Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 28/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.28/
Ședința publică de la 17 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații,și - toți deținuți în Arestul C, împotriva încheierii nr.30 din data de 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect prelungire măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, recurenții inculpați, și, în stare de arest, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebați recurenții inculpați, și, arată că nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conforma art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurenții inculpați, și, în baza art.1403alin.7 Cod procedură penală solicită admiterea recursurilor și să constate că prelungirea măsurii arestării preventive este nejustificată, iar pe cale de consecință să se dispună punerea în libertate de îndată a inculpaților. Motivele pentru care solicită admiterea recursurilor se bazează pe faptul că, instanța de fond când a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a apreciat în mod greșit că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, justifică în continuare privarea de libertate și de asemenea, a apreciat în mod greșit că prelungirea acestei măsuri este motivată.
Apreciază că temeiul prevăzut de art.143 Cod procedură penală, cu referire la art.146 și art.148 alin.1 Cod procedură penală, ale cărei existență instanța a fond a încercat s-o argumenteze în conținutul încheierii, nu mai justifică privarea de libertate. Instanța de fond a făcut o interpretare greșită a textului de lege care-i permite să se pronunțe cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive. La un moment dat, instanța de fond apreciază că de la luarea măsurii arestării preventive, respectiv de acum 100 zile și până astăzi nu au fost administrate probatorii care să le fie favorabile inculpaților și care să înlăture presupunerea rezonabilă că aceștia ar fi comis infracțiunea de tentativă la omor.
Susține că argumentele invocate în cererea de prelungire a măsurii arestării preventive nu justifică din acest punct de vedere această măsură. Procurorul solicită prelungirea măsurii arestării preventive pentru a efectua o constatare biocriminalistică în vederea stabilirii dacă armele și muniția ridicate cu ocazia percheziției domiciliare la inculpatul au fost aruncate pe fereastra apartamentului în care acesta locuia. Această împrejurare arată procurorul a fost observată de polițiști și de către un martor care trecea prin zonă. Este necesară această constatare pentru a stabili persoana căreia îi aparțin acele obiecte. Nu s-a putut efectua până în prezent această activitate din cauza volumului mare de lucru. Solicită a se observa că în volumul 1 bis. care a fost adăugat la dosarul de urmărire penală au fost atașate mai multe rapoarte tehnico-științifice atât criminalistice cât și biocriminalistice. Din conținutul și concluziile acestor rapoarte rezultă că armele despre care face vorbire procurorul în motivarea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive nu au nici o legătură cu infracțiunea reținută în sarcina inculpaților. celor trei arme găsite în municipiul G nu corespunde cu tipul de armă ce a fost folosit la comiterea faptei în dauna părții vătămate. Tot în acest volum este atașat un raport tehnico-științific din care rezultă că urma papilară ridicată de pe unul din cartușele găsite nu aparțin inculpatului. Susține că procurorul în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive omite să precizeze faptul că aceste arme nu au fost găsite în locuința inculpatului ci pe un teren situat în apropierea blocului în care locuiește inculpatul, iar referitor la faptul că ar fi fost aruncate pe fereastră, solicită a se observa că, intrarea în scara blocului unde locuiește inculpatul se află pe o latură a blocului, iar fereastra de unde se susține că acestea au fost aruncate se află pe o altă latură a blocului. Nu există un câmp vizual deschis care să permită observarea faptului despre care face vorbire. Aceste acte nu fac decât să stabilească faptul că, între infracțiunea reținută și cea comisă pe raza municipiului C nu există nici o legătură.
În propunerea de prelungirea a arestării preventive se argumentează solicitarea pe baza necesității efectuării unor percheziții informatice la cartele, calculatoare și medii de stocare. Solicită a se observa că înainte de a soluționa instanța de fond cererea de prelungire, inculpatului - i s-a înmânat procesul-verbal cu rezultatul percheziției informatice efectuată la calculatorul ridicat de la domiciliu, iar acest rezultat nu are nicio legătură cu infracțiunea reținută în sarcina inculpaților.
Precizează că la ceilalți doi inculpați nu au ridicate astfel de mijloace de probă. Relații de la. G pentru a se vedea dacă inculpații - și dețin autorizații și permise de port armă. Solicită a se observa că dacă în situația inculpatului - o asemenea solicitare ar putea fi justificată, în ceea ce-l privește pe inculpatul nu are nicio o importanță o asemenea relație, întrucât nicăieri în cuprinsul materialului de urmărire penală nu se reține că ar fi avut în posesie vreun moment vreo armă de foc. Apreciază în această situație, că aceste activități pe care procurorul și le propune a fi efectuate nu au nicio legătură cu dovedirea sau demonstrarea faptului că inculpații au săvârșit infracțiunea dedusă judecății. Consideră că nu mai este necesar ca procurorul să efectueze constatarea științifică biocriminalistică și să stabilească dacă acele arme au fost sau nu aruncate din locuința inculpatului din moment ce la dosar există un raport de constatare care spun că armele nu au legătură cu fapta săvârșită în municipiul
Învederează instanței că, în cele 100 de zile de urmărire penală s-au efectuat activități cât să acopere maxim o săptămână de lucru. Au fost audiați în mod sporadic cu intervale mari de timp de pauză, anumite persoane care nu au spus nimic nou în raport de data arestării inculpaților și au mai fost întrebați inculpații dacă au de făcut declarații sau cereri noi în apărare. Se invocă o anumită complexitate a cauzei, o anumită amploare, un volum al probelor suplimentare, dar în același timp organul de urmărire penală nu face dovada că a lucrat operativ, că s-a preocupat să efectueze în mod constant acte de urmărire penală și în aceste condiții se prevalează doar de o anumită complexitate pe care o prezintă cauza.
Instanța de fond în motivare prezintă anumite acte de urmărire penală, le coroborează și stabilește că există indicii temeinice și anume presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta. Se arată în încheierea instanței de fond, că verificările și adresele sosite de la firmele de telefonie mobilă reprezintă un argument definitoriu în favoarea ideii că inculpații au săvârșit fapta. Solicită a se constata că în conținutul încheierii se menționează existența a două telefoane atribuite de către investigatorul acoperit unul inculpatului - și unul inculpatului -. Se reține că, la ora 2,53 cele două telefoane au sunat unul pe celălalt și s-a purtat o discuție de 11 secunde, ori din declarația martorului rezultă că era în autoturism împreună cu inculpatul, l-a așteptat pe inculpatul după ce a auzit un singur foc de armă. Inculpatul a urcat cu ei în autoturism, s-au deplasat până la unde inculpatul a coborât și a urcat în autoturism inculpatul. Ori, pe timpul deplasării acest martor nu a auzit nicio discuție la telefon și atunci reiese că inculpatul l-a sunat pe inculpatul când aceștia se aflau amândoi în același autoturism. Instanța de fond mai reține că probă mai reprezintă și înregistrările camerelor video de la Podul de la, ori acestea datează din prima parte a lunii ianuarie până pe data de 14 ianuarie inclusiv. Însă cele din dimineața zilei de 17 ianuarie nu-i prezintă pe inculpați cu cele 2 autoturisme despre care martorul afirmă că inculpații s-au deplasat în municipiul Consideră că după o perioadă de timp de 3 luni a sosit momentul în care o bănuială legitimă să justifice temeiul prevăzut de art.143 Cod procedură penală și trebuie să se ajungă la o etapă în care să se constate că au fost aduse argumente suplimentare în acuzare pentru a putea prelungi măsura arestării preventive.
Solicită a se constata că dispozițiile art.159 alin.13 Cod procedură penală, menționează o perioadă rezonabilă în raport cu atitudinea organului de urmărire penală și cu o analiză corectă asupra complexității cauzei. Precizează că fapta s-a comis în data de 31 ianuarie 2008, arestarea inculpaților a avut loc în decembrie 2008, iar la 11 luni de la comiterea faptei, un argument al faptului că lipsește pericolul pentru ordinea publică îl reprezintă faptul că organele de urmărire penală și-au desfășurat activitatea în bune condiții și această bună activitate nu le-a fost afectată de inculpații care se aflau în stare de libertate. Mai mult decât atât construcția de a se reține faptele în sarcina inculpaților se bazează și pe săvârșirea faptelor de către alte persoane. Unul a instigat și a comandat, alți doi spun că au transmis comanda către inculpați, ori față de aceștia nu s-a luat nici o măsură preventivă, împrejurare în care solicită a beneficia de un tratament juridic corect, invocând echitate.
Solicită aplicarea dispozițiilor art.1403alin.7 Cod procedură penală, să se aprecieze că măsura arestării preventive nu este justificată și pe cale de consecință să se dispună punerea în libertate a inculpaților.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații, și, ca nefondate și de menținere a hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța ca legală și temeinică. Consideră că instanța de fond a apreciat că temeiurile arestării preventive subzistă, pericolul concret pentru ordinea publică este reliefat de modalitatea de săvârșire a faptei de valoarea socială căreia i s-a adus atingere, de dreptul la viață și de sentimentul de insecuritate creat de comiterea unei asemenea fapte. Mai face trimitere Tribunalul Constanța și la cuprinsul propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, respectiv la probatoriile ce se impune a fi administrate în continuare pentru finalitatea urmăririi penale în condiții de deplină legalitate.
Apreciază că este foarte utilă întocmirea raportului de expertiză biocriminalistică care presupune prelevarea de probe biologice de la inculpatul, activitate ce nu a putut fi realizată până la acest moment având în vedere opoziția manifestată de acesta și demersurile pe care au fost obligate organele judiciare să le efectueze apelând la ajutorul instanței în instituțiile consacrate de legile în vigoare pentru a se stabili profilul genetic al inculpatului - ce va fi comparat cu profilele genetice de pe tuburile de evidență ridicate de la fața locului. Declarația martorului căruia i-a fost adresată anterior propunerea de suprimare a vieții părții vătămate dar care s-a aflat în autoturismul și în compania celor trei inculpați la data la care s-a săvârșit infracțiunea, la declarațiile martorului cu identitate protejată, declarațiile celorlalți martori protejați în cauză, astfel încât, la dosar există probatorii care se circumscriu cerințelor probatorii prevăzute de art.143 Cod procedură penală, iar cererea de prelungire este fondată.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații, și, ca nefondate și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită să fie judecat în stare de libertate și solicită a se avea în vedere că are un copil minor în întreținere.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Prin încheierea nr. 30 din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- s-a dispus:
"Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
În baza art. 159. Pr. Pen. raportat la art. 155,156. Pr. Pen. dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților:
-, fiul lui G și, născut la data de 03.09.1980 în mun. G, jud. G,
-, fiul lui și, născut la data de 17.04.1984 în mun. G, jud. G,
-, fiul lui și -, născut la data de 21.02.1981 în mun. G, jud. G,
dispusă prin încheierea nr. 163/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, pe o perioadă de 30 zile, de la data de 09.01.2009 la data de 07.02.2009 inclusiv.
Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere.
În baza art. 192 alin. 3. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că în cauză există probe și indicii în sensul săvârșirii de către inculpații, și a infracțiunilor pentru care sunt cercetați, subzistând în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care impun privarea de libertate a acestora.
Împotriva încheierii susmenționate, au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții, prin apărător ales, solicită casarea hotărârii atacate și rejudecând, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive și cercetarea lor în stare de libertate.
Motivele invocate vizează în esență următoarele aspecte:
- aprecierea greșită a subzistenței temeiurilor avute inițial în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 143 cod procedură penală în referire la art. 146 cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. "f" cod procedură penală;
- ineficiența modului de lucru al organelor de urmărire penală, care în cele 100 de zile de arestare preventivă a inculpaților nu au administrat cu promptitudine probele necesare finalizării urmăririi penale;
- inutilitatea administrării unora dintre probe, față de relevanța altora, deja existența la dosar.
La curtea de APEL CONSTANȚA cauza a fost înregistrată sub nr-.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile aduse și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Inculpații sunt cercetați în stare de arest preventiv astfel:
. - pentru săvârșirea infracțiunii prev, de art. 20 cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. "i" cod penal și art. 323 lit. "c" cod penal;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 cod penal în referire la art. 20 cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. "i" cod penal și art. 323 lit. "c" cod penal;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 cod penal în referire la art. 20 cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. "i" cod penal și art. 323 lit. "c" cod penal.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă prin încheierea de ședință nr. 163 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, pe o durată de 29 de zile, fiind prelungită succesiv prin respingerea recursurilor inculpaților de către instanța de control judiciar.
Potrivit art. 155 alin. 1 cod procedură penală "arestarea inculpatului dispusă de instanță, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Din materialul probator administrat până în acest moment procesual rezultă că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. "f" cod procedură penală subzistă și impun în continuare privarea de libertate a celor trei inculpați, în vederea strângerii probelor indicate în cererea parchetului și care au legătură cu aflarea adevărului fiind conforme cu prevederile art. 202 cod procedură penală.
Analizând încheierea recurată și din perspectiva art. 5 din Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, în referire la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, Curtea apreciază că în cauză detenția privativă se încadrează în limitele rezonabile în raport de circumstanțele concrete ale cazului.
Reținând că instanța de fond a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 159 raportat la art. 156 cod procedură penală, Curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
Drept urmare, în lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii în baza art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, cu consecința obligării la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală;
Respinge recursurile penale declarate de inculpații,și - toți deținuți în Arestul C, împotriva încheierii nr.30 din data de 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Conform art. 312
C.P.P.Semnează,
Grefier șef secție
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.:
2 ex./24.03.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE -
Dosar nr-
Data: 18 martie 2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat dosarul de urmărire penală nr.60/P/2008, privind pe inculpații, și.
Dosarul are 13 volume.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
- - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE -
Dosar nr-
Data: 18 martie 2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat dosarul de urmărire penală nr.60/P/2008, privind pe inculpații, și.
Dosarul are 13 volume.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
- - -
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună, Zoița
