Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 279/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- ( 2031/2009)
ÎNCHEIEREA NR.279/
Ședința publică din 02 septembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Cișmașiu Leontina
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpații T, T, împotriva încheierii de ședință din data de 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpatTîn stare de arest și asistat de avocat din oficiu substituind pe doamna avocat ta, recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales și recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebați fiind, recurenții inculpați, pe rând, precizează că își mențin declarațiile făcute în cursul urmăririi penale.
Nefiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat T, având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art.1491pct.13 Cpp solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere faptul că actele de urmărire penală pot fi efectuate în continuare cu inculpatul în stare de libertate, acesta nereprezentând un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, solicită a se observa faptul că din materialul probator nu rezultă că inculpatul ar fi aderat la grupul infracțional organizat, grup ce presupune minimum 3 persoane, iar organele de cercetare nu au stabilit nici care sunt toți membrii acestui grup, nici sarcinile fiecărui membru în parte.
Apărătorul recurentului inculpat T, având cuvântul, critică încheierea de ședință prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive atât pentru nelegalitate cât și pentru netemeinicie. Nelegalitatea vizează, în opinia sa, faptul că încheierea nu este motivată. Solicită a se observa că aceasta este motivată într-un mod cât se poate de generic. Apreciază că pentru a se menține o măsură atât de gravă cum este arestarea preventivă trebuie aduse o serie de argumente din care să rezulte de ce această măsură este oportună, de ce nu se poate lua o altă măsură preventivă și care sunt în realitate temeiurile individuale pentru fiecare inculpat în parte.
Cu privire la netemeinicie, apreciază că măsura arestării nu se impune, nu este oportună și, practic, nu ajută cu nimic scopului procesului penal. Măsurile preventive vizează punerea în imposibilitate a inculpatului de a influența în vreun fel bunul mers al procesului penal sau împiedicarea lui de a se sustrage de la cercetări. Consideră că nici una dintre aceste situații nu este regăsită în ceea ce-l privește pe inculpatul T.
Solicită, totodată, a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului: este o persoană care are o firmă, un loc de muncă stabil, un venit sigur, este familist, nu are antecedente penale. La acest moment nu s-a stabilit că inculpatul ar fi știut vreodată că acele utilaje ar putea avea vreo proveniență ilicită. Inculpatului nu i se impută decât faptul că a intermediat o vânzare a unui utilaj.
Apreciază că nu există nici pericolul concret pentru ordinea publică având în vedere circumstanțele personale la care a făcut referire și nici motivarea necesară a fi făcută de către instanță, în sensul că măsura este utilă și oportună pentru procesul penal.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că nu i se pare normal ca într-o încheiere prin care se dispune privarea de libertate a unei persoane să nu existe nimic concret în ceea ce o privește, ci numai generalități. Nu se regăsește nici o probă din care să rezulte că inculpatul ar fi știut că este furat utilajul respectiv. Critică încheierea instanței de fond pentru nemotivare și invocă aspecte legate de prevederile art.143 Cpp, în sensul că nu există probe, indicii din care să rezulte vinovăția inculpatului, precum și art.5 lit.c din CEDO. Nu există la dosar indicii din care să rezulte necesitatea arestării preventive a inculpatului.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită înlăturarea susținerilor apărătorilor recurenților inculpați pentru următoarele considerente. În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii atacate, solicită a se observa că încheierea instanței de fond este motivată, reținându-se atât infracțiunile presupus săvârșite de către inculpați, dar și cu privire la fiecare dintre inculpați, menținându-se în ce constă presupusa participație a acestora la săvârșirea faptei, dar și sub aspectul art.148 lit.f din Cpp.
În ceea ce privește fondul recursurilor, sub aspectul incidenței art.143 Cpp raportat la art.5 din CEDO învederează că probele cerute în faza arestării preventive nu sunt ca cele necesare pentru obținerea unei eventuale condamnări. În acest sens, apreciază că probele și indiciile care sunt până în prezent justifică bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.148 lit.f Cpp, solicită a se avea în vedere faptul că în prezentul dosar este cercetată o amplă activitate infracțională reținută de parchet ca fiind comisă de un număr impresionant de inculpați, activitate care s-a derulat pe o perioadă îndelungată de timp, aceștia fiind supuși unei supravegheri operative și a interceptării convorbirilor telefonice. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că această activitate infracțională a încetat doar în urma intervenției organelor judiciare, a fost implicat un număr mare de persoane.
Pentru aceste considerente, apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive este legală și temeinică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. Se consideră nevinovat. Arată că utilajul respectiv nu îi aparține și nu s-a sustras de la urmărirea penală.
Recurentul inculpat T, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. Nu se va sustrage de la judecată. Solicită, de asemenea, a se ține cont și de faptul că are un loc de muncă stabil.
Recurentul inculpat T, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală din 13.08.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția I penală, s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și în temeiul art.155 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru inculpații T, T, pe o perioadă de 30 zile, de la 15.08.2009 la 13.09.2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, n fapt, s-a reținut că, pe raza orașului, județul M activează o rețea organizată de traficanți de vehicule rutiere și utilaje folosite la lucrări de construcții, furate din spațiul comunitar și anume din Italia, Franța, Belgia, Marea Britanie și Olanda.
Despre utilaje, s-a reținut că sunt introduse în România de către membrii rețelei și apoi comercializate la prețuri sub valoarea de piață a acestora, unor societăți comerciale cu sediul social în jud. S, H, M și Constanta, iar persoanele ce fac parte din rețeaua respectivă au roluri bine stabilite în desfășurarea activității infracționale, în sensul că unii se ocupă cu furtul utilajelor din străinătate, alții de transportul în România, iar o altă parte a grupării se ocupă de depozitare și comercializare.
S-a reținut că inculpatul este cel care
coordonează gruparea respectivă, fiind co-asociat și co-administrator cu
învinuitul, la SC SRL, fiind persoana care
"angajează" celelalte societăți, în diferite înțelegeri cu alte persoane, sub
aspectul transportului în țară și comercializarea utilajelor sustrase din spațiul
comunitar. In acest sens, inculpatul ținea legătura cu
persoanele aflate în străinătate, ce se ocupau de sustragerea utilajelor și
comercializarea acestora precum și cu cele aflate în țară, care erau intermediari
în procesul de "plasare" a obiectelor furate sau chiar beneficiari. De asemenea,
se reține că, tot inculpatul se ocupa de falsificarea
documentelor ce trebuie să însoțească transportul internațional/intracomunitar.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că este asociat și administrator al SC -Com Trans SRL, în realitate firma fiind controlată și condusă tot de, precum și administrator al SC SRL, al cărei asociat este învinuitul.
Astfel, s-a reținut că inculpații și, în calitate de șoferi, erau persoanele care se deplasau în țările unde erau depozitate obiectele sustrase (Franța, Italia, Germania), de unde încărcau utilajele și le aduceau în România.
De asemenea, s-a mai reținut că, la grupul infracțional au aderat și inculpații T (), ( ), T (), T () și alții, respectiv, (),.
O altă ramura a grupării cu activități infracționale de aceeași natură este cea formată din. (),.
Referitor la inculpatul T, este de reținut implicarea sa în activitățile de comercializare a utilajelor, care au ajuns în țară pe filiera, fratele său, care, în prezent, este arestat în Franța.
Toți participanții la transportul/comercializarea utilajelor traficate au cunoscut faptul că acestea provin din infracțiuni de furt, acest aspect fiind evident, ținând cont de mai multe elemente și anume: nici unul dintre membrii grupărilor nu desfășoară activități comerciale cu obiect de activitate "comercializare utilaje de construcții"; toate utilajele sau vehiculele "comercializate" de către membrii grupărilor sunt sustrase din spațiul comunitar; prețul cu care sunt vândute utilajele este cu mult sub valoarea de piață a acestora; utilajele comercializate de către membrii grupărilor, nu se află în posesia lor, implicând/determinând cu intenție alte persoane care cunosc/nu cunosc proveniența vehiculelor respective; nici unul din utilajele "comercializate" nu sunt înregistrate la Consiliile locale ale localităților unde aceștia își au domiciliul; din economia discuțiilor, purtate de către membrii grupărilor, rezultă limbajul adecvat, specific activităților ilegale, aceștia apelând la expresii prin care urmăresc ascunderea realității.
Din analiza dosarului, tribunalul a constatat că cererea parchetului este întemeiată, inculpații aflându-se în situațiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Faptele reținute în sarcina inculpaților au fost dovedite prin probele
administrate până în prezent în cauză, respectiv: procese verbale de percheziție,
declarații martori, declarații inculpați, înregistrări video, planșe foto și procese-
verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpați.
Astfel, sub aspectul ingerințelor prevăzute de art. 143 Cod proc. pen. s-a observa că, pentru acest moment procesual, sunt suficiente indicii rezonabile care să susțină măsura preventivă dispusă față de inculpați.
De asemenea, este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind cuantumul
pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile de aderare și sprijinire a unui
grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și
complicitate la furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art.
26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 4 Cod penal.
Cât privește condiția referitoare la existența, în cauză, a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform disp. art. 136 alin. final Cod procedură penală), printre care: natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc. Or, în speță, se constată ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni care prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, chiar dacă apărarea susține că sunt infracțiuni contra patrimoniului, iar acestea nu pot fi considerate la fel de grave precum cele contra vieții persoanei, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, dar și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor.
Este adevărat că, în cauză, luate în mod singular, elementele care
caracterizează persoanele inculpaților le-ar putea fi favorabile acestora în condițiile în care se poate reține că sunt persoane tinere, necunoscuți cu antecedente penale, cu probleme sociale care ar necesita prezența acestora în mediul familial.
Insă, toate aceste elemente nu pot avea un rol covârșitor față de gradul i ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, fiind cercetați pentru infracțiuni de constituire de grup infracțional organizat, furt calificat; or, din natura acestor infracțiuni, numărul mare de persoane implicate, modul concret în care au acționat -, se poate aprecia că, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din perspectiva legislației europene, chiar dacă, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța reține că oportunitatea liberării acestora, fie ca urmare a revocării măsurilor, fie ca urmare a înlocuirii acestora cu altele mai blânde.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs inculpații T, T, criticând-o ca netemeinică și nelegală și solicitând punerea în libertate.
Curtea, analizând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art.3856Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate.
În cauză există indicii temeinice (procese-verbale de percheziție, declarații de martori, declarații de inculpați, procese-verbale de redare) care justifică aprecierea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile ce le sunt reținute în sarcină.
Deși este vorba, în principal, de infracțiuni contra patrimoniului, activitatea inculpaților apare ca fiind periculoasă pentru societate, prin modul în care se presupune că au fost săvârșite acestea și anume că exista o rețea bine organizată care sustrăgea utilaje agricole din străinătate și le vindea pe piața românească, activitatea fiecărui membru al rețelei fiind bine determinată.
Din gravitatea extremă a faptelor săvârșite rezultă și pericolul pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică, chiar dacă nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați cercetați, prelungirea măsurii arestării preventive se impune și pentru o urmărire penală efectuată cu celeritate.
De asemenea, în mod justificat a apreciat instanța că cererea de prelungire apare ca motivată, din perspectiva efectuării altor acte procedurale necesare finalizării urmăririi penale.
De aceea, Curtea apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Critica apărătorului inculpatului T, cu privire la faptul că încheierea primei instanțe nu este motivată nu este întemeiată, întrucât instanța a expus toate motivele ce au determinat-o să prelungească măsura arestării preventive și de ce anume se impune aceasta.
Rolul unei instanțe care soluționează doar aspecte ce țin de măsurile preventive, nu este aceea de a reda amănunțit circumstanțele în care s-a produs fapta și de a justifica răspunderi penale, pentru că acestea ar echivala cu înlăturarea prezumției ne nevinovăție.
La stabilirea pericolului pe care punerea în libertate a inculpaților o prezintă pentru ordinea publică, instanța face o evaluare a gravității faptelor și a periculozității făptuitorului în funcție de care stabilește un pronostic privind viitorul comportament al inculpatului în societate.
O interpretare literală a dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, conform cărora trebuie să existe probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ar conduce la imposibilitatea aplicării acestui text, deoarece în mod evident și logic nu se pot face probe pentru fapte viitoare.
De aceea, pericolul pentru ordinea publică trebuie stabilit în urma aprecierii făcute de judecător cu privire la fapta săvârșită (nu la infracțiunea săvârșită) și la persoana prezumtivului făptuitor.
De aceea, Curtea constată că aceste critici formulate de inculpați nu sunt justificate și că încheierea recurată cuprinde toate motivele de fapt și de drept pentru care s-a dispus soluția prelungirii măsurii arestării preventive.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate recursurile în baza art.38515pct.1 lit.b și conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații T, T și împotriva încheierii de ședință din data de 13.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații T și la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe inculpatul T la 200 lei din care 100 lei onorariu apărător oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./ 8.10.09
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Cișmașiu Leontina, Cristina Rotaru
