Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 273/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 31974/3/2009
1898/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.273
Ședința publică data de 12 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 2: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - C
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT este reprezentat de procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 31 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului față de incidența în cauză a dispozițiilor art.148 lit. b cod procedură penală invocă autoritatea de lucru judecat parțială având în vedere că prin încheierea de ședință a Tribunalului București menținută de decizia Curții de Apel pronunțată la sfârșitul lunii iunie 2009, instanța Tribunalului Bucureștia admis în parte cererea de prelungire a mandatului de arestare preventivă în ceea ce-l privește pe inculpat reținând că în cauză sunt incidente doar dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală și acordând deosebită importanță împrejurării că în cauză nu subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, singurul indiciu temeinic îl reprezintă un incident izolat care a avut loc la momentul reținerii, ocazie cu care acesta a aruncat pe geamul unde locuia, unele probe. Așa cum corect a apreciat și instanța de fond la acel moment, apreciază că în cauză nu mai subzistă acest temei reprezentat de dispozițiile art.148 lit. b față de împrejurarea că acest incident a fost izolat și care s- produs în condiții de presiune psihică asupra căruia era supus inculpatul.
De asemenea, arată că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală în realizarea anchetei, este arestat în cauză de 4 luni, s-au realizat toate perchezițiile informatice.
Arată că pericolul pentru ordinea publică în ceea ce îl privește pe inculpat ar trebui să fie apreciat în mod concret față de circumstanțele faptei, față de atitudinea inculpatului pe parcursul efectuării actelor de urmărire penală, a dat declarații ample atât în ceea ce-l privește pe el cât și în ceea ce-i privește pe toți ceilalți inculpați care se află în stare de libertate.
Având în vedere aceste considerente pentru egalitate de tratament și în baza principiului nediscriminării solicită în temeiul dispozițiilor art.139 raportat la art.136 Cod procedură penală luând o măsură restrictivă similară celorlalți inculpați din cauză, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
C de-al doilea apărător ales, referitor la pericolul social concret, arată că acesta trebuie raportat la persoana făptuitorului sau la anumite lucruri care au legătură cu persoana acestuia și care să constituie o amenințare pentru viitor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului și menținerea instanței de fond pe care în conformitate cu disp. art. 155 și urm. a apreciat că nu se impune punerea în libertate a inculpatului și că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii se mențin raportat la activitatea infracțională a inculpatului și la pericolul pe care îl reprezintă pentru ordinea publică. Activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în perioada noiembrie 2007- aprilie 2009, ultimul act pe care inculpatul l-a întreprins a fost în cursul acestui an. De asemenea, arată că există și plângere penală la dosar, prejudiciul fiind de peste 800.000 dolari, deci activitatea infracțională a inculpatului a fost întreruptă tocmai ca urmare a plângerilor formulate de societățile comerciale care au fost fraudate. Inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la activitatea desfășurată și la urmările produse.
Recurentul inculpat, având cuvântul arată că doar a vizitat acele site-uri de internet, nu a vândut acele date de identificare, nu a avut aparatură de citire, de scriere, de clonare a cardurilor bancare,este student, iar părinții săi sunt foarte bogați.
CUTREA
Constată că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 31.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus, în baza art.155 Cod penal, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând de la 07.08.3009 și până la 05.09.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor reținute a fi săvârșite de inculpat, modalitatea concretă de comitere a acestora și gradul lor de pericol social ridicat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei prelungiri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive, acesta în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului, acesta a fost sincer, a încercat să colaboreze cu organele de cercetare penală nu se poate face dovada că este un pericol social.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 42 alin.1,2,3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 44 alin.1 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 23 lit.a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că în perioada noiembrie 2007 - aprilie 2009, inculpatul a accesat fără drept, la diferite intervale de timp, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul obținerii de date informatice (date de identificare ale unor instrumente de plată electronică, utilizate pentru efectuarea de plăți la ) și cu încălcarea măsurilor de securitate, mai multe sisteme informatice aparținând unor companii farmaceutice din Statele Unite ale Americii precum, Professional, care utilizau programul informatic SOFT pentru controlul dispozitivelor ( of ), a căror administrare era asigurată de la distanță prin aplicația, mai multe sisteme informatice aparținând companiei./ din Statele Unite ale Americii, care utilizau pachetul software, pentru procesarea plăților cu cărți de credit și contul de email -.com, aparținând numitului, director de operațiuni la compania./.
În aceeași perioadă, inculpatul a interceptat fără drept, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, transmisiile de date informatice între sistemele implicate în realizarea/autentificarea plăților cu cărți de credit, cu ajutorul unui program tip, instalat fără drept pe acele sisteme informatice. Conform instrucțiunilor date de inculpat aplicației de interceptare, datele de identificare ale instrumentelor de plată electronică (cărți de credit) capturate se retransmiteau automat în conturi ( Transport Protocol), accesibile pe anumite servere, precum preci0us.catch.com ori în conturi de email, precum -.com, de unde erau ulterior descărcare în vederea utilizării (efectuare plăți, transfer), transmiterii/vânzării către alte persoane ori în vederea contrafacerii acestora.
Potrivit art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, având în vedere în acest sens următoarele aspecte:
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind, astfel îndeplinite cerințele prev. de art. 148 alin.1 rap. la art.143 Cod procedură penală.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art.148 lit. b și f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, precum și persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că în mod corect a stabilit prima instanță că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, motiv pentru care, în baza art.385/15 pct.1,lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarate de recurentul - inculpatul împotriva încheierii de ședință din 31.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- C
Red.
./26.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Dumitrașcu SoficaJudecători:Dumitrașcu Sofica, Nedelcu Antoaneta, Moroșanu Raluca
