținutul containerului și nu cunoaște motivul pentru care acesta a fost ridicat din port atât de târziu. Învederează că, de aproximativ 2 luni, respectiv din data de 09 iunie 2009, nu a mai fost audiat de către procuror și nici confruntat cu vreuna dintre persoanele care au dat declarații în cauză. În final, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Recurenta inculpată, personal, precizează că nu cunoaște motivul pentru care containerul a stat o vreme îndelungată în Portul C, știind doar că acesta a ajuns în acel port fără documente legale. Arată că a sunat-o și a rugat-o să se ocupe de actele necesare realizării importului legal al containerului. Ea cunoștea că, în container, sunt sucuri și conserve alimentare, astfel cum rezulta din înscrisurile pe care le-a văzut, acestea neavând însă certificat fito-sanitar. Mai arată că îl cunoaște pe de circa 20 de ani, fiind prieteni de familie, astfel că, tocmai pentru că el cunoștea ocupația sa, a contactat-o în vederea obținerii actelor necesare realizării importului mărfii. Cu privire la Fundația, arată că ea nu cunoaște activitatea acesteia. Susține că, în opinia sa, comisionarii vamali aveau obligația de a verifica conținutul containerului, lucru pe care nu l-au făcut, de vreme ce nu s-a întocmit un proces-verbal în acest sens. Precizează că niciodată nu a avut vreo legătură cu drogurile. În final, solicită să fie pusă în libertate, achiesând la concluziile formulate de apărătorul său.
Recurenta inculpată, personal, solicită, la rândul său, să fie cercetată în stare de libertate. Arată că a rugat-o să găsească un depozit, unde să depună marfa, ea identificând un astfel de depozit pe șoseaua A - Precizează că nu cunoaște motivul pentru care marfa nu a fost transportată direct în Ungaria. Mai arată că a dat ultima declarație în prezenta cauză în luna mai 2009.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu de la data de 04 august 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, în temeiul art.155 rap. la art.159 din Codul d e procedură penală, a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09 august 2009 și până la data de 07 septembrie 2009, inclusiv și a inculpaților, șipe o perioadă de câte 30 de zile, începând cu data de 12 august 2009 și până la data de 10 septembrie 2009, inclusiv.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu fiind decontat din fondurile către B, conform art.189 din Codul d e procedură penală.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a constatat că, în motivarea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, s-a arătat că, la data de 11 mai 2009, - Taf ost sesizat de către - - Direcția Antidrog cu privire la faptul că există indicii temeinice referitoare la realizarea unor activități specifice elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc de către o rețea de persoane neidentificate, care introduc în România cantități importante de cocaină.
Astfel, la data de 11 mai 2009, în Portul Caf ost descoperit un container (nr. --7), care avea disimulată în încărcătura legală o cantitate de aproximativ 200 de kilograme de cocaină (drog de mare risc), containerul respectiv fiind trimis de către firma exportatoare din Peru și având ca destinatar Fundația din
Din investigațiile efectuate, a rezultat că marfa urma să fie transportată la A în data de 12 mai 2009 și că persoane încă neidentificate la acel moment, care urmau să recepționeze și să transporte cocaina, foloseau numerele de telefon 0732.640.004, 0723.699.177, 0730.884.609, 0740.063.783 și 0749.590.185.
Prin referatul nr.436.213 din data de 11 mai 2009, - B - Direcția Antidrog a solicitat aceluiași Parchet emiterea unei autorizații cu titlu provizoriu pentru interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip SMS și, efectuate de la posturile telefonice anterior menționate, precum și a unei autorizații, tot cu titlu provizoriu, pentru interceptarea și înregistrarea audio-video în mediu ambiental a acțiunilor și discuțiilor ce urmau a fi purtate de către membrii grupării infracționale investigate, în speță existând cazul de urgență prevăzut de art.912alin.2 din Codul d e procedură penală, cerere care a fost admisă de - prin ordonanța nr.174 din aceeași dată, ora 1500, autorizațiile astfel emise fiind valabile pe o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 11 mai 2009, ora 1600și până la data de 13 mai 2009, ora 1600.
Prin referatul nr.436.213 din data de 11 mai 2009, - B - Direcția Antidrog a solicitat Parchetului și efectuarea de demersuri în vederea obținerii, în regim de urgență, de la furnizorii de servicii de telefonie mobilă, a datelor reținute de aceștia, conform Legii nr.298/2008, cu privire la aceleași numere de telefon.
Prin rezoluția nr.173 din data de 11 mai 2009, - a dispus începerea urmăririi penale față de autori necunoscuți, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.
Apreciindu-se că întârzierea obținerii autorizării prevăzute în art.16 alin.2 din Legea nr.298/2008 ar fi putut aduce grave prejudicii activității de urmărire penală, cu consecința imposibilității probării activității infracționale și identificării tuturor făptuitorilor, prin ordonanța nr.175 din data de 11 mai 2009, ora 1700, - a dispus autorizarea, în regim de urgență, pentru o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 11 mai 2009, ora 1800și până la data de 13 mai 2009, ora 1800, privind comunicarea de către SC ROMÂNIA SA și SC ROMÂNIA SA a datelor reținute conform legii respective pentru numerele de telefon anterior menționate, referitoare la titularii acestor posturi telefonice (nume, adresă, denumire, sediu, etc.), listingul telefonic (convorbiri și comunicări tip SMS sau, data, ora, durata lor, etc.), începând cu data de 01 mai 2009 și până la data comunicării datelor solicitate, cu precizarea locației în care se aflau acele posturi telefonice în momentul în care au comunicat, precum și datelor deținute cu privire la titularii posturilor telefonice cu care s-au realizat comunicările (nume, adresă, denumire, sediu, etc.).
De asemenea, prin ordonanța nr.176 din data de 12 mai 2009, ora 1030, s-a dispus autorizarea, cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 de ore, începând cu aceeași dată, ora 1230și până la data de 14 mai 2009, ora 1230, privind interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice și comunicărilor tip SMS și, efectuate de la posturile telefonice 0743.480.783 și 0744.525.100, precum și de la aparatele telefonice cu seria - -, - și -C-.
În sfârșit, prin ordonanța nr.177 din data de 12 mai 2009, ora 1415, s-a dispus autorizarea, cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 de ore, începând cu aceeași dată, ora 1500și până la data de 14 mai 2009, ora 1500, privind interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice și comunicărilor tip SMS și, efectuate de la posturile telefonice +-, +- și +- (utilizate de numitul ""), +-, +- și +- (utilizate de numitul "") și 0743.859.803 (utilizat de o persoană neidentificată).
Prin încheierea nr.518//2009 din data de 13 mai 2009, Tribunalul Bucureștia admis cererea - și a dispus confirmarea măsurilor provizorii luate prin ordonanțele nr.174, nr.175, nr.176 și nr.177 din datele de 11 mai 2009 și 12 mai 2009.
Imediat după descoperirea cantității de cocaină, prin ordonanța nr.45 din data de 11 mai 2009, - a admis propunerea - B - Direcția Antidrog și a dispus autorizarea și introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire, având nume de cod " " și a unui colaborator acoperit, având nume de cod " A", iar, prin ordonanța nr.44 din aceeași dată, a autorizat efectuarea unei livrări supravegheate privind cantitatea de aproximativ 200 de kilograme de cocaină, cu substituirea totală a drogurilor, ambele autorizații fiind valabile timp de 30 de zile, între 11 mai 2009 și 09 iunie 2009.
În baza acestor autorizări, s-a procedat la substituirea drogurilor cu o substanță permisă circulației (sare), iar substanța găsită a fost supusă analizelor de laborator, care au confirmat că, în cele 200 de pachete găsite în container, ambalate în 8 cutii, se afla o cantitate brută de aproximativ 209 kilograme de cocaină, cu o puritate de aproximativ 80%, conform raportului și suplimentului de expertiză tehnico-științifică nr.-/11.05.2009.
Din investigații, a rezultat că de container se interesează o persoană de sex feminin pe nume "" (identificată ulterior ca fiind inculpata ), iar, în urma interceptării telefoanelor folosite de aceasta, a rezultat că mai sunt implicate și alte persoane, identificate ca fiind (mama inculpatei), (concubinul inculpatei) și (comisionar vamal în A).
În noaptea de 11 mai 2009, la solicitarea inculpatei, containerul a fost transportat către A, fiind supravegheat în permanență de către organele de poliție și investigator, care călătorea în autocamionul de transport sub acoperirea de ajutor de șofer. Autovehiculul a ajuns în A la data de 12 mai 2009, în jurul orei 1200, unde șoferul autocamionului și investigatorul sub acoperire s-au întâlnit cu inculpații, și, cu care au discutat despre modul cum va fi făcută vămuirea încărcăturii. Deoarece la vamă era un server, vămuirea a fost amânată pentru ziua de 13 mai 2009. La acea dată, cu ajutorul comisionarului, a fost efectuat controlul vamal, iar ulterior autocamionul a fost condus de către autoturismele în care se aflau inculpații, și spre un depozit aflat la ieșirea din A spre Acolo, în timp ce inculpata încerca să distragă atenția șoferului și investigatorului sub acoperire, chemându-i la o cafea sau la masă, inculpatul și au deschis containerul, cel din urmă s-a urcat în el și, la indicația celui dintâi, s-a deplasat spre mijlocul acestuia, a înlăturat pachetele cu suc aflate deasupra, a identificat și a scos cele 8 cutii cu droguri, pe care le-a așezat pe marginea containerului. De aici, 6 cutii au fost ridicate de inculpatul, ajutat de inculpata, fiind apoi așezate în portbagajul autoturismului Skoda, aparținând acesteia din urmă, care fusese tras cu spatele în apropierea containerului. După umplerea portbagajului, inculpata s-a urcat în autoturism și a pornit în direcția A, moment în care au intervenit organele de poliție, fiind astfel realizat flagrantul.
Din cercetări a mai rezultat că, în cauză, sunt implicate și alte persoane încă neidentificate, respectiv numitul "" (care este coordonatorul operațiunii și beneficiarul mărfii), dar și numiții "", "" și alții.
Prin rezoluția nr.178 din data de 12 mai 2009, ora 1200, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și respectiv trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal și respectiv de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal.
După începerea urmăririi penale, învinuiții au fost citați și aduși la audieri, cu mandate de aducere, de către organele de poliție din cadrul, anume delegate în acest sens.
După aducerea la cunoștință a învinuirilor și drepturilor procesuale, s-a procedat la ascultarea celor șase inculpați.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, descriind modul de comitere și implicarea celorlalți învinuiți. Astfel, acesta a declarat că, în anul 2008, fost în, iar acolo o persoană l-a rugat să facă rost de un om care să se descurce pentru introducerea în România a unor cantități de băuturi răcoritoare și. El a acceptat și a luat legătura cu numitul (tatăl inculpatei și soțul inculpatei ) și, împreună, au încercat să cumpere o firmă fără probleme în România, pe adresa căreia să fie trimisă marfa. În lunile noiembrie și decembrie 2008, cei doi au avut mai multe întâlniri cu persoane din, au primit diferite sume de bani și au acționat în vederea aducerii mărfii. În luna decembrie 2008, a fost arestat, iar în afacere s-au implicat fiica și soția acestuia. Transportul a fost coordonat de un anume "", cu care ținea legătura telefonic și cu care s-a întâlnit chiar personal, la una dintre aceste întâlniri, care a avut loc într-un hotel din Viena, participând și inculpata. Din discuțiile repetate purtate cu "", se putea deduce că, în încărcătură, se aflau droguri. Inculpatul a descris modul de desfășurare a evenimentelor în zilele premergătoare depistării, relatând cum a acționat el și cele două inculpate, cum au verificat containerul, cum au plănuit ca cele 8 cutii (în care se aflau drogurile) să fie încuiate într-un depozit care îi aparținea inculpatului și cum au fost surprinși de poliție în timp ce descărcau coletele. De asemenea, a declarat că, de la inculpata, a aflat că destinația finală a coletelor era Italia, unde trebuiau să ajungă cu un camion frigorific. Potrivit inculpatului, sumele ce urmau a fi încasate erau de 100.000 de euro pentru "", 15-20.000 de euro pentru inculpata și 15.000 de euro, plus contravaloarea sucurilor, pentru el.
Inculpata a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând că, împreună cu fiica sa, a efectuat demersuri pentru rezolvarea problemelor pe care le avea containerul în port, în scopul deblocării acestuia și pentru remiterea lui către numitul "", dar a susținut că nu știa că în container se aflau droguri. În ceea ce privește sumele mari de bani, cheltuite de numitul "", prin intermediul inculpatului, pentru recuperarea containerului (raportate la valoarea încărcăturii declarate), inculpata a susținut că i s-a părut suspect, dar, discutând cu inculpatul, acesta a asigurat-o că nu sunt droguri în interior, ci. În finalul declarației, inculpata a recunoscut că și-a dat seama (după greutatea cutiilor și comportamentul inculpatului ), la descărcarea coletelor din container și încărcarea acestora în propriul autoturism, că în ele nu este, ci droguri, însă, cu toate acestea, a continuat încărcarea lor și a încercat să le depoziteze în A, cu scopul de a le preda ulterior numitului"".
Inculpata a avut o atitudine nesinceră, a recunoscut implicarea sa în rezolvarea problemelor vamale pe care le întâmpina containerul, dar a susținut că nu știa că, în acesta, se află droguri (și nici ), cunoscând că în interior se aflau sucuri naturale, conform actelor. Cu toate acestea, nu i s-a părut suspect ca o firmă din de Sud să expedieze containerul unei firme care încă nu a fost cumpărată de inculpatul, apoi să-l doneze unei fundații de care nu avea cunoștință (fundația fiind găsită chiar de către inculpată, cu ajutorul învinuitei ), iar în final să accepte să plătească sume mari de bani pentru deblocarea lui (plata staționării în port a fost de aproximativ 6.000 de euro), pentru transport și cu titlu de recompensă pentru serviciile prestate (inițial, numitul "" a promis că-i va da inculpatei suma de 3.000 de euro). Inculpata mai a declarat că nu i s-a părut suspect, ci dimpotrivă s-a bucurat, fiind convinsă în continuare că în container sunt sucuri naturale, când numitul "" a sunat-o și i-a promis că-i va da suma de 20.000 de euro, dacă rezolvă mai repede problema, deși din actele mărfii știa ca valoarea declarată (și cea reală) a sucurilor era de numai aproximativ 12.000 USD. Inculpata a recunoscut că, în anul 2009, s-a întâlnit cu inculpatul și cu doi mexicani, la un restaurant din, susținând însă că nu a discutat cu aceștia, deoarece nu știa nici engleză și nici spaniolă. Inculpata a mai recunoscut că, în repetate rânduri, a luat legătura cu numitul "", care în fapt îi coordona acțiunile și că a discutat cu el, inclusiv despre suma pe care o va primi pentru serviciile efectuate, susținând însă că acesta nu i-a spus niciodată că în container se află droguri.
Învinuitul a declarat că nu avea cunoștință despre faptul că, în container, se află droguri și că el nu îi cunoștea pe ceilalți coparticipanți din dosar, exceptându-l pe inculpatul, la care a fost angajat mai mulți ani. Deoarece îi era recunoscător pentru că l-a ajutat în momente grele, când a fost sunat de acesta, a acceptat să vină și să-l ajute să descarce ceva marfă, fiind surprins de către organele de poliție.
Învinuita a declarat că, în calitate de comisionar vamal, a fost contactată de inculpatul, care a rugat-o să-l ajute la rezolvarea unei probleme pe care o avea cu un container aflat în Portul Învinuita a mai declarat că ea a dat sfaturile necesare, a găsit fundația căreia i-a fost donată încărcătura containerului și a efectuat alte acte necesare eliberării acestuia, dar a arătat că nu avea cunoștință că, în containerul respectiv, se aflau droguri.
Prin ordonanțele nr.44, nr.45 și nr.46 din data de 14 mai 2009, s-a dispus reținerea învinuiților, și, pentru o perioadă de 24 ore, începând cu orele 2025, 2115și respectiv 2346. Împotriva ultimelor două ordonanțe, s-au formulat plângeri, care au fost respinse ca neîntemeiate, prin rezoluția nr.549 din data de 15 mai 2009.
Prin ordonanțele din data de 14 mai 2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților, și, pentru aceleași infracțiuni cu privire la care s-a început urmărirea penală față de aceștia.
Prin încheierea nr- din data de 15 mai 2009, Tribunalul Bucureștia admis propunerea Parchetului și a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați, pentru câte 29 de zile, începând cu data de 15 mai 2009 și până la data de 12 iunie 2009, fiind emise pe numele acestora nr.105/UP, nr.106/UP și nr.107/UP.
Ulterior, măsura arestării preventive a celor trei inculpați a fost prelungită, pentru încă 30 de zile, începând cu data de 13 iunie 2009 și până la data de 12 iulie 2009, prin încheierea nr- din data de 11 iunie 2009 Tribunalului București.
Inculpatul a declarat inițial că este concubinul inculpatei și că a ajutat-o pe aceasta să rezolve problema containerului aflat în port, în sensul că doar i-a găsit un comisionar vamal, în persoana învinuitei, susținând însă că nu avea cunoștință că, în acel container, se aflau droguri și că nu a făcut alte demersuri cu privire la acesta. Cu privire la convorbirea telefonică în care se vorbea despre 90% și 20.000, declarat că aceea a fost o discuție pe care a purtat-o cu un prieten pe nume "" și care se referea la cauciucuri de autoturism.
În raport cu această situație, prin ordonanța nr.135/D/P/2009 din data de 15 mai 2009, s-a dispus față de inculpatul măsura obligării de a nu părăsi țara.
Fiind reaudiat, inculpatul și-a menținut declarația inițială, susținând că nu știa că, în respectivul container, se aflau droguri și că, exceptând faptul că le-a pus pe inculpate în legătură cu comisionarul vamal, nu a mai făcut alte operațiuni legate de acel container. A mai declarat că o cunoaște pe inculpata de aproximativ 2 ani, că erau iubiți și că se întâlneau de câteva ori pe lună. Aceasta i-a spus că vrea să ajute pe cineva să rezolve o problemă cu un container blocat în Portul C, deoarece nu avea aviz de mediu, iar el, întrucât o cunoștea pe învinuita, i-a făcut cunoștință cu aceasta. Ulterior, nu a mai efectuat alte demersuri referitoare la acel container, a avut cu cele două inculpate doar discuții generale, dacă s-a rezolvat problema containerului. A arătat că, pe învinuita, o cunoaște de mai mult timp, deoarece s-a ocupat de actele vamale în cazul unui import de electrocasnice efectuat cu mai mulți ani în urmă, că aproximativ 5 ani nu a ținut legătura cu aceasta, că a pus-o în contact cu inculpatele, iar apoi din nou nu a mai ținut legătura cu ea. A mai declarat că, pe inculpatul, l-a văzut o singură dată, a dat mâna cu el, nu a vorbit cu acesta și nu a asistat la vreo discuție între el și inculpata. Ulterior, nu a mai auzit să se vorbească despre acesta și nu i-a reținut numele. De asemenea, a declarat că deține un autoturism marca Mercedes ML 270 și, deoarece inculpata avea probleme cu mașina personală, a dus-o de două ori la C, iar într-una din aceste ocazii a ajuns și în port, scopul acelei călătorii fiind rezolvarea problemelor cu containerul. Referitor la discuția cu 90% și 20.000, inculpatul și-a menținut declarația anterioară, în sensul că era vorba despre cauciucuri second-hand, pe care dorea să le cumpere pentru mașina sa și că acea discuție a fost purtată cu (tatăl inculpatei ). A mai declarat că, în ziua anterioară flagrantului, a mers cu inculpata la o benzinărie din A, unde a fost adus containerul și a discutat cu șoferii autotrenului, plătindu-le consumația și dându-le niște bani pentru masă.
În urma probelor noi administrate, a rezultat fără dubiu implicarea inculpatului în acțiuni referitoare la infracțiunile de trafic ilicit de droguri de mare risc.
Astfel, din declarația inculpatului, rezultă că drogurile urmau să fie într-un depozit găsit de inculpatul, care trebuia să fie încuiat cu două chei, iar ulterior persoane necunoscute trebuiau să preia marfa (filele 79 și 257). Despre inculpatul, inculpatul a mai declarat că s-a întâlnit cu acesta de două ori (de fiecare dată, cel dintâi fiind împreună cu inculpata ) și, când au făcut cunoștință, acesta s-a prezentat cu numele de "" (filele 78 și 257).
De asemenea, din probele aflate la dosar, rezultă că inculpatul îl cunoaște pe numitul "" (coordonatorul întregii acțiuni și persoana la care trebuiau sa ajungă drogurile), învinuita declarând că, după ce inculpatul a venit la ea și a rugat-o să îl ajute în legătură cu containerul, a sunat-o pe o persoană pe nume "", care era o cunoștință a inculpatului și care s-a prezentat ca fiind reprezentantul exportatorului (filele 324 și 327, verso). Numitul "" s-a ocupat de formalitățile vamale, iar, în ziua flagrantului, deoarece inculpații nu răspundeau la telefon, acesta a sunat-o de mai multe ori pe învinuita, într-una din acele convorbiri exprimându-și temerea că inculpatul, împreună cu cele două inculpate, i-au furat marfa (filele 326 și 329). Tot din probele administrate, a rezultat că inculpatul a făcut demersuri efective în vederea rezolvării problemelor legate de container și găsirii comisionarului vamal, astfel că a dus-o pe inculpata, de mai multe ori, la C, tocmai pentru a rezolva acele probleme și i-a contactat telefonic, în repetate rânduri, pe comisionarul vamal și însăși societatea la care lucrează acesta (potrivit listingului a sunat-o de 10 ori pe învinuita și de 6 ori la - fila 49), singura explicație logică fiind aceea că el se interesa de container, deoarece, potrivit chiar propriei declarații, în perioada anterioară de aproximativ 5 ani, nu a mai ținut legătura cu învinuita. Mai mult, cu o zi înainte de flagrant, împreună cu inculpata, a mers la benzinăria unde se afla autotrenul cu containerul, a discutat cu cei doi șoferi despre faptul că sunt probleme cu vămuirea acestuia, le-a plătit consumația și le-a dat și bani pentru masă (filele 391 și 392).
Referitor la discuția telefonică purtată de inculpatul la data de 13 mai 2009, ora 13:41:33, a rezultat că aceasta nu avea cum să se refere la cauciucuri, ci se referea la droguri (cel mai probabil, inculpații urmau să fure 4 pachete cu cocaină și să le vândă cu 20.000 de euro), deoarece, fără niciun dubiu, interlocutorii se întreabă despre concentrație și puritate, iar nu despre uzură, în limba maghiară, ca de altfel și în limba română, existând cuvinte diferite pentru puritate (concentrație) și uzura unui bun (fila 42 ). Mai mult, din aceeași discuție, rezultă că persoana care urma să "achiziționeze cauciucurile" se bucură în momentul în care află că prețul este de 20.000 de bucată, iar nu de 20.000 pentru toate cele 4 bucăți. Faptul că, în acea discuție, este vorba despre cocaină este dovedit și de împrejurarea că interlocutorul inculpatului este "" sau (conform susținerilor inculpatului), ambele persoane fiind implicate, încă de la începutul operațiunii, în aducerea containerului cu droguri în România, cu scopul de a fi trimis apoi către Vestul Europei. Concluzia că, în discuția respectivă, nu este vorba despre cauciucuri apare și din faptul că, între cele două persoane, în cele 3 zile premergătoare flagrantului, au loc 13 discuții telefonice, anterior discuțiile între acestea fiind mult mai rare (5 discuții în 9 zile - fila 48).
Declarațiile inculpatului sunt contrazise de declarațiile inculpatului și ale învinuitei, dar, în același timp, acesta se contrazice singur în propriile susțineri. Astfel, în prima declarație, a arătat că știa despre de la (care a fost contactată de către acesta), înainte de a găsi comisionarul vamal și că tot de la inculpată, prin intermediul lui, a aflat datele containerului (pe care le-a trimis prin SMS unei persoane despre care nu poate da detalii), pentru ca, în următoarea declarație, să afirme că nu l-a văzut decât o singură dată pe, nu i-a reținut numele și nu s-a discutat în prezența lui despre acesta.
Faptul că inculpatul ascunde adevărul, este dovedit și de listingul telefonului său, din care rezultă că, în perioada premergătoare flagrantului, a avut 21 de convorbiri (în 16 dintre acestea a sunat chiar el) cu comisionarul vamal și societatea la care lucrează acesta, aspect care contrazice declarația inculpatului, potrivit căreia el doar a făcut legătura cu comisionarul vamal, iar apoi nu a mai ținut legătura cu acesta.
Având în vedere noile date rezultate în urma anchetei, atitudinea nesinceră a inculpatului și pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea lui în libertate, procurorul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi țara s-au schimbat, iar noile temeiuri impun luarea în ceea ce îl privește a unei măsuri privative de libertate, motiv pentru care, prin ordonanța nr.57 din data de 10 iunie 2009, ora 1535, s-a dispus înlocuirea măsurii anterioare cu măsura preventivă a reținerii, pentru 24 de ore, până la data de 11 iunie 2009, ora 1535.
Împotriva măsurii reținerii, inculpatul a făcut plângere, care a fost respinsă prin rezoluția nr.625/2009 din data de 11 iunie 2009.
Prin ordonanța nr.135/D/P/2009 din data de 10 iunie 2009, ora 1550, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului.
Prin încheierea nr- din data de 11 iunie 2009, Tribunalul Bucureștia admis propunerea Parchetului și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru 29 de zile, începând cu aceeași dată și până la data de 09 iulie 2009, fiind emis pe numele său nr.117/UP.
Prin încheierea nr- din data de 03 iulie 2009, Tribunalul Bucureștia admis propunerea Parchetului și a dispus prelungirea duratei arestării preventive a tuturor celor patru inculpați, pentru încă 30 de zile, până la data de 08 august 2009 (în cazul inculpatului ) și respectiv până la data de 11 august 2009 (în cazul inculpaților, și ).
În dosar, urmează a mai fi efectuate următoarele acte de urmărire penală:
- definitivarea verificării (traducerii din limba maghiară) a datelor obținute ca urmare a efectuării percheziției informatice asupra unității centrale, ce a fost ridicată cu ocazia percheziției domiciliare;
- obținerea datelor solicitate prin comisie rogatorie de la autoritățile din Republica Ungaria, la data de 29 mai 2009 (în acest sens, s-au făcut demersuri telefonice și prin poșta electronică, pentru urgentarea răspunsului);
- obținerea datelor solicitate de la Judecătoria Sectorului 3 B, cu privire la Sentința penală nr.1869/20.09.2006, pronunțată în Dosarul nr-, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.81-82 din Codul penal, care atrage pentru acesta starea de recidivă și incidența dispozițiilor art.83 din Codul penal;
- obținerea informațiilor solicitate de la evidența informatizată a persoanelor, referitoare la o eventuală schimbare a numelui de către inculpatul (potrivit datelor din cazierul judiciar, acesta și-a schimbat prenumele din, identitate sub care figurează și în hotărârea de condamnare pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în );
- traducerea și transcrierea unor convorbiri telefonice interceptate, relevante pentru prezenta cauză;
- continuarea cercetărilor, în vederea descoperirii și probării activității celorlalte persoane implicate în activitatea infracțională;
- reaudierea inculpaților, cu privire la noile date apărute în dosar;
- prezentarea materialului de urmărire penală;
- întocmirea rechizitoriului.
Parchetul a susținut că, din probele administrate în cauză, astfel cum au fost detaliate în cuprinsul referatului întocmit, rezultă fără dubiu săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina acestora, fiind întrunite astfel condițiile prevăzute de art.143 alin.1 din Codul d e procedură penală. De asemenea, a susținut că, în cauză, se impune prelungirea duratei măsurii arestării preventive a celor patru inculpați, fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile respective este închisoarea de la 15 la 25 ani închisoare și, totodată, există probe certe privind pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta cercetarea acestora în stare de libertate, pericol care este demonstrat de natura și gravitatea faptelor, modul de săvârșire, numărul de persoane implicate, cantitatea și puritatea foarte mari ale drogurilor traficate, suma ce ar fi fost obținută în ipoteza vânzării cu succes a acestor droguri (aproximativ 20.000.000 de euro), caracterul transnațional al faptelor, la comiterea cărora au participat persoane cu diferite naționalități, precum și rezonanța deosebită pe care o au în conștiința opiniei publice faptele de genul celor săvârșite de către inculpați, în cazul inculpatului, relevante fiind și circumstanțele sale personale, respectiv existența antecedentelor penale. Parchetul a mai susținut că, prin gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite și reacția publicului la asemenea gen de fapte, se creează o stare de neliniște capabilă să justifice măsura arestării preventive a inculpaților, respectându-se astfel și prevederile art.5 parag.1 lit.c și parag.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Analizând toate actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prin prisma propunerii astfel formulate, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 11 mai 2009, - - Direcția Antidrog a sesizat - CO. cu privire la existența de indicii temeinice, referitoare la săvârșirea unor activități specifice elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, de către o rețea de persoane (la acel moment neidentificate), care introduc în România cantități importante de cocaină.
Astfel, la data de 11 mai 2009, în Portul C, a fost descoperit un container (nr. --7), care avea disimulată în încărcătura legală o cantitate de aproximativ de 200 de kilograme de cocaină, containerul fiind expediat de către o firmă exportatoare din Peru ( ) către Fundația din A, localitate unde marfa urma a fi transportată în data de 12 mai 2009.
În speță, a fost întocmit raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/11.05.2009 de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul - - C, care a concluzionat că cele 200 de calupuri descoperite, având masa de aproximativ 200 de kilograme, conțin cocaină.
În aceste împrejurări, prin ordonanța nr.135/D/P/2009 din data de 11 mai 2009, s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, privind cantitatea de aproximativ 200 de kilograme de cocaină, cu substituirea totală a drogurilor (autorizare valabilă pe o perioadă de 30 de zile, până la data de 09 iunie 2009).
De asemenea, prin rezoluția nr.173 din data de 11 mai 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale, față de autori necunoscuți, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.
În cauză, a fost audiat martorul (reprezentant al SC GRUP SRL), care a declarat că numita "" (identificată ulterior în persoana inculpatei ) este persoana care s-a ocupat de formalitățile de vămuire a containerului nr. --7.
Din cercetări, a rezultat implicarea, în operațiunile de introducere în țară și respectiv de transport a cantității de cocaină, și a unei persoane angajate drept comisionar vamal, precum și a inculpatului.
Ca urmare a autorizării efectuării livrării supravegheate, cu substituirea totală a drogurilor, la data de 13 mai 2009, inculpații și, precum și au fost depistați la un depozit amplasat în zona limitrofă a orașului A, în apropierea, pe direcția de mers către O, în timp ce manevrau pachetele conținând substanța substituită, pentru a le transfera în mijloacele de transport avute la îndemână, respectiv în două limuzine cu care s-au deplasat la acel depozit, urmând a le transporta apoi din România în Ungaria.
Prin încheierea din data de 15 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea - CO. și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, pe o perioadă de câte 29 de zile, începând cu aceeași dată și până la data de 12 iunie 2009, reținând, în esență, următoarele: cu privire la inculpata, există probe și indicii temeinice conform cărora, în cursul anului 2009, împreună cu, ne, și, a efectuat acte în vederea introducerii în România a cantității de 209,50 kilograme de cocaină, provenind din Peru, având ca destinatar Fundația din A și, de asemenea, a efectuat acte materiale pentru transportul acestei cantități de droguri pe teritoriul României; cu privire la inculpata, există probe și indicii temeinice că a fost depistată, la data de 13 mai 2009, alături de și, într-un depozit din apropierea municipiului A, în timp ce manevrau substanța substituită conform ordonanței de livrare supravegheată emisă în dosar, cu scopul de o transfera în mijloace auto cu care urma a fi transportată din România în Ungaria; cu privire la inculpatul, există probe și indicii temeinice că, la data de 13 mai 2009, fost depistat, alături de ne și, într-un depozit din apropierea municipiului A, în timp ce manevrau substanța substituită conform ordonanței de livrare supravegheată emisă în dosar, cu scopul de o transfera în mijloace auto cu care urma a fi transportată din România în Ungaria.
Prin încheierea din data de 11 iunie 2009, pronunțată în Dosarul -, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea - CO. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu aceeași dată și până la data de 09 iulie 2009, reținând, în esență, că există probe și indicii temeinice în sensul că acesta a făcut demersuri efective în vederea rezolvării problemelor legate de containerul în care se aflau drogurile, împrejurări în care s-a ocupat de găsirea unui comisionar vamal, pe care l-a contactat în repetate rânduri, precum și de conducerea de mai multe ori a inculpatei la C, iar, anterior realizării flagrantului în zona depozitului din zona limitrofa a municipiului A, împreună cu inculpata, a mers la benzinăria unde se afla containerul și a discutat cu cei doi șoferi în legătură cu problemele apărute în vămuirea lui, plătindu-le acestora consumația. De asemenea, a reținut că, în dosarul de urmărire penală, există procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice efectuate la data de 13 mai 2009, ora 13:41:33, din conținutul cărora rezultă că inculpatul era interesat de concentrație și puritate, atribute care nu pot fi asociate problemelor invocate de acesta în legătură cu niște anvelope.
Făcând propria analiză a materialului probator existent în dosarul de urmărire penală, Tribunalul a constatat că doi dintre cei patru inculpați au fost depistați chiar în timpul comiterii faptelor pentru care sunt cercetați, lucrătorii operativi ai poliției procedând la depistarea și reținerea acestora, chiar la momentul descărcării substanței substituite din container și încărcării acesteia în mijloacele auto destinate transportului spre Ungaria, situație în care infracțiunea are caracter flagrant, în sensul art.465 alin.2 din Codul d e procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a constatat că se impune menținerea stării de arest preventiv a tuturor celor patru inculpați, în condițiile în care probele administrate de la data luării acestei măsuri și până în prezent nu au modificat în niciun fel presupunerea că ei au săvârșit faptele de care sunt acuzați, iar împrejurările concrete de comitere a acelor fapte, precum și circumstanțele lor personale justifică concluzia că, lăsați în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a apreciat că natura infracțiunii ce se presupune că a fi fost săvârșită de către inculpați și modul în care aceștia au acționat (în mod organizat, în condițiile existenței unui plan infracțional în care fiecare participant avea un rol bine determinat, în contextul întregii acțiuni, alegând ca destinatar al transportului o fundație din municipiul A, a cărei existență putea fi confirmată oricând, stabilind apoi ca marfa să fie transportată cu ajutorul a două limuzine, care de regulă nu sunt supuse controlului la punctul de trecere a frontierei) conturează un grad ridicat de pericol social al faptelor cercetate. În egală măsură, Tribunalul a avut în vedere cantitatea mare a drogurilor traficate (aproximativ 200 de kilograme de cocaină), aspect care justifică ideea conform căreia, în activitatea infracțională, au fost implicate mai multe persoane, inculpații din prezenta cauză având mai degrabă rolul specific intermediarilor în acest gen de comerț, furnizorul inițial și distribuitorii finali către consumatori nefiind posibil de identificat, cel puțin în această etapă a cercetărilor.
Tribunalul a mai reținut că, deși pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptei, ca trăsătură esențială a infracțiunii, această împrejurarea nu conduce la concluzia că, în aprecierea primului aspect, trebuie să se facă abstracție de gravitatea faptei. Prin urmare, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații și din reacția publică față de acestea, precum și din posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de infracțiuni. Din acest punct de vedere, Tribunalul a apreciat că faptul că unii dintre inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale nu reprezintă un aspect de natură a justifica reținerea unui grad de pericol scăzut pentru ordinea publică, față de gravitatea faptelor pretins comise, astfel cum au fost descrise în referatul înaintat de Parchet.
Împotriva încheierii Tribunalului,au declarat recurs în termenul legal(la data de 05 august 2009)inculpații, și, niciunul dintre ei nemotivându-și în scris calea de atac promovată.
Recursurile inculpaților au fost înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 07 august 2009.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpații recurenți, care au beneficiat de asistența juridică a unor apărători aleși, au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate, toți contestând îndeplinirea, în ceea ce îi privește, atât a condițiilor prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală (reținute ca temeiuri ale măsurii respective), cât și necesitatea menținerii acestei măsuri, în raport cu scopul său legal, reglementat în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurilecu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații recurenți au fost arestați preventiv la data de 15 mai 2009 ( și ) și respectiv la data de 11 iunie 2009 (inculpatul ), sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal și respectiv trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, pedepsite cu închisoare de până la 25 de ani și constând în efectuarea de acte materiale legate de introducerea în România și circulația pe teritoriul țării, în vederea unui ulterior transport în Ungaria, a cantității de 209,50 kilograme de cocaină, provenind din Peru.
În legătură cu temeiurile arestării preventive a celor trei inculpați (prevăzute de art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală), Curtea constată, asemenea Tribunalului și contrar apărării formulate de inculpați, că acestea se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, măsură ce răspunde și necesității de a asigura buna desfășurare a urmăririi penale, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Astfel, probatoriul administrat până în prezent relevă motive verosimile de a crede că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, împrejurările de fapt ce rezultă din acest probatoriu făcând rezonabilă o asemenea presupunere.
Înainte de orice altă considerație, Curtea subliniază că, la actualul moment procesual, nu se analizează existența unor probe certe de vinovăție a inculpaților, ci doar a unor date și informații pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea că aceștia au comis infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lor. În același sens, și în jurisprudența, s-a statuat în mod constant că rolul măsurii arestării preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor și, totodată, că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază această măsură nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit condamnarea unei persoane (a se vedeahotărârile pronunțate în cauzele și Murray contra Marii Britanii).
Pornind de la această premisă, Curtea constată ca fiind de netăgăduit împrejurarea descoperirii în Portul C, la data de 11 mai 2009, unui container, în care, printre încărcătură declarată, se aflau disimulate 200 de pachete, ambalate în 8 cutii, ce conțineau cantitatea brută de 209,50 kilograme de cocaină, având o puritate de aproximativ 80%, aspect ce a fost confirmat prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/11.05.2009.
În baza ordonanței procurorului nr.44/11.05.2009 - prin care s-a autorizat, conform art.20 din Legea nr.143/2000, efectuarea unei livrări supravegheate a drogurilor respective, cu substituirea totală a acestora - s-a procedat la înlocuirea lor cu o substanță permisă circulației (sare), pentru a se identifica persoanele implicate în trafic, în urma activităților întreprinse, inclusiv prin folosirea unui investigator sub acoperire, având nume de cod " " (care a și însoțit transportul de la C până la A) și prin interceptarea autorizată de convorbiri telefonice, stabilindu-se că, printre aceste persoane, se aflau și cei trei inculpați recurenți.
Deși aceștia comiterea faptelor, apărările lor întemeindu-se în principal pe susținerea că nu aveau cunoștință de conținutul real al containerului, fără a contesta însă că, în diferite împrejurări, au întreprins fiecare acțiuni legate de realizarea vămuirii și transportul acestuia pe teritoriul țării, probatoriul cauzei relevă contrariul, cel puțin la nivelul de indicii temeinice, în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală, relevante în acest sens, pe lângă procesele verbale întocmite de către organele de urmărire penală, fiind declarațiile coinculpatului și învinuitei (pe larg reproduse în referatul Parchetului), care se coroborează între ele asupra aspectelor esențiale, listingul convorbirilor telefonice efectuate în perioada critică între persoanele implicate, dar și chiar împrejurări ce rezultă din propriile declarații ale inculpaților recurenți, potrivit cărora aceștia se cunoșteau între ei (inculpata este fiica inculpatei și concubina inculpatului ) și toți aveau legături cu alte persoane participante la activitatea infracțională (coinculpatul, învinuita - comisionar vamal în A, numitul - tatăl inculpatei și soțul inculpatei - care se presupune a fi negociat, într-o primă fază, până la arestarea sa în luna decembrie 2008, livrarea drogurilor în România, ulterior în această acțiune implicându-se fiica și soția sa, numitul "" - persoană încă neidentificată - care se presupune a fi coordonatorul operațiunii și beneficiarul drogurilor ce urmau a ajunge, Ungaria, în Italia). De asemenea, trebuie evidențiate deplasările făcute împreună, în Portul C, de către inculpații și (recunoscute de aceștia), în vederea rezolvării problemelor legate de deblocarea și deplasarea containerului respectiv, repetatele intervenții ale inculpatului pe lângă comisionarul vamal, concretizate în numeroase apeluri telefonice efectuate către acesta (fără a exista o explicație plauzibilă pentru ele, în situația unei operațiuni legale), promisiunea acceptată de inculpata de a primi de la numitul "" mai întâi 3.000 de euro, iar apoi 20.000 de euro, în schimbul serviciilor sale (în condițiile în care valoarea declarată a mărfii, cunoscută de aceasta, era de numai aproximativ 12.000 de euro), deplasarea inculpaților și la benzinăria din A, unde a staționat o vreme, până la realizarea vămuirii, autotrenul în care se afla containerul în discuție, precum și surprinderea în flagrant a inculpatei, la momentul descărcării pachetelor în care se aflau drogurile și încărcării lor în autoturismul personal.
Curtea constată, de asemenea, ca fiind justă evaluarea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru societate lăsarea în libertate a celor trei inculpați recurenți, ținând seama că, pe baza aceluiași probatoriu anterior analizat, este rezonabil a reține apartenența acestora la o grupare infracțională transfrontalieră, cu roluri importante și chiar determinante în derularea operațiunii anchetate, fapte de genul celor presupus comise de ei, având ca obiect o cantitate foarte mare dintr-un drog de mare risc, a cărei vânzare reușită ar fi adus beneficii imense participanților la trafic (valoarea pe piață a acesteia este estimată la aproximativ 20.000.000 de euro), constituind o amenințare serioasă pentru ordinea de drept internă și chiar internațională, situație în care aparentele circumstanțe personale favorabile (precum lipsa antecedentelor penale, în cazul inculpatelor și ) sunt lipsite de orice relevanță sub aspectul în discuție.
Totodată, întrucât în cauză, conform precizărilor Parchetului, continuă să se realizeze acte de cercetare pentru identificarea și stabilirea participației la activitatea infracțională anchetată și a altor persoane, Curtea apreciază că menținerea inculpaților recurenți în stare de arest preventiv are și menirea de a împiedica eventuale încercări ale acestora (plauzibile, în contextul conduitei lor procesuale) de zădărnicire a stabilirii tuturor circumstanțelor reale ale cauzei.
Sub același aspect, Curtea observă și faptul că există indicii că inculpatul ar putea întreprinde chiar acte de sustragere de la urmărirea penală, în condițiile în care, suferind anterior - în anul 2006 - o condamnare definitivă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, acesta și-a schimbat între timp prenumele, fără o motivație clară, aspect ce urmează a fi și el lămurit în perioada următoare, pe baza informațiilor deja solicitate de Parchet de la.
Nu în ultimul rând, Curtea constată că durata arestării preventive a inculpaților nu depășește limitele unui termen rezonabil, urmărirea penală, care are un grad mare de complexitate, desfășurându-se până în prezent cu suficientă celeritate, fără a se înregistra perioade de inactivitate în acțiunile de cercetare întreprinse de către organele de anchetă, în același context Curtea reținând, ca răspuns la una dintre apărările formulate de inculpați în recurs, și faptul că, potrivit legii, nu este obligatorie audierea periodică a acestora de către procuror, câtă vreme ei nu au de relevat împrejurări noi față de cele deja declarate, iar necesitatea luării unor declarații suplimentare trebuie analizată în ansamblul întregului probatoriu.
Întrucât, pentru toate motivele arătate, se mențin și în prezent temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți, Curtea, raportându-se la dispozițiile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică încheierea prin care Tribunalul a dispus, în cursul urmăririi penale, prelungirea duratei acestei măsuri.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară, în echivalentul prestației acestuia, fiind suportat din fondul, conform art.190 alin.4 și 5 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 04 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă maghiară, asigurat recurenților inculpați, în echivalentul a 2 ore, se suportă din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 13.08.2009
- II.
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Carmen Veronica Găină, Ioana
