Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 28/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE Nr.28
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații,fiul lui și, născut la data de 5 iunie 1970, fiul lui G și, născut la data de 2 martie 1976 și, fiul lui G și, născut la data de 5 august 1963, împotriva încheierii nr. 26 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșani.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți și, în stare de arest, asistați de avocat ales și inculpatul recurent, în stare de arest,asistat din oficiu de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că la dosar s-a depus de către avocat - cerere de strigare a cauzei după ora 12.
Avocat pentru inculpații recurenți arată că în principiu nu se opune cererii, dar având în vedere că asigură asistență juridică și inculpatului recurent, în cauză neexistând interese contrare, apreciază că se poate da cuvântul la dezbateri.
Inculpatul recurent, întrebat fiind, arată că este de acord să fie asistat doar de avocat ales.
Instanța având în vedere că inculpatul recurent dorește să fie asistat de avocat ales și că avocat - nu a făcut dovada că pentru astăzi are de susținut mai multe cauze civile, așa cum susține în cererea depusă, respinge cererea privind strigarea cauzei după ora 12.
Întrebați fiind, inculpații recurenți, arată că doresc să dea declarație în această fază procesuală, sens în care s-a procedat la audierea acestora, susținerile lor fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Instanța constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpații recurenți și a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond punerea inculpaților în libertate. A arătat că în propunerea de prelungire a arestării preventive s-au invocat 3 motive, care nu reprezintă temeiuri noi și care nu pot fi avute în vedere. Astfel, toți martorii audiați până în prezent nu au pretenții civile de la inculpați, prezentând o situație de fapt identică cu cea prezentată de inculpați. În plus, martorii audiați nu au fost legal citați, audierea acestora făcându-se în diverse locuri de către organele de urmărire penală, încălcându-se astfel dreptul la apărare.
Cu privire la inculpatul, a arătat că acesta a fost șofer și sumele de bani primite reprezentau val. transportului, care dealtfel au fost înregistrate în evidențele contabile ale firmei. Din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi primit și alte sume de bani, astfel încât nu a fost atins scopul infracțiunii puse în sarcina acestuia, care ar fi trebuit să constituie obținerea unor foloase și îmbogățirea rapidă.
Cu referire la inculpatul a arătat că din probele administrate, inclusiv declarațiile martorilor audiați rezultă că acesta era contactat de anumite persoane care doreau să lucreze în Cehia, persoane care de bună voie au venit în B unde inculpatul își desfășura activitatea pentru a lua legătura cu acesta în vederea plecării la muncă.
În consecință,a cerut admiterea recursului, casarea încheierii întrucât în cauză nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, iar în subsidiar a cerut înlocuirea măsurii arestării cu obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea, având în vedere și declarațiile date astăzi de inculpați, în sensul că se vor pune la dispoziția organelor de cercetare penală.
Avocat pentru inculpatul recurent a arătat că recursul vizează nelegalitatea și netemeinicia încheierii, apreciind că în ceea ce privește pe clientul său, instanța de fond a apreciat greșit că există și subzistă motive pentru menținerea arestării. Astfel, chiar din declarația dată astăzi în instanță, rezultă cu claritate că inculpatul a acționat în limitele legii, fără a încălca dreptul persoanelor la muncă și libera circulație în UE. A cerut a se observa că persoanele plecate la muncă au un nivel educațional redus, o situație materială precară și în momentul când ajungeau în Cehia existau probleme grave de comportament. A mai arătat că din probatoriul administrat nu rezultă indicii din care să rezulte că inculpatul a săvârșit faptele imputate, astfel încât se impune admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate. În cazul în care se va aprecia că se impune luarea unei măsuri, a cerut înlocuirea arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea, având în vedere conduita corectă și angajamentul dat astăzi în instanță că se va prezenta la organele de cercetare penală, neexistând indicii că se va sustrage.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii ca legală și temeinică, apreciind că așa cum rezultă din probele administrate nu s-au asigurat, pentru victime, documentele necesare pentru a lucra legal, nu au fost recrutați prin Biroul Teritorial d e Muncă, există un număr mare de persoane transportate în Cehia în scopul exploatării lor, inculpații făcându-le promisiuni că vor lucra cu contract de muncă în condiții decente de cazare. Aceste promisiuni nu au fost îndeplinite, ba mai mult, victimele au fost amenințate și nu au fost retribuite așa cum li s-a promis. Rezultă astfel că au fost afectate valorile sociale care ocrotesc persoana de a primi un salariu pe măsura muncii depuse și de a beneficia de un tratament corespunzător.
Date fiind aceste grave încălcări, care fac parte din ordinea generală de drept și poziția lor procesuală rezultă că inculpații prezintă pericol social, impunându-se respingerea recursurilor și a cererilor ce vizează înlocuirea măsurii arestării.
Avocat pentru inculpații recurenți și, în replică, a arătat că concluziile procurorului de la instanța de fond au fost diferite față de cele expuse astăzi în instanța de recurs, respectiv a susținut alte considerente în vederea prelungirii arestării, iar faptul că persoanele au fost exploatate, așa cum susține, nu poate fi imputat inculpaților.
Inculpații recurenți, având pe rând cuvântul, au solicitat punerea în libertate, angajându-se că se vor prezenta la organele de urmărire penală ori de câte ori vor fi chemați.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată
Prin încheierea nr. 26 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșanis - admis propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de Direcția de Investigare a organizate - Biroul Teritorial Botoșani și s-au respins ca fiind neîntemeiate cererile formulate de către inculpații, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În temeiul art. 155, 156 si art. 159 Cod procedură penală,s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, și, cercetați pentru infr. de trafic de persoane, faptă prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 al.2, 42.pen. și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic. art.33 lit.a, 34 Cod penal, pe câte o durată de 30 de zile, începând cu data de 18 aprilie 2009 și până la 17 mai 2009 inclusiv pentru inculpații și, și începând cu 22 aprilie 2009 și până la 21 mai 2009 inclusiv, pentru inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin propunerea din data de 19 martie 2009 adresată Tribunalului Botoșani, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism - Biroul Teritorial Botoșania solicitat, în temeiul art. 1491raportat la art. 136, 148 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților: și, pentru o durată de 29 zile, precum și arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, pentru o durată de 30 zile, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cod penal și constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a, 34 Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestora că, în cursul anului 2007, inculpații, și și învinuiții, și au constituit un grup infracțional cu scopul de a recruta, transporta și exploata prin muncă în Cehia, cetățeni români cu situație precară, de pe raza județului În perioada martie - iunie 2007 sus-numiții au recrutat și transportat în Cehia, peste o sută de persoane în acest scop. Activitatea infracțională era coordonată de inculpatul, iar ceilalți membri aveau roluri bine determinate, grupul fiind structurat pe paliere de recrutare, transport, cazare și exploatare.
S-a apreciat că față de probatoriul administrat în cauză, până în prezent, sunt date condițiile prevăzute de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, impunându-se arestarea preventivă a acestora, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege.
Faptele săvârșite de către cei trei inculpați sunt probate în principiu, relevându-se indicii temeinice că au fost săvârșite de către aceștia în conformitate cu declarațiile victimelor audiate până în prezent în cauză în cele 8 volume ale dosarului, procesele verbale de prezentare spre recunoaștere a inculpaților din planșe conținând fotografii judiciare, adresele emise de Punctul Național Focal și Ambasada României la Praga prin care se face cunoscut faptul că cetățeni străini pot fi recrutați și angajați în muncă în Cehia, numai dacă dețin un permis de muncă valabil și un permis de ședere în țara respectivă, în speța de față victimelor neasigurându-se aceste documente.
Urmare a propunerii de arestare preventivă formulată în cauză, prin încheierea nr. 18 din 19 martie 2009 a Tribunalului Botoșani, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor declarate de inculpați, potrivit încheierii nr. 25 din 23 martie 2009 Curții de APEL SUCEAVA, inculpații și au fost arestați preventiv, după audiere pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 20 martie 2009 până la 17 aprilie 2009, iar împotriva inculpatului s-a dispus arestarea sa în lipsă, nefiind audiat la vremea respectivă întrucât se afla în străinătate.
Ulterior prin încheierea din 23 martie 2009 Tribunalului Botoșanis -a confirmat mandatul de arestare nr. 10 din 20 martie 2009 emis în lipsa inculpatului, care s-a prezentat în fața instanței și s-a dispus executarea mandatului pe o perioadă de 30 de zile începând cu 23 martie 2009, până la 21 aprilie 2009 inclusiv, încheierea rămânând definitivă prin retragerea recursului inculpatului conform încheierea nr. 26 din 25 martie 2009 Curții de APEL SUCEAVA, așa încât pentru primii doi inculpați arestarea expiră la 17 aprilie 2009 iar pentru ultimul inculpat la 21 aprilie 2009.
La data de 13 aprilie 2009, în termen legal, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism - Biroul Teritorial Botoșania solicitat prelungirea arestărilor preventive dispuse împotriva celor 3 inculpați pentru câte o perioadă de 30 de zile, arătând că cercetările nu au fost finalizate până în prezent întrucât este necesară audierea mai multor persoane în calitate de martori și părți vătămate, prelungirea fiind menită desfășurării cu eficiență a urmăririi penale și pentru a se putea preîntâmpina eventuale presiuni asupra martorilor și victimelor.
S-a mai arătat că prelungirea este necesară și legală întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora cu luarea în considerație a gravității faptelor, a împrejurărilor și modului de comitere a infracțiunilor, numărul mare de acte infracționale și victime traficate, numărul mare de persoane implicate, prelungirea trebuind a fi dispusă și datorită necesității ca autoritățile statului să aibă o reacție adecvată față de infracțiunile comise, cu luarea în considerație a amplorii și periculozității fenomenului infracțional de genul celor comise, iar nu în ultimul rând prelungirea este necesară pentru a nu se crea în opinia publică sentimentul că autoritățile statului nu fac totul pentru reprimarea fenomenului infracțional.
Nu în ultimul rând s-a motivat că prelungirea arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea realizării scopului acestuia, respectiv constatarea la timp și în mod concret a infracțiunilor, identificarea victimelor și a persoanelor vinovate, stabilirea gradului de implicare și de contribuție a fiecăruia în vederea tragerii la răspundere penală.
Instanța a reținut în sensul celor arătate în propunerea de arestare preventivă conform dosarului anexat cât și în sensul celor arătate în actuala propunere de prelungire a arestării preventive, arătată mai sus, că în realitate există probe și indicii temeinice cum că inculpații se prezumă a fi autorii infracțiunii pentru care sunt cercetați în sensul art. 143 pct. 1 Cod proc.pen. art. 681Cod proc.pen. statuând că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta.
De asemenea, potrivit practicii judiciare, prin indicii temeinice se înțeleg anumite presupuneri sau bănuieli ce rezultă în cauză prin deducții logice, având ca premise probele și datele existente în dosar, aceste indicii fiind echivalente cu sintagmamotive verosimiledespre care face vorbire art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Aceasta fiind situația de fapt dedusă judecății în vederea prelungirii arestării preventive, cât și situația personală a fiecărui dintre inculpați, ce se desprinde în principiu din analiza dosarele anexate cât și din actualul dosar, având la bază probele și indiciile sus arătate, în cadrul situației de drept, instanța reținut următoarele.
Potrivit celor sus arătate, cei trei inculpați se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod proc.pen. în sensul că s-a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin sesizarea de prelungire a arestării aducându-se în discuție și faptul că cercetările sunt de o mare amploare datorită complexității cauzei și nu au putut fi finalizate până în prezent, că infracțiunile prezintă o gravitate deosebită prin modul de consumare și prin implicarea mai multor persoane, prelungirea fiind necesară pentru realizarea scopului întregului proces penal.
Actualul cod de procedură penală, în conformitate cu art. 136 alin.1 și ultim statuează faptul că, scopul măsurilor preventive este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, alegerea măsurii preventive și prelungirea ei, urmând a se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, de vârsta, de antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, așa cum arată art. 136 alin.ultim.
De asemenea actualul cod condiționează luarea și menținerea măsurii arestării preventive de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond, respectiv: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul din temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 Cod proc.pen. în plus, odată cu ratificarea Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu art. 5 paragraf I al convenției, care statuează la rândul ei care este scopul arestării preventive, ce constă, printre altele, în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate, la toate acestea adăugându-se jurisprudența Curții dată în aplicarea acestui articol.
Potrivit jurisprudenței CEDO concretizată în mai multe cauze, inclusiv în cauza "Rosengren împotriva României" pronunțată la 24 aprilie 2008 și definitivă la 24 iulie 2008 măsurile preventive dispuse în mod nelegal constituie o ingerință în libertatea de mișcare a individului, despre care face vorbire art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, vizând libertatea de circulație a persoanelor.
O astfel de măsură și de ingerință respectă însă dispozițiile sus arătate, dacă este prevăzută de lege, adică de dreptul intern, urmărește unul din scopurile legitime prevăzute de art. 2 paragrafele 3 și 4 din Protocolul nr.4 și, de asemenea, este necesară într-o societate democratică pentru a atinge scopul sau scopurile vizate de către organele judiciare. Curtea a reamintit că statele pot lua diverse măsuri preventive de natură a restrânge libertatea celui acuzat în vederea asigurării eficienței unei investigații penale, cu condiția ca o astfel de măsură și în particular durata acesteia, să fie proporțională cu scopul urmărit.
Comparând situația de fapt arătată mai sus, cu situația de drept de asemenea arătată mai sus, în raport cu criteriile legale arătate, instanța a apreciat că în cauză se impune prelungirea arestării preventive a tuturor inculpaților, prelungire care respectă toate dispozițiile legale și practica judiciară curentă, inclusiv art. 136 din Codul d e procedură penală, iar nu în ultimul rând prelungirea se circumscrie scopurilor legitime prevăzute de art. 2 din Protocolul nr. 4 respectiv prevenirea săvârșirii de infracțiuni și protecția drepturilor și libertăților altor persoane, până în prezent urmărirea penală neavând o durată excesivă și fiind efectuată într-un termen rezonabil care respectă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv cu privire la un proces penal echitabil.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs inculpații, și, solicitând judecarea lor în stare de libertate pe considerentul că nu sunt indicii că au racolat și transportat persoane în Cehia prin constrângere ori înșelăciune sau că le-ar fi viciat consimțământul.
Inculpații solicită judecarea lor în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Analizând recursurile și cauza sub toate aspectele conform art. 3856al. 3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 155 Cod pr.penală arestarea inculpaților dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale,motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Față de inculpați s-a dispus luarea măsurii arestării preventive reținându-se că sunt întrunite condițiile prev. de art. 136 și 148 lit.f Cod pr.penală. Aceasta presupune existența unor indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. Din probele administrate în cursul urmăririi penale până în prezent, respectiv plângerile părților vătămate, declarațiile martorilor, adresele primite de la Ambasada României la Praga, procesele verbale de recunoaștere a inculpaților de către victime, dovezile de ridicare înscrisuri, reies indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală și anume cele de încadrate în art. 7 din Legea 39/2003 și art. 12 din Legea 678/2001.
Cu toate că inculpații contestă veridicitatea declarațiilor părților vătămate, în această fază procesuală, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei. Până la proba contrarie, probele instrumentate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu recursul împotriva prelungirii arestării preventive.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut că prin publicarea unor anunțuri din care rezultă că se caută muncitori care să fie trimiși în Republica Cehă, prin transportarea acestora și neprezentarea reală a condițiilor de muncă, salarizare, sănătate și securitate, sunt date indiciile prev. de art. 12 din Legea 678/2001 și art. 7 din Legea 39/2003. Totodată, din probe rezultă că inculpații știau că persoanele pe care le transportau nu aveau venituri, nu aveau bani de transport și au urmărit racolarea doar a unor astfel de persoane, pentru a le pune într-o stare de dependență față de ei și patronii cehi.
În ce privește condiția pericolului concret pentru ordinea publică, și aceasta este îndeplinită și rezultă din probele de la dosar.
Astfel, aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie să se facă prin prisma pericolului social al infracțiunii săvârșite, pe care legiuitorul le-a considerat de o gravitate deosebită.
Probele referitoare la existența lor și la identificarea inculpaților constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
Chiar CEDO, în jurisprudența sa, arată că anumite infracțiuni, datorită gravității lor și contextului social în care au fost săvârșite, sunt de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp.
Față de aceste considerente, Curtea constată că prelungirea arestării preventive a inculpaților s-a dispus cu respectarea normelor procedurale, întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Pe cale de consecință, dat fiind pericolul concret pentru ordinea publică, motivat mai sus, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru considerentele arătate,Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 1403Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii nr. 26 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșani.
Obligă inculpații și să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul suma de 200 lei, cu același titlu, din care 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile către BA
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./16.04.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Motan Traian
