Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 278/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 33293/3/2009
2009/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.278
Ședința publică din data de 18 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai Oprescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva Încheierii de ședință din data de 14 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, și, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărători aleși, avocat și avocat, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurenților-inculpați, avocat, solicită încuviințarea probei cu acte în circumstanțiere, sens în care depune la dosar un set de înscrisuri medicale referitoare la starea de sănătatea a recurentului-inculpat. Totodată, depune la dosar motivele de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei solicitate.
Curtea încuviințează administrarea probei cu acte în circumstanțiere, reprezentate de înscrisurile depuse la termenul de astăzi.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați, avocat, învederează că inculpații doresc să dea declarații în cauză.
Recurentul-inculpat, întrebat fiind de instanță, precizează că nu se consideră un pericol social sub nicio formă, sens în care dorește să dea o declarație pentru a explica ce înseamnă fertilizarea in vitro și care este deosebirea între un tratament terapeutic și un nucleu infracțional. În apărarea sa, mai dorește să releve că în încheiere sunt multe inexactități.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la solicitarea recurenților inculpați de a fi audiați, arată că în materia arestării preventive audierea inculpatului se face la luarea măsurii arestării preventive, iar art.155 din Codul d e procedură penală și următoarele nu prevăd o asemenea posibilitate a inculpatului. Consideră că este inoportună audierea inculpaților în această fază și, având în vedere că dosarul se află în faza de urmărire penală, audierea acestora se poate face la unitatea de parchet care instrumentează cauza.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați, avocat, în replică, subliniază că dreptul de a da declarații este un drept care se circumscrie dreptului la apărare.
Curtea procedează la audierea recurenților-inculpați, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar, după citire și semnare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați, avocat, menționează că România este una dintre țările care permite fertilizarea in vitro pe baza unor dispoziții generale din Legea nr.95/2006, iar în Israel această activitate este permisă de lege și subvenționată de statul israelian.
Consideră că prelungirea măsurii arestării preventive nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, respectiv art.148 lit.f din Codul d e procedură penală cu referire la dispozițiile art.5 paragrafele 1 și 3 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În acest sens, solicită a se avea în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului privind cauzele Mataskus vs. Rusia, Dolgova vs. Rusia și Rokhlina vs. Rusia, în care s-a apreciat că nu sunt satisfăcute exigențele art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană, dacă instanțele au luat măsura privării de libertate a reclamantului bazându-se, în mod esențial, pe gravitatea infracțiunilor și folosind formule stereotipe care parafrazau temeiurile arestării preventive din Codul d e procedură penală, fără să explice aplicabilitatea lor în cauză sau să aibă în vedere măsuri preventive alternative.
Consideră că, la acest moment, inculpații dacă ar fi lăsați în libertate nu ar avea cum să influențeze ancheta, având în vedere că au fost ridicate mijloace de probă de la Clinica, au fost ridicate toate documentele și au fost audiate persoane. De asemenea, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere persoana inculpaților.
Mai solicită a se avea în vedere că până la acest moment Parchetul nu a explicat ce înseamnă ovocite și dacă se încadrează în dispozițiile art.158 alin.1 din Legea nr.95/2006.
Învederează conținutul art.6 din Ordinul nr.1290/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VI.
Cu privire la inculpatul, solicită a se avea în vedere că suferă de grave afecțiuni cardiace. Precizează că la data de 29.07.2009 a formulat o cerere de efectuare a unei expertize medico-legale, cerere la care până în prezent nu a primit niciun răspuns
În ceea ce îl privește pe inculpatul, solicită a se avea în vedere că are 26 de ani, nu are antecedente penale și a ocupat funcția de administrator al clinicii la rugămintea expresă a tatălui său, însă toate activitățile din clinică erau coordonate de inculpatul, activitatea sa la clinică rezumându-se la efectuarea unor operații de chirurgie estetică.
Cu privire la inculpata, solicită a se avea în vedere că nu are antecedente penale și nu a făcut decât să execute sarcinile de serviciu primite de la inculpatul, fără a avea în niciun moment reprezentarea că face parte dintr-un grup infracțional organizat sau că este părtașă la comiterea unor fapte de natură penală.
În finalul pledoariei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, punerea în libertatea a inculpaților, eventual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați, avocat, solicită a se avea în vedere că actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate nu impun menținerea inculpaților în stare de arest, iar lăsarea în libertate a acestora nu are cum să influențeze buna desfășurarea a urmăririi penale.
Solicită a se avea în vedere că nici în referatul procurorului și nici în încheierea recurată nu se ține seama de faptul că activitățile de la clinică aveau scop terapeutic și se desfășurau în condiții de confidențialitate, de aceea se și impută inculpatei de către unele persoane audiate că nu le-a lăsat să ia legătură una cu alta.
Solicită să se țină seama de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.
Depune la dosar Ordinul nr.1290/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VI, despre care a făcut vorbire colegul său.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondate, a recursurilor și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar din natura și modalitate de săvârșire a faptelor rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Învederează că activitatea inculpaților a constat în aceea că au prelevat celule pentru a desfășura activitatea de fertilizare in vitro, activitate ce s-a desfășurat fără avizele necesare, tocmai pentru obținerea de beneficii materiale. De asemenea, prelungirea arestării preventive se impune și pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați, avocat, în replică, subliniază că cei trei inculpați sunt cercetați pentru infracțiuni de rezultat și nu este necesară prelungirea stării de arest pentru efectuarea unor expertize contabile.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că Centrul Medical a avut întotdeauna autorizație sanitară de funcționare, în ultimul timp, certificat constatator obținut de la Registrul Comerțului, după care, procesul verbal de inspecție de la minister în care sunt acreditate toate cabinetele. Arată că în decurs de 3 ani a făcut nenumărate demersuri la Agenția de. Regretă tot ce s-a întâmplat. Nu consideră că reprezintă un pericol social. Solicită a se avea în vedere că este prima dată în arest. Nu a avut reprezentarea că organiza un nucleu infracțional. Solicită să fie cercetat în stare de libertate, urmând să respecte toate indicațiile.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât el se ocupa doar de tratamente estetice și nu-i cunoștea pe pacienții care veneau pentru fertilizare. Precizează că în clinică nu a luat nici o decizie niciodată. Mai mult de atât, a colaborat cu organele de anchetă pentru a dovedi că este nevinovat.
Recurenta-inculpată, având ultimul cuvânt, consideră că nu reprezintă un pericol social și, dacă va fi lăsată în libertate, se va supune tuturor condițiilor. Menționează că nu are pregătire medicală, cei care stabileau și administrau tratamentele fiind medici din Israel. Precizează că nu s-a ocupat niciodată cu racolarea donatoarelor, acestea veneau singure, se aduceau una pe alta. Mai arată că este angajată din 2007 și s-a ocupat, sub îndrumarea doctorului, pentru îndeplinirea condițiilor în vederea obținerii autorizațiilor.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la data de 14 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, în temeiul art.159 Cod procedură penală, a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate Organizată și Terorism - serviciul Teritorial București și - în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală - s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive, pe o perioadă de câte 30 zile, începând cu data de 19 august 2009 până la 17 septembrie 2009, inclusiv - pentru inculpații, și.
Pentru a dispune astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut că la dosarul cauzei, există - până la acest moment probe și indicii de comitere a unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, fiind evident că lăsarea în libertate a inculpaților constituie un pericol real și iminent pentru ordinea publică.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală recursurile declarate de către inculpați, prin prisma lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, cum și din oficiu, constată că acestea nu sunt întemeiate.
În fapt, cu privire la inculpatul, se reține că, ncă din perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.95/2006, numitul, în calitate de medic specialist ginecolog și conducător "de facto" al policlinicii private "", a pus bazele unei entități infracționale alcătuită din două componente care avea drept scop obținerea unor sume consistente de bani prin încălcarea legislației ce reglementează procedura prelevării și transplantului de organe, țesuturi și celule de origine umană în scop terapeutic. În acest sens, beneficiind de sprijinul fiului său, în persoana numitului, în calitate de asociat unic al policlinicii private "", precum și de conexiunile pe care le avea cu medici din Israel, specialiști în aplicarea tehnicilor de reproducere asistată, în persoana numiților, și alții, numitul a constituit împreună cu aceștia un grup infracțional care avea drept scop atât racolarea unor cupluri, cu preponderență din străinătate, aflate în dificultate de a procrea pe calea naturală și care, în schimbul unor sume consistente de bani, doreau să fie beneficiarele tehnicii de reproducere umană asistată, precum și, în paralel, racolarea unor persoane de origine română cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani care, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 800-1000 lei, consimțeau să doneze ovocitele necesare realizării tehnicii de fertilizare "in vitro" (TIV) și, implicit, să se supună procedurii medicale ce implică stimularea ovariană pe cale artificială și recoltarea ovocitelor.
Referitor la inculpatul, se reține că începând cu luna ianuarie 2007, până în prezent, în calitate de asociat unic al, în conivență infracțională cu inculpații, și alții, a pus la dispoziția acestora baza materială necesară desfășurării activității infracționale, beneficiind de avantaje materiale substanțiale.
Cu privire la inculpata, s-a reținut că, din luna august 2007 și până în prezent, în calitate de secretară la "" și în deplină conivență infracțională cu inculpații și, s-a ocupat de toate formalitățile ce presupuneau asigurarea cazării atât a medicilor, precum și a beneficiarilor tehnicilor respective; că a racolat în mod direct ori prin persoane interpuse tinere cu vârste cuprinse între 18 și 30 ani care consimțeau să fie supuse unor proceduri medicale, având drept scop stimularea ovariană, sens în care acestea își puneau corpul la dispoziția personalului de specialitate din cadrul policlinicii private a ""; că a supravegheat în mod constant etapele ce presupuneau realizarea procedurii efective de stimulare ovariană și de prelevare de ovocite; că avea sarcina gestionării stării funcționale a întregii instituții, sens în care remitea diferite sume de bani atât membrilor grupului infracțional precum și donatoarelor pentru prestațiile corelative ale acestora, constituind în sens real interfața între interesele membrilor grupului infracțional organizat, pe de o parte și donatoare ori ceilalți medici, respectiv personalul de specialitate cu pregătire medie implicat în mod necesar în activitățile ce presupuneau prelevarea de ovocite, reprezentând în fapt "o extensie" în plan practic a persoanei numitului, fiindu-i transferate în mod implicit dreptul de decizie în mai multe situații.
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, deoarece se constată că în cauză sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile presupus a fi comise de inculpați fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Astfel, din cuprinsul actelor și lucrărilor întreprinse de organele judiciare până în prezent, se desprind date și informații de natură a convinge un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele penale mai sus arătate, astfel că nu poate fi primită susținerea apărătorilor inculpaților în sensul că n-ar exista probe și indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, câtă vreme acestea sunt apte să creeze suspiciunea rezonabilă - în sensul art.5 paragraful 1 și paragraful 3 din CEDO - că respectivele fapte au fost săvârșite de către inculpați.
În acest sens, fiind următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizațiilor de interceptare emise în cauză, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților din dosar, procesele-verbale de percheziție domiciliară, precum și celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, deși legiuitorul nu a definit această sintagmă, a lăsat totuși la latitudinea și în sarcina organelor judiciare, stabilirea împrejurărilor ce pot fi apreciate ca atare.
Drept urmare, la evaluarea unui asemenea pericol, instanța poate avea în vedere elemente ce țin de faptele comise, de persoana inculpatului și de rezonanța socială negativă, exprimată de faptele săvârșite de inculpat în rândul societății civile.
În acest context, este de remarcat că, în sarcina inculpaților recurenți s-a reținut o bogată activitate infracțională, faptele fiind grave, numărul acestora și planificarea cu minuțiozitate a modului de operare îi recomandă pe inculpați ca fiind persoane ce prezintă un real pericol concret pentru ordinea publică; în plus, atitudinea inculpaților întărește convingerea că, odată lăsați în libertate, există riscul reluării de către aceștia a activității infracționale, deoarece au demonstrat că pentru a-și procura mijloace financiare consistente sunt dispuși să recurgă la fapte antisociale, punând în pericol sănătatea și chiar viața mai multor persoane.
În plus, astfel cum a reținut și instanța de fond, menținerea stării de arest a inculpaților este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, urmărirea penală nefiind finalizată și implicând audierea unui număr mare de persoane (dintre care unele minore), iar inculpații - dacă ar fi lăsați în libertate - ar putea să le influențeze și, mai mult, aceștia ar putea chiar să distrugă probe științifice, având acces direct la ele, prin profesia deținută.
Astfel fiind, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpați a celei mai drastice măsuri preventive, subzistă în continuare, acestea nu s-au schimbat, astfel că nu este realizată cerința articolului 139 alin.1 Cod procedură penală, iar circumstanțele personale invocate în favoare pot fi valorificate în cadrul unui eventual proces de individualizare judiciară, dacă inculpații vor fi condamnați.
Drept urmare, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați și, constatând că aceștia se află în culpă procesuală, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, urmează a-i obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge recursurile inculpaților, și împotriva Încheierii de ședință din data de 14 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă fiecare recurent inculpat la câte 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 118 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu
