Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 28/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.1772/3/2010
199/2010
ÎNCHEIERE NR. 28/
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de recurenții - inculpați, A, G și împotriva încheierii din data de 20.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărători aleși, și, cu împuternicire avocațială, depusă la dosarul cauzei;
- recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/25.01.2010, depusă la dosarul cauzei;
- recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu;
- recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. 132/27.12.2009, depusă la dosarul cauzei;
- recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu delegație de substituire a avocatului, depusă la dosarul cauzei;
- recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu;
- recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/25.01.2010, depusă la dosarul cauzei;
- recurentul-inculpat A, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei;
- recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales;
- recurentul-inculpat G, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales,;
- recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/25.01.2010, depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții-inculpați și solicită a se acorda un nou termen de judecată întrucât nu sunt de acord să fie asistați juridic de apărători din oficiu.
Recurentul-inculpat precizează că avocatul său este plecat din localitate și revine în data de 27.01.2010.
Apărătorii din oficiu, și, invocând complexitatea cauzei și poziția procesuală a inculpaților, solicită, în temeiul art. 171 alin. 4 din Cod de procedură penală, amânarea cauzei și acordarea unui termen de minimum 3 zile pentru a avea posibilitatea de a studia actele și lucrările dosarului și a pregăti apărarea.
Curtea, deliberând, având în vedere obiectul cauzei penale și prevederile art. 159 alin. 8 din Codul d e procedură penală, în temeiul dispozițiilor art. art. 171 alin. 4 din Codul d e procedură penală, desemnează apărătorii din oficiu, și pentru a asigura asistența juridică obligatorie recurenților-inculpați și.
Recurenții-inculpați și arată că nu sunt de acord cu apărătorii din oficiu și consideră că le este încălcat dreptul la apărare.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorilor desemnați din oficiu recurenților-inculpați și de a studia actele și lucrările dosarului, disjunge cauza și fixează orele 14.00 pentru soluționarea recursurilor declarate de aceștia.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat A solicită a se încuviința depunerea la dosar a unor acte în circumstanțiere, respectiv certificat de naștere, două diplome eliberate de Federația Română de și acte privind situația mamei inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune și solicită a se încuviința.
Curtea apreciind înscrisurile ca fiind utile, pertinente și concludente în soluționarea cauzei le încuviințează, fiind depuse la dosar următoarele acte: decizia asupra capacității de muncă nr. 1425/15.04.2008, eliberată de Casa de Pensii a Municipiului B, programul individual de recuperare, readaptare și integrală socială nr. 1589/02.05.2007 și certificat de încadrare în grad de handicap nr. 1589/02.05.2007, eliberate de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a Consiliului local sector 6 B, certificat de naștere nr. -, diplomă eliberată de Federația Română de - Clubul sportiv rapid 4 B și diplomă eliberată de Federația Română de - nr. 5 B (filele .).
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor declarate de recurenții - inculpați, A, G și.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat (avocat ), având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Critică încheierea Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pentru netemeinicie și nelegalitate, apreciind că este nemotivată față de dispozițiile art. 155 și urm. din Codul d e procedură penală.
Susține că Tribunalul nu a motivat soluția dată în raport de solicitările Parchetului, precizându-le succint și exprimându-și în același timp opinia contrară, astfel: necesitatea desfășurării unor activități de urmărire penală (motiv cu caracter general), obținerea de date și informații de la autoritățile turce și bulgare (motiv ce nu se regăsește în încheierea atacată), reaudierea inculpaților (motiv neanalizat de instanța de fond), necesitatea efectuării de confruntări și efectuarea unor constatări tehnico - științifice (motive ce nu a fost de asemenea analizate de prima instanță), precum și finalizarea urmăririi penale și întocmirea rechizitoriului (motive ce se regăsesc fără greșeală în fiecare cerere de prelungire formulată de către Parchet).
Combate convingerea instanței de fond în sensul că prelungirea măsurii arestării preventive este imperios necesară pentru buna desfășurare a procesului penal având în vedere complexitatea cauzei, precum și durata mică a arestului preventiv, considerând aceste argumente ca fiind cu tentă generală, întrucât complexitatea unei cauze penale nu poate servi ca temei al unei astfel de cereri, iar în ceea ce privește buna desfășurarea a procesului penal, apărătorul susține că nu ar avea de suferit în niciun fel cu inculpatul în stare de liberate, art. 2 și urm. din Codul d e procedură penală circumscriindu-se în această apreciere.
De asemenea, apărarea se exprimă și vis-a-vis de durata rezonabilă a procesului penal, pe care instanța de fond a motivat-o în funcție de jurisprudența, invocând cazul Wemhoff Germaniei, această țară fiind penalizată întrucât a ținut în stare de arest o persoană care nu mai avea cum să altereze buna desfășurare a procesului penal, după ce a fost condamnat în fond or cazulLetellier Franței,soluție considerată solomonică de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care vine în contradicție cu speța de față.
Apărătorul susține că răspunderea penală trebuie să fie personală, iar subzistența temeiurile care stau la baza prelungirii unei astfel de măsuri excepționale trebuie analizate în funcție de motivele Parchetului, care în cazul de față nu au fost analizate de instanța de fond.
Solicită a se avea în vedere că în dosarul de urmărire penală, volumul VI, există datele și informațiile solicitate autorităților turce și bulgare, iar reaudierea inculpaților, prezentările pentru recunoașterile din planșe foto, definitivarea unor constatări tehnico-științifice etc. se pot efectua și cu aceștia în stare de libertate.
În ceea ce privește activitatea specifică pentru depistarea armelor, apărarea solicită a se observa că față de inculpatul nu s-a reținut nicio participare la săvârșirea acestei infracțiuni referitoare la sustragerea armelor.
Totodată, susține că a fost încălcată legea în legătură cu acele convorbiri telefonice care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și au constituit indicii temeinice în acest sens, întrucât nu au fost certificate, această certificare dând girul și prezumția de legalitate.
Concluzionând, în opinia sa, se impune admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat (avocat ), având cuvântul, consideră că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt dure, acesta beneficiind la acest moment de prezumția de nevinovăție întrucât nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare care să fie definitivă.
Or, prelungirea măsurii arestării preventive se face în cursul urmăririi penale motivat, dacă temeiurile care au stat la baza acestei măsuri se mențin, iar existența indiciilor temeinice în acest sens nu este suficientă, fiind necesar să existe și probe.
Consideră totodată că instanța de fond trebuia să motiveze pericolul pentru ordinea publică în funcție de fiecare inculpat în parte, și nu la modul general.
Avocatul consideră că se impune admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și continuarea cercetărilor penale cu inculpatul în stare de libertate.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat (avocat ), având cuvântul, admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Și în opinia acestuia încheierea Tribunalului este laconică și lipsită de conținut în ceea ce privește motivele care au stat la baza prelungirii măsurii arestării preventive, nefiind motivată în fapt și în drept pentru fiecare inculpat în parte.
Mai mult, susține că despre acest inculpat nu se menționează nimic în încheiere, existând numai în dosarul de urmărire penală un număr de 24 de convorbiri telefonice pe care le-ar fi purtat cu unii dintre co-inculpați, însă acestea nu conțin nici un element care să-l incrimineze ( vol. 9 - pag. 260, 309, 318, 321, 323, 328, 329; vol. pag. 10 - 40, 41, 43, 44, 80, 318, 312, 309, 259, 216, 180, 125, 109, vol. 11 - 37, 78; vol. 12 - pag. 106, 110).
De asemenea, arată că singurele înscrisuri existe la dosar referitoare la inculpatul sunt depozițiile acestuia și ale celorlalți inculpați, care au declarat că nu îl cunosc.
Apreciind foarte superfluă motivarea instanței de fond, susține că se vorbește generic despre pericolul social, iar prelungirea arestului preventiv ar trebui să se facă în măsura în care există probe care să conducă la necesitatea acesteia.
Or, având în vedere că aceste convorbiri telefonice nu sunt certificate, întrucât ar trebui să aibă valoare de autenticitate, conținutul lor este nul și nu poate constitui un temei al cererii de prelungire.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat (avocat ), având cuvântul, achiesează la concluziile antevorbitorilor săi și, susținând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 155 și urm. din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Susține că de la sustragerea armelor a trecut aproximativ un an și până în prezent nu există siguranță că ar fi fost furate de militarii trimiși deja în judecată la instanța militară și unde se afirmă în mod ritos în rechizitoriu că aceștia sunt autorii furtului celor 62 de arme, dar nici că autorii ar fi cei aflați astăzi în fața Curții.
Precizează că s-a renunțat la prinderea în flagrant a unor traficanți de droguri care vehiculau cantități mari de stupefiante pentru a fi arestați acești inculpați.
În opinia sa, apărătorul arată că, după trecerea unei perioade atât de lungi de la așa-zisul furt al armelor, ar fi trebuit ca în fața Curții de Apel, să se nu se administreze numai indicii simple, "de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați".
Invocă astfel dispozițiile art. 3859pct. 9 din Codul d e procedură penală, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind nemotivată.
De asemenea, arată că în afara faptului că inculpatul a fost intens mediatizat la televizor, cum că ar coordona un clan împreună cu fratele său, din probele administrate de organele de urmărire penală rezultă că aceștia sunt părți vătămate în cauza referitoare la scandalul cu -ul.
Creându-se ulterior un impact mediatic în sensul că s-au prins autorii furtului de arme de la, susținându-se că este capul rețelei, apărarea susține nu există ca probe care să-l incrimineze, decât stabilirea unui profil ADN, dovezi ce au fost administrate cu încălcarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea si funcționarea Sistemului Național de Date Judiciare, acesta fiind chemat de organele de urmărire penală pentru a da declarații în altă cauză, iar la acel moment i-au fost prelevate amprentele de pe fix și de pe hârtie, stabilindu-se apoi că din întâmplare se găsește amprenta sa pe una din armele sustrase.
Arată că într-un ziar cu tiraj în România, respectiv "România Liberă" din data de 29.12.2009, în timp ce "șeful Tas usținut că în incinta unității militare de la au fost găsite probe ADN care aparțin celor șase membri ai rețelei de traficanți de droguri, participanți la furtul de arme", procurorul militar care a condus ancheta în cauza militarilor arestați și trimiși în judecată, a afirmat contrariul precizând că "din probele biologice recoltate în incinta unității militare de la și expertizate a rezultat că în incintă nu au pătruns civili", or inculpatul este civil, a fost subofițer în cadrul Ministerului d e Interne, fiind sportiv de mare performanță.
Mai mult decât atât, afirmă că în medico-legal al juristului, carte scrisă de prof.dr., există referințe despre probele ADN, spunându-se că "justiția tinde să considere amprenta genetică ca o sursă probatorie tot mai valoroasă.credem că el nu trebuie să fie absolutizat, oamenii nu pot fi condamnați doar pe baza acestui test deoarece acesta ar deschide calea spre corupție prin falsificarea probelor", credință împărtășită și de apărare în sensul că ar exista posibilitatea ca probele ridicate de la inculpatul la data de 26.11.2009 să fie plantate pe armele care au făcut obiectul operațiunilor de vânzare - cumpărare.
În opinia apărării, trebuia să se efectueze o expertiză alternativă celei realizate e Institutul Național de Expertize Criminalistice, respectiv trebuia ca testarea să se facă și de Institutul Național de Medicină legală "Prof. Dr. Minovici", învederând că într-o cauză privind o infracțiune de omor deosebit de grav, referitor la probele de sânge testate de cele două instituții au existat mari diferențieri în sensul că una dintre acestea a stabilit că sunt urme de natura umană, iar alta contrariul.
Apărarea solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, și anume faptul că are o familie organizată, un copil minor în vârstă de 2 luni în întreținere, este absolvent de cursuri universitare și postuniversitare, este sportiv de mare performanță la categoria lupte libere, precum și faptul că este asociat la două societăți comerciale, însă duce un trai decent, dar i s-a făcut publicitate nefastă, în detrimentul său.
Totodată, apărătorul consideră încheierea Tribunalului, pe lângă faptul că este nemotivată, este și lovită de nulitate absolută întrucât pronunțarea nu s-a făcut în ședință publică așa cum cer dispozițiile codului d e procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat (avocat ), având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea cererii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpat.
Consideră că reprezentantul Ministerului Public ar trebui să ia cuvântul după fiecare pledoarie a avocaților, în acest fel răspunzând pentru fiecare inculpat în parte, și nu în mod generic.
Consideră că în acest cadru procesual se analizează dacă probele ori indiciile administrate de Parchet conduc la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Astfel, precizează că prima infracțiune, și cea mai gravă, care se reține în sarcina inculpatului, este aceea că ar fi participat la furtul de arme de la unitatea militară de la, afirmația incriminatoare a procurorilor fiind aceea că s-ar fi găsit probe biologice ale inculpatului la unitatea militară atunci când s-a efectuat percheziția, însă vine în contraprobă și învederează că în vol. 3 - pag. 90 există concluzia nr. 4 din raportul de expertiză biochimică nr. -/16.12.2009, din care rezultă că profilul genetic al inculpatului nu este identic și nu se regăsește în rezultatele obținute, în urma cercetării la fața locului în cazul furtului de arme din unitatea militară de la.
Mai mult, susține că nu există nici convorbiri telefonice referitoare la acest inculpat și nicio alt probă din care să rezulte că acesta se face vinovat de participarea la furtul armelor.
În legătură cu celelalte infracțiuni pentru care este trimis în judecată, respectiv nerespectarea regimului armelor și munițiilor, efectuarea fără drept a operațiunilor cu arme și muniții și modificarea fără drept a marcajelor armelor letale, apărarea susține că pentru a fi acuzat de aceste infracțiuni se presupune că ar fi deținut aceste arme, iar Parchetul a adus ca probă în acest sens numai procesul verbal de percheziție efectuat la depozitul de lemne care aparține tatălui inculpatului.
Important de subliniat este în opinia apărării faptul că respectivul proces verbal nu reprezintă o probă directă, atestă anumite împrejurări de fapt că s-au găsit armele în acea locație, însă trebuie evidențiat când au fost găsite acestea și unde în mod concret. Or, învederează că au fost găsite la data de 27 decembrie 2009, când inculpatul se afla la M împreună cu familia sa din data de 26 decembrie 2009, iar din fotografiile administrate la dosar și din înregistrările video reiese că depozitul de lemne era deschis, astfel că putea să pătrundă orice persoană în incinta acestuia.
În aceste condiții, în cauză există un dubiu care profită inculpatului, la dosar neexistând nicio probă și niciun indiciu temeinic în sensul că inculpatul este vinovat pentru faptele care i se rețin în sarcină.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta în măsura în care ar fi lăsat în libertate, apărarea solicită a se reține circumstanțele personale care profită acestuia, respectiv faptul că este căsătorit, are un copil minor în întreținere, era angajat cu carte de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale.
. pledoaria sa, avocatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea cererii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpat.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat (avocat ), având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Precizează că vis-a-vis de acest furt de arme există două dosare pe rolul instanțelor de judecată, cu același obiect, respectiv cauza de față și un dosar aflat pe rolul Tribunalului Militar, în care sunt trimise în judecată alte persoane.
Consideră că pentru a fi prelungită măsura arestării preventive trebuie să se mențină temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri, or în această speță, orice dubiu profită inculpatului, întrucât nu există certitudine asupra faptului că anumite persoane ar fi sustras armele din unitatea militară de la și nu s-a arătat modul în care se face vinovat inculpatul de infracțiunile reținute în sarcina sa.
Arată că în luna iunie 2009 inculpatul era arestat în altă cauză, iar în referatul Parchetului s-a făcut apreciere în sensul că ar fi lăsat o parte din arme la inculpatul, susținere combătută de apărare explicând că din acte nu rezultă că acesta l-ar cunoaște pe cel din urmă inculpat menționat.
Mai mult, în opinia sa, avocatul susține că au fost încălcate dispozițiile art. 681din Codul d e procedură penală, iar prevederile art. 143 și 148 lit. f teza a II a din Codul d e procedură penală nu sunt îndeplinite.
În concluzie, criticând încheierea primei instanțe prin prisma lipsei de motivare, solicită admiterea recursului, casarea acestei hotărâri și judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, solicită aplicarea dispozițiilor art. 136 alin. 1 lit. c din Codul d e procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat A (avocat ), având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și, rejudecând, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În asentimentul antevorbitorilor săi, susține faptul că încheierea Tribunalului este nemotivată, găsindu-se în cuprinsul acesteia pasaje copiate din încheierea din data de 28.12.2009, precizând că s-a motivat în sensul că măsura arestării preventive este una de excepție, însă se impune a fi menținută, negăsindu-se o alternativă la aceasta.
De asemenea, apărarea susține că nu s-a făcut o analiză a activității infracționale a fiecărui inculpat, iar actele pe care și le propun procurorii a le întreprinde în continuare în acest caz sunt caracterizate prin formulări generale, activități firești ale urmăririi penale.
Consideră că nu complexitatea unei cauze reprezintă un temei al prelungirii măsurii arestării preventive, invocând decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în acest sens (încheierea nr. 304/2005, 799/2007, 768/2008), precum nici recrudescența infracțională, în opinia sa trebuia să se facă referiri la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta fiecare inculpat arestat.
Critică totodată activitatea procurorilor în ceea ce privește necertificarea convorbirilor telefonice, întrucât trebuie îndeplinite dispozițiile codului d e procedură penală și susține, referitor la inculpatul, faptul că la Tribunalul Albaa emis autorizări pentru interceptări fără participarea procurorului, astfel acestea sunt lovite de nulitate.
Apărarea susține că inculpatul nu a participat la furtul de arme de la, precizând că la percheziția domiciliară nu a fost găsită nicio armă, și nu avea legătură cu respectivul colet care urma să provină din Spania.
Precizează că inculpatul se cunoaște cu co-inculpatul, fiind sportivi amândoi, însă nu a fost implicat în nicio activitate infracțională alături de acesta din urmă.
Solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care este singurul întreținător al familiei sale, are un copil de 1 an și 3 luni, a lucrat, fără carte de muncă însă și a participat la numeroase co,petiții sportive în țară și în străinătate.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului și, rejudecând, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și respingerea propunerii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive.
Susține că încheierea primei instanțe este nemotivată, atât în ceea ce privește grupul infracțional, cât și față de inculpatul, instanța pronunțându-se asupra unui aspect care nu a fost invocat de părți, și anume rezonabilitatea măsurii arestării preventive.
Arată că instanța de fond se referă la faptul că există în continuare indicii, după părerea sa fiind vorba de indicii simple, și nu temeinice, completând instanța căpersistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție,citând din cauzaLetellier Franței,motivare combătută însă de apărare, apreciind că nu este deontologic și profesional să se citeze trunchiat deciziile, arătând căsine qua nonnu înseamnăsuficientă și necesară, cinecesară, fără de care nu ar funcționa. Astfel, apreciază că menținerea temeiurilor rezonabile este un temei pentru a se considera că se impune prelungirea prevenției, dar trebuie avute în vedere și alte împrejurări.
De asemenea, arată că instanța a adus în atenție și cazulTomasi Franței,care însă se referă la rezonabilitatea menținerii măsurii arestării preventive, aspect față de care în speță de nu s-a făcut referire, nici de apărare și nici de acuzare.
Mai mult, consideră că pericolul pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei, iar răspunderea penală este personală, situații neanalizate de instanța fondului.
Apărarea susține că inculpatul reprezintă un caz particular, arătând că s-a făcut referire la aderența sa la grupul de infracționalitate organizată în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri, arme etc. alături de alți inculpați, și totodată s-a arătat că i se mai reține faptul că ar fi fost instigat de un alt inculpat să instige la rândul lui o persoană neidentificată încă pentru a comanda o armă neletală din Spania, aspect ce nu are nicio legătură cu ceea ce i s-a reținut inițial.
Solicită a se observa că inculpatul nu are legătură nici cu palierul legat de arme, nici cu cel legat de infracțiunea de trafic de droguri, susținând că Parchetul nu i-a reținut vreo legătură directă cu acestea, singura referință ar fost aceea că îi cunoaște pe inculpații din dosar, acesta fiind motivul pentru care s-a dat mandatul de arestare preventive față de acesta.
Or, în opinia apărării inculpatul nu poate fi inclus în infracțional care a fost prezentat de acuzare, și anume că acești inculpați au organizat un grup infracțional, care a acționat în mod conspirativ, făcându-se vorbire de foarte multe fapte de o gravitate deosebită, de cantități mari de droguri, din traficarea cărora s-au câștigat sume mari de bani.
. pledoaria sa, apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și respingerea propunerii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu orice altă măsură prevăzută de Codul d e procedură penală care să asigure prezența acestuia la desfășurarea actelor de urmărire penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat G (avocat ), având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și continuarea cercetărilor penale cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Susține că acest inculpat nu are nicio legătură cu grupul de infracționalitate organizată și nu a săvârșit nicio faptă prevăzută de legea penală, precizând că a arătat la audieri că nu cunoaște decât o singură persoană din acest grup.
Mai mult, față de împrejurarea că la percheziția domiciliară, efectuată la data de 27.12.2009, s-a găsit o mitralieră de campanie și o țeavă de rezervă, într-o magazie mai departe de casa sa, apărarea susține că inculpatul a arătat că nu a avut cunoștință de acestea, iar din raportul expertizei dactiloscopice dispuse în cauză, rezultă că nu au fost evidențiate și ridicate urme papilare de pe acestea.
Totodată, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că este căsătorit, are doi copii minori în întreținere, tatăl său este bolnav, iar mama are o vârstă înaintată și bolnavă de asemenea, el fiind singurul întreținător al familiei.
În consecință, față de cele arătate, apărarea solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și continuarea cercetărilor penale cu inculpatul în stare de libertate, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat (avocat ), având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și respingerea propunerii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive.
Critică încheierea instanței de fond sub aspectul temeiniciei, apreciind că nu sunt îndeplinite disp. art. 155 alin. 1 și art. 156 din Codul d e procedură penală, motivul de recurs fiind întemeiat pe disp. art. 3856alin. 3 din Codul d e procedură penală, urmând a preciza că elementele de critică se referă la modalitatea în care procurorul a motivat referatul Parchetului de propunere a prelungire a măsurii arestării preventive în raport de condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală.
Referindu-se astfel la elementele de fapt, care concură la ipoteza că în realitate nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune prelungirea unei astfel de măsuri, consideră că, în raport de conținutul referatului, nu trebuie discutată necesitatea privării de libertate a inculpatului pentru a se putea continua procesul penal și a se prezerva interesele acestui proces în raport de celeritatea urmăririi penale.
Solicită a se observa că elementele pe care le propune procurorul în referat, care demonstrează necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive față de inculpatul, sunt diferite de cele prevăzute de Codul d e procedură penală pentru că, dacă pe de o parte legea stabilește că trebuie să exise motive întemeiate pentru a determina necesitatea privării de libertate a unei persoane, în aceeași măsură trebuie să aibă strânsă legătură cu situația sa procesuală.
Or, în prezenta cauză, nu există legătură procesuală între actele ce urmează a fi efectuate pentru continuarea cu rapiditate a procesului penal și starea de libertate a inculpatului sau situația sa procesuală, nefăcându-se referire la aspecte care să conducă la concluzia că o dată lăsat în libertate acesta ar putea să împiedice bunul mers al anchetei.
În opinia sa, este real că în cauză se pun în discuție anumite elemente probatorii, însă le critică din prisma modalității în care au fost efectuate, referindu-se la transcrierea convorbirilor telefonice, considerând că pasajele inserate sunt părerile procurorului, iar modalitatea în care au fost prezentate în fața instanței de judecată ca și probatorii nu este una legală, nefiind certificate conform dispozițiilor procedurale.
Astfel, consideră că mijloacele probatorii ce urmează a fi derulate în continuare nu au legătură cu situația procesuală a inculpatului, chiar dacă este sau nu privat de libertate, întrucât acesta nu poate influența aflarea adevărului sau modifica realitățile pe care le presupune o astfel de situație.
Consideră că în acest dosar există elemente contradictorii pornindu-se de la ipoteza referitoare le existența indiciilor privitoare la fapta de furt de arme, care se contrazice prin sine însăși în raport de actele existente la dosarul cauzei, efectuate de procurorul militar în luna ianuarie 2009.
Referitor la declarația colaboratorului cu nume de cod reiese că toate aceste aspecte probatorii ar conduce la ideea că membrii acelui grup, inclusiv inculpatul, s-ar fi că au făcut anumite lucruri cu anumite mijloace probatorii, vorbindu-se despre niște lăzi de muniție care ar fi fost arse pe câmp, solicită a se avea în vedere că din procesul verbal de constatare la fața locului ori din inventarul efectuat la unitatea militară respectivă nu rezultă că ar fi lipsit lăzi de muniție.
De asemenea, critică respectivele convorbiri telefonice care îl includ și pe inculpatul, sub aspectul formei în care se derulează, iar convorbirile ambientale nu sunt certificate cum stabilesc prevederile art. 911alin 2 și alin. 3 din Codul d e procedură penală, precizând că disp. art. 914din Codul d e procedură penală spun "expresis vervbis" că și interceptările ambientale urmează aceeași procedură de transcriere și de certificare, arătându-se ora la care s-a stabilit o astfel de convorbire și persoanele între care se derulează (art. 911alin. 3 din Codul d e procedură penală).
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că este singurul întreținător de familie, are un copil de 1 an și este sportiv de performanță, remarcându-se în această activitate, iar lăsat în libertate prezintă toate garanțiile că nu va impieta buna desfășurare a procesului penal.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și respingerea propunerii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații, A, G și.
Față de pledoariile fiecărui avocat, în care s-a criticat nelegalitatea și netemeinicia încheierii Tribunalului, susținându-se că nu este motivată, arată că nu au fost vizate decât paginile 25-26 ale acestei încheieri, în care instanța s-a referit la rezonabilitatea măsurii arestării preventive, însă judecătorul a motivat, prin prisma dispozițiilor interne, referindu-se și la jurisprudența, în ce măsură se impune prelungirea acestei măsuri.
Or, în opinia sa, nu era necesar ca instanța să motiveze în funcție de fiecare motiv al Parchetului prezentat în referat, atâta vreme cât la filele 23 și 25 făcut o analiză a disp. art. 155 din Codul d e procedură penală și a disp. art. 143 și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, exprimându-și convingerea că există suficiente probe și indicii temeinice în sensul că inculpații se fac vinovați, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, combate susținerile apărării în sensul că activitatea fiecărui inculpat este izolată și susține că aceasta trebuie privită în interdependență cu activitatea celorlalți inculpați.
Astfel, cu privire la inculpatul, arată că din probele administrate rezultă că acesta era coordonatorul, împreună cu inculpații și, infracțiunii de trafic de droguri, care s-a soldat cu prinderea cărăușului în Turcia, în data de 14 iunie 2009, având asupra sa cantitatea de 51 de KG heroină și cu prinderea cărăușului, pe teritoriul Bulgariei, cu 73 KG heroină. În probarea acestor activități există comisia rogatorie efectuată în cauză, atitudinea procesuală a inculpatului care nu a recunoscut nici un moment că este implicat în traficul de droguri, declarația numitului care s-a deplasat împreună cu numitul în Turcia, și pentru a nu a-i da acestuia din urmă vreo bănuială că ar fi implicat în traficul de droguri, s-a întors cu avionul.
Susține că declarațiile martorului sub acoperire se coroborează cu alte depoziții administrate în cauză, respectiv cele ale numiților, (care a vândut inculpatului autoturismul pe care l-a condus ), existând probe și cu privire la toate armele pe care le-a cumpărat în mod succesiv începând cu luna septembrie până în decembrie de la inculpatul, precizând că acesta din urmă împreună cu inculpații și erau principalii participanți ai activității de înstrăinare a armelor.
Or, armele pe care le-a cumpărat de la inculpatul, care în permanență era supravegheat de inculpatul și de inculpatul, sunt cele care s-au găsit și care au fost supuse rapoartelor de constatare tehnico-științifică.
Precizează că potrivit disp. art. 38 din Codul d e procedură penală s-a făcut disjungerea cauzei cu privire la alte persoane neidentificate care au calitatea de deținători ori tăinuitori ai armelor din depozitul militar.
Referitor la invocarea de către apărare a dispozițiilor Legii nr. 78/2006 în sensul că ar fi trebuit să se ceară acordul inculpatului pentru prelevarea probelor ADN, reprezentantul Parchetului că prelevarea cu consimțământ se face numai pentru a se constitui sistemul național de date genetice și numai pentru a se exclude persoanele care au fost justificat sau accidental la locul săvârșirii unei fapte penale.
Faptul că se pune la îndoială profesionalismul comisarului care a efectuat expertiza ADN în cazul numitului, care s-a soldat cu achitare, citește dintr-un extras de pe site-ul Institutului Național de Medicină Legală în care se precizează că toate probele au fost prelevate în condiții de legalitate, nu cum s-au invocat de către apărare anumite ziare în care s-a arătat că probele ADN conduc la infracțiuni de corupție sau la abuzuri în efectuarea unei anchete.
Cu privire la transcrierea convorbirilor telefonice, care au fost puse de asemenea sub semnul îndoielii de către apărare pentru că nu au fost certificate, arată că art. 913din Codul d e procedură penală prevede că certificarea se face în cursul cercetării și de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, nefăcând textul de lege nicio referire în sensul că este necesar a fi certificate până la propunerea de arestare preventivă. Dar, în condițiile în care aceste convorbiri au fost realizate în condiții de legalitate, pe baza autorizațiilor dispuse de Tribunal, au fost redate numele persoanelor între care s-au purtat, numerele de telefon, orele la care s-au purtat, critica apărării nu poate fi avută în vedere.
Față de susținerile apărării în sensul că la percheziția domiciliară a inculpatului s-au găsit arme într-un depozit al familiei, dar acestea nu-i aparțineau și este posibil să fie vorba de o înscenare, procurorul învederează că a fost demonstrată prezența acestui inculpat în repetate rânduri când inculpatul înstrăina armele martorului cu identitate protejată, iar apoi își lua măsuri de precauție pe străzile lăturalnice pentru a nu fi urmărit.
Mai mult, aceste arme au fost luate și de la spălătoria auto care aparține inculpatului, fiind suspect faptul cum toate armele se aflau în D, fie la marginea satului spre, fie în la inculpatul. O altă împrejurarea arătată de Parchet este aceea că în depozit a fost găsită vopseaua neagră cu care erau date armele după ce se făcea pilitura, tocmai pentru a nu mai fi descoperită ulterior apartenența lor.
Referitor la inculpatul precizează că există probe care demonstrează că a fost implicat în cel de-al treilea transport de droguri care urma să fie efectuat, care conținea 100 KG, infracțiune care a rămas fără obiect. Apărarea susține că inculpatul îl cunoaște numai pe, însă la dosar există convorbiri telefonice purtate între inculpații și (organizatorii principali ai acestor transporturi de droguri), precum și declarații, recunoașteri de pe planșe foto.
Despre inculpatul, reprezentantul Parchetului arată că acesta coordona toată activitatea, fiind liderul acestei rețele, fiind participant în același timp la sustragerea de arme întrucât acest fapt s-a dovedit prin prezența urmelor ADN, neputând fi luată în considerarea susținerea apărării în sensul că fără voia inculpatului au fost prelevate probele. Mai mult, în declarațiile date martorul, acesta a făcut precizări despre clanul, despre poreclele acestora, modul de acțiune, precum și faptul că din acest grup fac parte 20-60 de persoane.
Cu privire la inculpatul consideră că nu se poate reține cele arătate de apărare, în sensul că acesta era plecat la M, întrucât chiar și în această împrejurare un depozit de lemne nu se poate a fi lăsat neînchis și neprotejat.
Față de inculpatul, dilema pusă în discuție cum că nu a participat la furtul de arme, făcându-se referire la dosarul Parchetului Militar, arată că rațiunea pentru care s-a trimis la instanța militară este acela că sunt și autori militari în cauză, iar vis-a-vis de susținerile că nu rezultă că acest inculpat l-ar cunoaște pe inculpatul, acuzarea susține că există însă suficiente probe în acest sens.
Totodată, arată că aderarea inculpaților și la grupul infracțional rezultă din faptul că inculpatul este cel care cumpăra arme de la inculpatul, dovada fiind arma pentru care a plătit 2000 euro, precum și faptul că acesta din urmă nu livra numai armele "TT" ori, ci și alte modele, iar inculpatul împreună cu inculpatul au comandat o armă din Spania.
Referitor la inculpatul G, arată că așa cum rezultă din declarația martorului sub acoperire, coroborată cu cea a colaboratorului și cele ale investigatorilor care sunt folosiți în cauză, o parte dintre arme au fost depozitate în locuința acestuia, precizând faptul că inculpatul locuiește în- vis-a-vis de inculpatul G, care locuiește pe aceeași-. Mai mult, arată că această armă a fost depozitată într-un, camuflată și nu se poate reține astfel apărarea în sensul că nu ar fi implicat în activitatea infracțională.
Consideră că niciun inculpat nu poate oferi garanții morale și nu se poate admite că se poate desfășura activitatea de urmărire penală cu aceștia în stare de libertate, neputându-se face abstracție de pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, fiind îndeplinite disp. art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală.
În concluzie, apreciind soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală și încheierea motivată în raport de disp. art. 143 și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, solicită a fi cercetat în stare de libertate, susținând că nu are nicio legătură cu sustragerea armelor și este posibilă să se facă o confuzie referitor la participarea lui. Arată că la percheziție cei de la procuratură i-au pus drogurile în haină atunci când l-au întors cu spatele și așa s-au găsit asupra sa.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, susține că s-au falsificat probele, el ca lider, așa cum susțin procurorii, nu putea să pună mâna pe acele arme pentru a-și lăsa amprentele și consideră că s-au făcut abuzuri prin prelevarea de probe fără consimțământul său. Solicită astfel a fi cercetat în stare de libertate, arătând că la percheziția domiciliară nu au fost găsite probe care să-l incrimineze, ci i-au speriat familia.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, solicită astfel a fi cercetat în stare de libertate, precizând că depozitul nu este împrejmuit cu gard și era posibil să pătrundă orice persoană în acea locație.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, susține că nu este vinovat de infracțiunile care au fost reținute în sarcina sa și nu există convorbiri telefonice referitoare la persoana lui.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată și susține că este nevinovat.
Recurentul-inculpat, A, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, susține că nu face parte din niciun clan, iar pe inculpatul îl cunoaște prin prisma faptului că sunt sportivi amândoi.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, solicită astfel a fi cercetat în stare de libertate, arătând că nu-i cunoaște pe membrii acestui grup și nici un colet cu vreo armă nu a ajuns în posesia sa.
Recurentul-inculpat, G, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, consideră că este o înscenare referitoare la persoana sa, nu este vinovat, nu-l cunoaște decât pe inculpatul, iar magazia despre care se face vorbire era deschisă. Solicită de asemenea a se avea în vedere că are doi copii minori în întreținere.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, consideră că tot ce s-a arătat de acuzare este o înscenare, inculpatul este nașul copilului său, iar cu inculpatul a avut discuții referitoare la o sumă de bani pe care acesta i-o datora, dar nu s-a făcut vorbire de nicio armă. Arată că din acest grup îi cunoaște pe inculpații A, și G.
CURTEA
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae
