Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 28/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 28/2009

Ședința publică din 03 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica

JUDECĂTOR 3: Oana

Grefier ia

- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de

Procuror

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, C -, -, -, și G împotriva încheierii penale din 1.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ asistat de apărător ales, av.;

- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat;

- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ Sibiu asistat de apărător ales, av.;

- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ A asistat de apărător ales, av. ales;

- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ Sibiu asistat de apărător ales, av.;

- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ A, asistat de apărător ales, av.;

- inculpatul recurent C -, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ asistat de apărător ales, av.;

- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ A asistat de apărător ales, av.;

- inculpatul recurent -, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ Sibiu asistat de apărător ales, av.;

- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ Sibiu asistat de apărător ales, av.;

- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ A asistat de av. în substituirea apărătorului ales, av.;

- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ asistat de apărător ales, av.;

- inculpatul recurent G, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ Sibiu asistat de apărător ales, av..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, se constată că se prezintă în instanță apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți, avocat, care solicită instanței să ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți, -, G și, prin prezentarea apărătorilor aleși și să dispună asupra onorariului parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, sens în care depune la dosar cerere scrisă.

Instanța pune în vedere inculpaților dreptul acestora de a fi ascultați de către instanța de recurs, iar în temeiul art. 140/3 alin.3 pr.penală, procedează la audierea inculpaților recurenți, declarațiile lor fiind consemnate în procese verbale separat atașate la dosar.

Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat, solicită instanței, în ce-l privește pe inculpatul, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea în libertate a acestuia. Reiterează susținerile expuse la dezbaterea cauzei pe fond Apreciază că obligația judecătorului, cu ocazia procedurii prelungirii arestării preventive, este de a face o analiză a existenței și subzistenței temeiurilor avute în vedere de instanță cu ocazia dispunerii măsurii arestării preventive. Învederează instanței că în ce privesc temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b și c Cod procedură penală privind măsura arestării preventive, nu există nici măcar o dovadă concretă că aceste temeiuri ar subzista în prezent. Arată că la Tribunalul Albaa depus practică judiciară și doctrină în sensul celor invocate. Apreciază că singura discuție în cauză privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, recunoscând că pedeapsa pentru unele din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului (constituire de grup infracțional organizat, violare de domiciliu, șantaj și amenințare) este mai mare de 4 ani, dar învederând că, în ce privește condiția pericolului concret pentru ordinea publică, a observat din încheierile Tribunalului și ale Curții de APEL ALBA IULIA, că acesta se argumentează sub aspectul pericolului social abstract al acestor fapte, iar la acest moment trebuie să se dovedească că se impune cu necesitate prelungirea măsurii arestării preventive pentru că azi ar prezenta pericol public și să se arate în ce constă acesta. Apreciază că dacă s-ar avea în vedere doar impactul asupra colectivității, după trei luni de la luarea măsurii arestării, nu ar exista pericol social concret. Arată că până în prezent inculpatul nu a suferit nicio condamnare și că are o familie închegată. Învederează că infracțiunea cea mai gravă reținută în sarcina inculpatului este cea de constituire de grup infracțional organizat, dar arată că numai la o analiză sumară a textului de lege se poate observa că nu suntem în prezența grupului infracțional organizat, apreciind că DIICOT-ul a făcut o gravă confuzie între pluralitate ocazională concomitentă și pluralitate constitutivă. Arată că pentru a exista această infracțiune ar trebuie îndeplinite următoarele condiții: să existe un grup structurat, sens în care trebuiau să existe dovezi; acțiunile grupului să fie coordonate, dar în speță este vorba de infracțiuni izolate, de sine stătătoare și să existe beneficii materiale. Arată că în ce-l privește pe inculpatul, afirmația că acesta este liderul organizației și că ar fi avut vreun beneficiu este una nedovedită și neverificată. Arată că își pune întrebarea dacă nu ar fi trebuit ca inculpatul, în situația în care acesta ar fi fost liderul grupării și a existenței acțiunilor coordonate, să fi avut o participație la vreuna dintre acțiuni. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului declarat de inculpatul.

Cu privire la inculpatul recurent, arată că în sarcina acestuia se reține săvârșirea următoarelor infracțiuni: aderarea la grupul infracțional organizat, lipsire de libertate și șantaj, dar apreciază că acesta nu avea cum să adere la un grup infracțional organizat, în circumstanțele cauzei. Apreciază că nu se poate concluziona că a aderat la grup infracțional organizat, prin simplul fapt că a vrut să recupereze suma de bani, dar nu a ales bine modalitatea realizării acesteia. Apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol social pentru colectivitate. În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, iar inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există probe că acesta face parte din grup infracțional organizat. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, și anume, aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul luându-și angajamentul că va colabora cu organele judiciare. Arată că inculpatul are familie.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat, solicită admiterea recursului și respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Arată că s-a înscenat, încă de la început, această grupare și că s-au redeschis dosare de urmărire penală pentru fapte din anul 2007, care nu aveau legătură una cu altele, fără o unitate a rezoluției infracționale. Arată că atât propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, cât și încheierea atacată, fac referire la chestiuni generice, fără a specifica concret pericolul pentru ordinea publică.

Apreciază că singura vină a inculpaților și este aceea a prieteniei dintre ei. Arată că inculpatul, având o societate comercială, a avut angajați ca oameni de ordine pe doi dintre inculpații în cauză, numiții și, și față de această împrejurare se precizează că inculpații au legătură unii cu alții.

Arată că inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală, că inculpatul este întreținător de familie și că acesta o are în îngrijire și pe mama sa, iar că inculpatul a fost angajat la firma inculpatului.

Învederează instanței că în speță unii inculpați sunt cercetați în stare de libertate, astfel că se întreabă care este indignarea societății când o parte dintre inculpați sunt cercetați în stare de libertate.

Cu privire la temeiurile menținerii măsurii arestării preventive, prev. de art. 148 lit. b și c Cod procedură penală, învederează că nu există nici un fel de date că s-ar influența sau încerca îngreunarea aflării adevărului, că s-ar pregăti săvârșirea altei infracțiuni.

Arată că la dezbaterea cauzei pe fond a făcut trimitere la un dosar din B, de constituire de grup infracțional organizat care are ca obiect trafic de celule umane, unde instanța a dispus cercetarea inculpaților în stare de libertate.

Apreciază că în speță nu există indicii de existență a unui grup infracțional organizat.

Învederează că la dezbaterea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a solicitat în principal respingerea acesteia, iar în subsidiar înlocuirea măsurii, dar în încheierea atacată nu se regăsește această solicitare, în sensul pronunțării instanței cu privire la această solicitare, împrejurare față de care consideră că încheierea atacată este nulă.

În concluzie, solicită admiterea recursurilor, respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților, apreciind că nu se impune prelungirea măsurii. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți, - și, avocat, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților. Ca o critică a încheierii atacate invocă formalismul încheierii, având în vedere că nu se regăsesc decât trimiteri generice cu privire la pericolul social, invocând în acest sens art. 5 al. 3 din Convenție și o hotărâre CEDO din 11 mai 2007. Arată că pericolul social este dedus doar din pericolul social al faptelor, dar apreciază că acesta trebuie coroborat cu pericolul concret al fiecărui inculpat, în funcție de circumstanțele personale ale fiecăruia. Învederează că la prelungirea măsurii nu au fost avute în vedere probele noi, administrate în luna august a anului 2009. Apreciază că raportat la decizia CEDO invocată, instanța trebuia să verifice pentru fiecare inculpat rațiunile care au justificat arestarea preventivă.

Arată că a anunțat instanța, cu ocazia dezbaterilor pe fond, despre cererea pe care a invocat că a depus-o înaintea dezbaterilor iar instanța, deși a arătat că se vor efectua verificări, nu a mai pus în discuție cererea formulată.

Cu privire la inculpatul solicită ca instanța să aibă în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că acesta are o familie, circumstanțe personale pe care solicită să fie avute în vedere și la momentul aprecierii pericolului social concret. Invocă inegalitatea de tratament, învederând că în cauză unii inculpați sunt liberi, iar pericolul social este același. Invocă faptul că instanța de fond reține ca vină în sarcina inculpaților faptul că sunt o grupare care se răfuia cu o altă grupare, grupare din care nicio persoană nu este cercetată. Cu referire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, arată că acestuia nu i-a fost găsită nicio înregistrare cu privire la grupul infracțional, ci numai cu privire la incidentul de la. Precizează că, potrivit proceselor verbale de la filele 295 și 304, inculpatul este doar cel care la un moment dat a început să strige să se oprească și să nu mai dea. Apreciază că toate probele administrate în luna august 2009 sunt favorabile inculpatului și că se putea reține cu privire la acest inculpat faptul că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică care să justifice măsura extremă.

Cu privire la inculpatul, arată că nu există nicio înregistrare, că nu i-a fost găsit nimic la perchezițiile efectuate, acesta având un singur incident, cel din centrul orașului, cu numitul, care a arătat că a fost lovit de inculpat cu cuțitul. Precizează că inculpatul a formulat o plângere concretă cu privire la, dar nu s-a administrat nicio probă în acest sens. Arată că inculpatul nu are antecedente penale, iar din anul 2007 are o permanență în străinătate, astfel că apreciază că nu se putea pune problema nici apartenenței la acest grup.

Cu privire la inculpatul arată că acesta a fost acuzat că ar fi lovit pe, pe centru, unde a fost ceva spontan și arată că acesta nici măcar nu a fost dus la declarații, nu a fost chemat niciodată la administrarea probelor. Arată că pe numele inculpatului a fost emis mandat de arestare preventivă pe data de 11, iar pe data de 26, s-a luat față de el și măsura interzicerii dreptului de a părăsi țara, tot pentru aceeași faptă, iar ulterior s-a revenit asupra acesteia. Apreciază că circumstanțele personale sunt favorabile, că acesta a fost în străinătate de mult și că nu a existat o chemare a lui, pentru a se putea vorbi de sustragere.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.

Apreciază că încheierea atacată este nelegală și netemeinică și arată că aceasta conține 31 de pagini, iar motivarea prelungirii, care se regăsește la paginile 28-29, are un caracter general. Apreciază că încheierea atacată este nemotivată sub aspectul nepronunțării asupra motivelor care ar fi impus efectuarea continuării urmăririi penale cu inculpatul în stare de arest, impunându-se arătarea actelor ce trebuie efectuate cu inculpatul în stare de arest. Cu privire la sintagma că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive susține că temeiurile prev. de art. 148 lit. b și c Cod procedură penală nu subzistă, având în vedere că în aceste prevederi legiuitorul folosește verbul la timpul prezent, iar inculpatul este în detenție. Solicită să se constate că temeiurile prevăzute de lit. b și c ale art. 148 Cod procedură penală nu subzistă. În ce privește temeiurile prevăzute la art. 148 lit. f Cod procedură penală, teza a doua, apreciază că se face confuzie între pericolul social și pericolul concret pentru ordinea publică. Cu privire la motivarea încheierii (art. 146 și 149¹Cod procedură penală) arată că pe lângă condițiile prevăzute de art. 143 și 148 Cod procedură penală, legea cere existența unui anumit interes al urmării penale, iar aceste elemente de oportunitate trebuie motivate și trebuie să se arate ce anume trebuie efectuat. Cu privire la inculpatul, arată că a fost redeschis un dosar, dar că aceasta s-a făcut cu încălcarea legii, și anume, a art. 275 și urm. Cod procedură penală, unde se prevăd condițiile redeschiderii dosarelor. Raportat la acel dosar, învederează că inculpatul a fost agresatul, sens în care depune la dosar certificate medico-legale.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți, și G, avocat, solicită admiterea recursurilor și respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Arată că în cererea de prelungire a măsurii arestării preventive se discută de reaudierea părților vătămate și se solicită prelungirea pentru considerentul audierii unor martori (a căror majoritate spun chestiuni generale), precum și pentru efectuarea unor expertize.

Arată că toate aceste chestiuni care motivează cererea de prelungire a măsurii arestării preventive nu îl privesc pe inculpatul, învederând că față de acesta s-au efectuat toate actele de urmărire penală, în sarcina lui fiind reținute două fapte de șantaj. Precizează faptul că, referitor la inculpatul, se vorbește de o condamnare într-un dosar care viza constituirea de un grup infracțional organizat, dar învederează că în acel dosar au fost audiate doar 7 persoane din peste 100. Arată că s-a discutat că pericolul concret pentru ordinea publică îl constituie și condamnarea în acel dosar, dar precizează că acest dosar se află în prezent în procedura apelului. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu ar aduce atingere bunului mers al urmării penale, având în vedere că față de el s-a administrat probațiunea. Învederează că în prezenta cauză au fost puse în libertate persoane, de exemplu numitul, în sarcina cărora s-au reținut săvârșirea unor infracțiuni mai grave.

Cu privire la inculpatul, arată că în sarcina acestuia s-au reținut săvârșirea a două infracțiuni, care ar putea fi infracțiuni scop la constituirea de grup infracțional organizat, de șantaj și tâlhărie, amândouă săvârșite față de și arată că acesta a fost inițial audiat ca și martor.

Cu privire la inculpatul G, arată că față de acesta au fost reținute infracțiunile de șantaj și tâlhărie față de partea vătămată. Arată că din punctul lor de vedere măsura arestării preventive pare excesivă la acest moment.

În concluzie solicită admiterea recursurilor și respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți C - și, avocat, solicită admiterea recursurilor, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților.

Apreciază că niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu pot constituie un scop pentru constituire de grup infracțional. Arată că în cazul acestui inculpat presupusa apartenență la un grup infracțional organizat a dus la luarea măsurii arestării preventive. Arată că la data de 12 august i-a fost adus la cunoștință inculpatului faptul că s-au extins cercetările și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, dată la care a fost reaudiat, astfel că apreciază că acest argument al prelungirii măsurii nu există. Învederează instanței faptul că acest inculpat a dat o declarație în lipsa sa, precum și faptul că la ultima prelungire a măsurii preventive, deși în încheiere apare că acest inculpat ar fi avut ultimul cuvânt, acest lucru nu este adevărat. Arată că în data de 31 august s-a întocmit un raport, iar instanța a reluat ad literam mențiunile respective. Învederează că se arată că infracțiunile sunt de o extremă violență, dar se întreabă dacă infracțiunea de amenințare este de o extremă violență. Precizează că în acest dosar s-a consacrat răspunderea colectivă și nu individuală, precum și faptul că măsura preventivă s-a luat raportat la o faptă care nu există. Învederează că nu s-a motivat pentru care anume probe, indicii, rezultă că inculpatul pregătește săvârșirea de noi infracțiuni sau încearcă să împiedice aflarea adevărului.

Cu privire la inculpatul C, arată că acesta este dat ca exemplu că dorește să iasă din grup, atunci când se face vorbire de faptul că este vorba de un grup infracțional organizat care se află într-o continuă mișcare și arată că acest inculpat a fost plecat din țară 1 an de zile. Arată că s-a încercat să se susțină că inculpatul C ar fi deținut o armă, pe baza declarației unui inculpat asistat de un apărător din oficiu, dar nu se specifică ce fel de armă era, una letală sau nu. Arată că s-a susținut și s-a început căutarea de droguri, dar rezultatele sunt negative. Arată că s-a susținut că grupul este într-o continuă extindere, dar este vorba de aceiași oameni. Arată că s-a pus în mișcare urmărirea penală pentru alte fapte, dar acest lucru s-a adus la cunoștință după o lună de zile.

În concluzie solicită admiterea recursurilor.

Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate.

Arată că prin încheierea atacată s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, conform art. 155 Cod procedură penală, instanța constatând întemeiat că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și determină în continuare privarea de libertate.

Arată că inculpații au fost arestați avându-se în vedere și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, constatându-se că există și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina lor.

Arată că la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere prevederile art. 148 lit. b, c și f Cod procedură penală. Referitor la temeiurile prev. de lit. b și c ale art. 148 Cod procedură penală, care sunt foarte discutate și disputate, arată că datele la care se face trimitere, și mai precis lipsa acestora, indiciile temeinice, au fost reglementate de art. 63 Cod procedură penală care definește noțiunea de probă.

Arată că instanța a constatat că au fost îndeplinite toate cerințele și că temeiurile arestării subzistă, inclusiv cele prevăzute de art. 148 lit.

Legat de pericolul pentru ordinea publică, arată că nu înseamnă că dacă inculpații au fost arestați nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, ci și că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Apreciază că nu este momentul analizării întrunirii elementelor constituirii de grup infracțional organizat din elementele avute, ci trebuie analizată cauza cu privire la faptul dacă inculpații pot să beneficieze de libertate, dacă cercetarea este bine să continue cu aceștia în stare de arest.

Arată că s-a susținut că în speță nu este vorba de un grup infracțional organizat pentru că nu s-a acționat organizat, dar arată că pe rolul organelor de urmărire penală au fost mai multe cauze care au fost luate izolat deoarece se credea că sunt doar infracțiuni izolate. Arată că soluțiile de neîncepere a urmăririi penale s-au dat pentru că părții vătămate, fiind timorate, nu s-au mai prezentat pentru susținerea plângerilor, nu s-au administrat probe pentru demonstrarea vinovăției în vederea trimiterii în judecată.

Arată că la momentul actual nu trebuie demonstrată vinovăția inculpaților, cercetarea continuând, la fel și administrarea probelor și precizează că procurorul a arătat ce probe urmează a fi administrate. Arată că trebuie să se efectueze și confruntările solicitate de inculpați, în măsura în care se va aprecia că sunt concludente cauzei.

Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și la prelungirea măsurii au fost legale și arată că s-a apreciat că se impune în continuare prelungirea măsurii, nu numai din gravitatea incriminării faptei, ci și din comportamentul inculpaților.

În concluzie, solicită respingerea recursurilor.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate întrucât și-a văzut de serviciu și acum a fost scos țap ispășitor. Arată că are doi copii minori.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu face parte dintr-un grup organizat, că nu-i cunoaște pe majoritatea inculpaților, precum și faptul că ceea ce se susține este fals.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate și arată că nu face parte dintr-un grup organizat și că este nevinovat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate și arată că nu a făcut bani în urma infracțiunilor.

Inculpatul C -, având ultimul cuvânt, arată că nu există vreun grup organizat, că îi cunoaște doar pe, și, că infracțiunea de șantaj nu există, precum și faptul că la el nu s-a găsit vreo armă.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu face parte dintr-un grup organizat, că nu există vreo convorbire telefonică cu inculpații și că nu există nicio infracțiune de șantaj. Invocă condițiile rele din arest și solicită cercetarea sa în stare de libertate.

Inculpatul -, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, precum și administrarea probei confruntării.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, precizând că nu face parte din gruparea infracțională.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, precizând că nu face parte dintr-un grup organizat și că nu are antecedente penale.

Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față:

Constată că prin încheierea penală din 1.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 155.C.P.P. și 159.C.P.P. prelungirea arestării preventive a inculpaților, C -, -, -, și cu 30 de zile începând cu data de 8.09.2009 și până la data de 7.10.2009, cu 30 de zile începând cu data de 20.09.2009 și până la data de 19.10.2009 și G cu 30 de zile, începând cu data de 26.09.2009 până la data de 25.10.2009.

În motivarea încheierii Tribunalul a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr.16/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost admisă propunerea formulată de DIICOT Serviciul Teritorial Alba și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților -, - zis " ", - zis ", zis " ", -, - zis " ", C zis "", -, -, - zis " ", - zis " ", -, - zis " " - zis "", -. Inculpații, G și C-tin au fost arestați în lipsă pe o perioadă de 30 zile. Ceilalți 13 inculpați au fost arestați pe o durată de 29 zile, începând cu 11.06.2009 și până la 9.07.2009.

Ulterior, inculpatul s-a prezentat de bună voie la organele judiciare, a fost audiat (nu a dorit să dea declarații la instanță) și după punerea în executare a mandatului, a declarat recurs.

Prin decizia penală nr.17/2009 a Curții de APEL ALBA IULIAi -a fost admis recursul și s-a dispus respingerea propunerii de arestare și punerea de îndată în libertate.

S-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pentru a dispune arestarea inculpaților, Tribunalul a reținut, examinând pe fond propunerea de arestare preventivă prin prisma disp. art. 149/1 Cpp, în raport de materialul probator administrat până în prezent în cauză, că există indicii temeinice conform art. 68/1 Cpp, respectiv presupunerea rezonabilă că fiecare din inculpații pentru care s-a formulat propunere de arestare a comis infracțiunile pentru care este cercetat. Faptele ce li se rețin în sarcină sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în ce privește lăsarea în libertate a acestora, instanța reține că există date că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și a martorilor precum și că aceștia pregătesc săvârșirea de noi infracțiuni. De asemenea instanța a reținut că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fiind astfel întrunite cerințele art. 143, 148 lit.b, c, f Cod procedură penală. Or, indiciile respective există în cauză în ce-i privește pe fiecare din inculpații pentru care s-a formulat propunerea, așa cum se va arăta în cele ce urmează.

temeinice care au fost analizate de instanță în contextul procesual al soluționării unei propuneri de arestare preventivă, au fost evidențiate în prezenta cauză de probațiunea administrată până în prezent, respectiv, declarațiile părților și ale martorilor, interceptările convorbirilor telefonice, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesele verbale de recunoaștere după planșe fotografice, procesele verbale de investigații ale polițiștilor DIICOT, planșele fotografice, imaginile video stocate pe camerele de supraveghere, certificatele medico legale ale victimelor, procesele verbale de transcriere a conținutului convorbirilor efectuate urmare apelurilor de urgență la nr.112 de către victime, familiile acestora și diverși cetățeni, declarațiile inculpaților (care în principiu nu recunosc faptele) precum și alte înscrisuri care constituie mijloace de probă în cauză.

S-a reținut așadar de către instanță existența unor indicii temeinice în sensul că inculpații au acționat în cursul anilor 2007, 2008 și 2009 ca și grupare de crimă organizată având ca scop obținerea ilicită de mari beneficii materiale, scop în care au comis o serie de fapte antisociale cu violență sau bazate pe amenințarea cu violență, creând un puternic sentiment de teamă și chiar teroare atât în rândul victimelor, cât și față de toate persoanele care ajungeau într-o formă sau alta să asiste la scene de o violență extremă caracterizate uneori chiar prin cruzime.

Pe lângă temeiul prev.de art.148 alin.1 lit.f Cpp s-au mai reținut și cele prev.de art.148 alin.1 lit.b și c Cpp. S-a reținut că membrii grupării au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți și martori, în sensul de a-și retrage plângerile și a-și schimba declarațiile, scop în care s-a recurs la agresiuni la adresa lor și a aparținătorilor lor.

S-a mai reținut că membrii grupării au comis în mod repetat fapte grave, cele mai multe cu violență, neexistând nici un indiciu că ar fi dorit să înceteze. S-a exemplificat cazul părții vătămate, agresat în mod repetat de către membrii grupării, ceea ce denotă o perseverență infracțională care permite presupunerea rezonabilă că actele de violență pot continua pentru menținerea supremației. Unele activități de colectare a taxei de protecție au, în mod, o anumită continuitate sau regularitate, astfel că apare ca evident riscul ca unor victime să li se solicite pe viitor astfel de taxe.

S-a mai reținut că pericolul pe care l-ar prezenta pentru odinea publică lăsarea inculpaților în libertate este absolut evident în raport de impactul social extrem de negativ al faptelor față de care s-au reținut indicii temeinice de vinovăție.

S-a mai reținut de asemenea că, pe lângă efectul de teroare produs asupra victimelor (atestat de declarațiile acestora) s-a creat un foarte puternic sentiment de insecuritate la nivelul comunității locale, care a receptat cu oroare și spaimă activitatea grupării.

Măsura arestării a fost prelungită prin Încheierile nr. 46/2009 și 59/2009 ale Tribunalului Alba, pe motiv că temeiurile avute în vedere de instanță cu ocazia luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate.

Ulterior au fost prinși și inculpații și G și au fost puse în executare mandatele de arestare cu nr. 46 și 47/2009 ale Tribunalului Alba, așa cum rezultă din încheierile din 21.08.2009 și 27.08.2009 ale aceleiași instanțe.

Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță (în cursul urmăririi penale) poate fi prelungită, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Analizând temeiurile avute în vedere de instanță cu ocazia dispunerii măsurii arestării menționate mai sus s-a reținut că acestea subzistă în integralitatea lor și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Cu ocazia procedurii prelungirii arestării nu se poate pune în discuție cât de întemeiate au fost motivele de arestare reținute prin încheierea Tribunalului Alba și încheierea dată în recurs de Curtea de APEL ALBA IULIA. Ce se poate analiza este o eventuală dispariție sau modificare a acestor temeiuri. Nu este cazul în speță.

de vinovăție reținute nu au dispărut și nu s-au redus în ce-i privește pe inculpați, ci din contră, s-au menținut și s-au confirmat din perspectiva probațiunii administrată ulterior (declarații de martori, de părți vătămate și lucrări de expertiză). În cauză s-a extins urmărirea penală pentru fapte noi, s-au audiat martori și părți vătămate, s-au efectuat expertize medico-legale și criminalistice. Aceste indicii subzistă față de fiecare inculpat în parte.

De asemenea, subzistă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpaților, pericol stabilit pe bază de probe. Potențialul de pericol al grupării nu a dispărut odată cu trecerea timpului, nu există nici un element care să ateste acest lucru. Acțiunile ilegale ale grupării nu au fost ocazionale și întâmplătoare ci, din contră, au fost comise în mod sistematic și organizat și au constat inclusiv în acte grave de o extremă violență comise pentru obținerea unei supremații în lumea interlopă și a unor venituri ilicite. Părțile vătămate și martorii au trăit sentimente de spaimă și chiar teroare. Din această perspectivă trecerea unui termen de aproximativ 3 luni de la data arestării nu este de natură să înlăture sau măcar să atenueze potențialul de pericol pentru care îl reprezintă această grupare. Nu au intervenit elemente care să infirme un potențial pericol ci din contră au intervenit chiar elemente noi care să justifice privarea de libertate, reținute prin încheierile nr. 46/2009 și 59/2009 ale Tribunalului Alba.

Cu privire la pericolul pe care l-ar putea reprezenta inculpații pentru ordinea publică, dacă s-ar afla în libertate, trebuie reținută spre exemplu conduita inculpatului - evidențiată în raportul unui agent de escortă din 31.08.2009.

și datele că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori precum și că pregătesc comiterea de noi infracțiuni (a se vedea și raportul agentului din escortă din 04.08.2009).

Toate temeiurile de arestare se mențin și în prezent și ținându-se cont de toate aspectele menționate mai sus, s-a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru a fi protejată ordinea publică și pentru a se asigura o normală desfășurare a procesului penal.

Prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru a fi efectuate noi acte de urmărire penală, constând în: audierea unor părți vătămate, părți civile, martori și a altor persoane implicate în cauză și care au cunoștință despre faptele comise, reaudierea inculpaților cu privire la faptele reținute în sarcina lor, identificarea altor membrii ai grupării, efectuarea unor expertize medico - legale în cauză și a unor suplimente de expertiză, efectuarea demersurilor pentru conexarea unor dosare având legătură cu cauza dar aflate pe rolul altor parchete, efectuarea unor reconstituiri și procese verbale de conducere în teren, etc.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen, nemotivat, inculpații, C -, -, -, și G.

Oral, prin apărătorul ales inculpații recurenți și au solicitat, în ce-l privește pe inculpatul, admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate.

În motivarea recursului, în ce-l privește pe inculpatul reiterează susținerile expuse la dezbaterea cauzei pe fond. Apreciază că obligația judecătorului, cu ocazia procedurii prelungirii arestării preventive, este de a face o analiză a existenței și subzistenței temeiurilor avute în vedere de instanță cu ocazia dispunerii măsurii arestării preventive.

Se apreciază că în ce privește temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b și c privind C.P.P. măsura arestării preventive, nu există nici măcar o dovadă concretă că aceste temeiuri ar subzista în prezent.

Se arată că singura discuție în cauză privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.P.P. recunoscând că pedeapsa pentru unele din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani. Totuși se apreciază că nu există un pericol social concret, acesta trebuind a fi dovedit pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive.

Arată că până în prezent inculpatul nu a suferit nicio condamnare și că are o familie închegată. În argumentare se contestă încadrarea juridică dată faptelor pentru care este cercetat inculpatul.

În ce-l privește pe inculpatul recurent se arată că acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat iar punerea sa în libertate nu ar prezenta pericol social pentru colectivitate.

Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive.

În motivarea recursului se apreciază că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există probe că acesta face parte din grup infracțional organizat.

În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, și anume, aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul luându-și angajamentul că va colabora cu organele judiciare.

Prin apărătorul ales inculpații recurenți și, solicită admiterea recursului și respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.

În motivarea recursurilor se arată că dosarul este o înscenare și că atât propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, cât și încheierea atacată, fac referire la chestiuni generice, fără a specifica concret pericolul pentru ordinea publică.

Se arată că inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală, că inculpatul este întreținător de familie și că acesta o are în îngrijire și pe mama sa, iar că inculpatul a fost angajat la firma inculpatului. Se invocă egalitatea de tratament față de alți inculpați cercetați în stare de libertate.

Cu privire la temeiurile menținerii măsurii arestării preventive, prev. de art. 148 lit. b și c se C.P.P. învederează că nu există nici un fel de date că inculpații ar influența sau încerca îngreunarea aflării adevărului sau că s-ar pregăti săvârșirea altei infracțiuni iar în speță nu există indicii de existență a unui grup infracțional organizat.

Se mai arată că la dezbaterea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a solicitat în principal respingerea acesteia, iar în subsidiar înlocuirea măsurii, dar în încheierea atacată nu se regăsește această solicitare, în sensul pronunțării instanței cu privire la această solicitare, împrejurare față de care consideră că încheierea atacată este nulă.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.

Prin apărătorul ales inculpații recurenți, - și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților.

În motivarea recursurilor se arată că încheierea atacată este formală, având în vedere că nu se regăsesc decât trimiteri generice cu privire la pericolul social, invocând în acest sens art. 5 al. 3 din Convenție și o hotărâre CEDO din 11 mai 2007. Arată că pericolul social este dedus doar din pericolul social al faptelor, dar apreciază că acesta trebuie coroborat cu pericolul concret al fiecărui inculpat, în funcție de circumstanțele personale ale fiecăruia.

La prelungirea măsurii nu au fost avute în vedere probele noi, administrate în luna august a anului 2009. Apreciază că raportat la decizia CEDO invocată, instanța trebuia să verifice pentru fiecare inculpat rațiunile care au justificat arestarea preventivă.

Pentru toți inculpații contestă încadrarea juridică dată faptelor.

Cu privire la inculpatul se arată că pe numele lui a fost emis mandat de arestare preventivă pe data de 11, iar pe data de 26, s-a luat față de el și măsura interzicerii dreptului de a părăsi țara, tot pentru aceeași faptă, iar ulterior s-a revenit asupra acesteia. Apreciază că circumstanțele personale sunt favorabile, că acesta a fost în străinătate de mult și că nu a existat o chemare a lui, pentru a se putea vorbi de sustragere.

Prin apărătorul ales inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și în rejudecare, respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.

În motivarea recursului se apreciază că încheierea atacată este nelegală și netemeinică iar motivarea prelungirii are un caracter general și este nemotivată sub aspectul nepronunțării asupra motivelor care ar fi impus efectuarea continuării urmăririi penale cu inculpatul în stare de arest, impunându-se arătarea actelor ce trebuie efectuate cu inculpatul în stare de arest. Cu privire la sintagma că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive arată că temeiurile prev. de art. 148 lit. b și c nu C.P.P. subzistă, având în vedere că în aceste prevederi legiuitorul folosește verbul la timpul prezent, iar inculpatul este în detenție. Solicită să se constate că temeiurile prevăzute de lit. b și c ale art. 148 Cod procedură penală nu subzistă. În ce privește temeiurile prevăzute la art. 148 lit. f Cod procedură penală, teza a doua, apreciază că se face confuzie între pericolul social și pericolul concret pentru ordinea publică.

Cu privire la motivarea încheierii (art. 146 și 149¹Cod procedură penală) arată că pe lângă condițiile prevăzute de art. 143 și 148 Cod procedură penală, legea cere existența unui anumit interes al urmării penale, iar aceste elemente de oportunitate trebuie motivate și trebuie să se arate ce anume trebuie efectuat.

Prin apărătorul ales inculpații recurenți, și G, solicită admiterea recursurilor și respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.

În motivarea recursurilor se arată că în cererea de prelungire a măsurii arestării preventive se discută de reaudierea părților vătămate și se solicită prelungirea pentru considerentul audierii unor martori (a căror majoritate spun chestiuni generale), precum și pentru efectuarea unor expertize.

Toate aceste chestiuni care motivează cererea de prelungire a măsurii arestării preventive nu îl privesc pe inculpatul, învederând că față de acesta s-au efectuat toate actele de urmărire penală, în sarcina lui fiind reținute două fapte de șantaj. Chiar dacă inculpatul a fost condamnat într-o altă cauză, sentința nu este definitivă iar această stare de fapt nu poate motiva pericolul social prezentat de inculpat.

Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu ar aduce atingere bunului mers al urmării penale, având în vedere că față de el s-a administrat probațiunea. Învederează egalitatea de tratament cu alți inculpați cercetați în stare de libertate.

Cu privire la inculpații și G, față de faptele ce li se rețin măsura arestării preventive pare excesivă la acest moment.

Prin apărătorul ales inculpați recurenți C - și solicită admiterea recursurilor, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților.

În motivarea recursurilor se apreciază că niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu pot constituie un scop pentru constituire de grup infracțional, măsura preventivă s-a luat raportat la o faptă care nu există și nu s-a motivat pentru care anume probe, indicii, rezultă că inculpatul pregătește săvârșirea de noi infracțiuni sau încearcă să împiedice aflarea adevărului și se contestă încadrările juridice date faptelor.

Curtea de Apel examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursurile declarate de inculpații, C -, -, -, și G sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 155.C.P.P. arestarea preventivă a inculpaților poate fi prelungită, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică acest fapt.

Se constată de către C că în general, în recursurile lor, inculpații contestă existența indiciilor temeinice care au condus inițial la luarea măsurii arestării preventive, faptul că nu ar fi săvârșit faptele ce li se impută precum și încadrarea juridică dată faptelor pentru care sunt cercetați.

Se observă că existența indiciilor temeinice privitoare la săvârșirea faptelor pentru care s-a luat măsura arestării preventive față de inculpați, implicit cele referitoare la existența grupului infracțional organizat au fost analizate de către C în mod repetat și până în prezent din materialul probator administrat la dosarul cauzei nu rezultă că aceste indicii nu ar mai subzista.

În mod corect tribunalul a reținut că de la ultima prelungire se mențin temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive cu referire la fiecare inculpat și necesitatea prelungirii detenției provizorii.

Referitor la faptul că inculpații recurenți nu ar fi săvârșit faptele ce li se impută iar încadrarea juridică dată faptelor nu este corectă, aceste împrejurări nu pot fi analizate în această fază a procesului penal când se discută dacă temeiurile care au determinat inițial privarea de libertate subzistă și impun în continuare prelungirea măsurii arestării preventive.

Se mai contestă egalitatea de tratament cu privire la alți inculpați cercetați în stare de libertate, dar acest argument nu se justifică atâta timp cât motivele pentru care au fost respinse propunerile de arestare preventivă în cazul lor nu subzistă și în cazul celorlalți inculpați.

Analiza actelor de urmărire penală efectuate până în prezent nu poate conduce la concluzia că pericolul concret pentru ordinea publică existent la data luării măsurii arestării în 11.06.2009 nu mai există și este necesară punerea în libertate a inculpaților sau luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.

Chiar prin prisma jurisprudenței CEDO, raportat la caracterul organizat al pretinselor activități infracționale, multitudinea inculpaților, volumul probelor, complexitatea cauzei și pericolul influențării anchetei detenția preventivă se justifică în această fază ( Gladczak contra Poloniei, 14255/02,31.05.2007).

Referitor la pericolul influențării anchetei este de reținut că la dosar există date certe privind acțiunile de intimidare a martorilor și înlăturare a unor probe, realizate de către inculpații, și.

Se susține că încheierea atacată ar fi nulă deoarece judecătorul fondului nu s-ar fi pronunțat separat pentru fiecare inculpat în parte. Curtea observă că faptele pentru care sunt acuzați inculpații au fost expuse pe larg iar temeiurile care justifică prelungirea măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat în parte se mențin. La fel, nu se poate face abstracție de împrejurarea că inculpații recurenți sunt acuzați de săvârșirea unor fapte penale în cadrul unui grup infracțional organizat, astfel că temeiurile care au determinat măsura preventivă, inclusiv pericolul social concret pe care îl prezintă, trebuie analizat raportat la acuzația ce li se aduce.

Se mai invocă că în cursul judecării propunerii DIICOT de prelungire a arestului preventiv a inculpaților s-au făcut cereri de către inculpați iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lor, din acest motiv încheierea penală atacată fiind nulă.

Examinând textele de lege privitoare la procedura prelungirii arestului preventiv Curtea observă că instanța s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, neexistând posibilitatea legală de a se pronunța asupra unor cereri care nu făceau obiectul cauzei.

În ce privește circumstanțele personale invocate de către fiecare inculpat recurent, acestea vor fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei, în prezent analizându-se subzistența indiciilor temeinice care au condus inițial la luarea măsurii arestării preventive

În ceea ce îl privește pe inculpatul -, temeiul pentru care măsura arestării preventive a fost prelungită subzistă și în prezent și determină prelungirea acestei măsuri, chiar dacă probele ce urmează a se administra vizează cu deosebire situația altor inculpați.

Curtea constată și că prelungirea arestării preventive a inculpaților este necesară pentru efectuarea actelor de urmărire penală expuse în încheierea atacată, astfel că recursurile inculpaților se privesc a fi nefondate iar în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală urmează a fi respinse.

În temeiul art.192 alin.2 inculpații C.P.P. recurenți -, -, -, și C - să plătească fiecare statului suma de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

În temeiul art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. recurent - va fi obligat să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

În temeiul art.192 alin.2 inculpații C.P.P. recurenți -, -, - -, -, -, și G vor fi obligați să plătească fiecare statului sumele de câte 105 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs. Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, conform art. 3 din Protocolul UNBR -, în sumă de câte 25 lei pentru fiecare, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DISPUNE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații -, -, -, -, -, C -, -, -, - -, -, -, și G împotriva încheierii penale din 1.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală, în dosarul nr-.

Obligă pe inculpații recurenți -, -, -, și C - să plătească fiecare statului suma de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Obligă pe inculpatul recurent - să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Obligă pe inculpații recurenți -, -, - -, -, -, și G să plătească fiecare statului sumele de câte 105 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs. Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, conform art. 3 din Protocolul UNBR -, în sumă de câte 25 lei pentru fiecare, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

Red/ Tehnored.

2 ex./07.09.2009

jud. fond

Președinte:Marius Aurel Motolea
Judecători:Marius Aurel Motolea, Dana Ghițoaica, Oana

#Judecator Marius Aurel Motolea

Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 28/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 28/2009. Curtea de Apel Alba Iulia