Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 29/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.1772.4/3/2010
209/2010
ÎNCHEIERE NR. 29/
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de recurenții - inculpați și împotriva încheierii din data de 20.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/26.01.2010, depusă la dosarul cauzei și recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/26.01.2010, depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor declarate de recurenții - inculpați și.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive față de acesta.
Consideră încheierea Tribunalului ca fiind netemeinică și nelegală, precum și nemotivată în funcție de fiecare inculpat în parte, achiesând la concluziile avocaților din dosarul precedent.
Susține că, astfel cum rezultă din referatul Parchetului, i s-a adus la cunoștință inculpatului de infracțiunile ce i s-au reținut în sarcină. Însă pe perioada derulării acestora inculpatul se afla arestat în altă cauză și era în arest preventiv. Mai mult, la percheziția domiciliară nu au fost găsite probe incriminatoare și cu toate acestea parchetul a stabilit o legătură de cauzalitate.
Or, instanța de judecată nu a făcut decât să preia din referatul Parchetului (filele 95, 97), respectiv împrejurarea că inculpatul ar fi fost sunat în Penitenciarul Giurgiu, dar nu s-a făcut precizarea de către cine a fost apelat.
Consideră că nu există indicii temeinice în sensul că inculpatul ar impieta buna desfășurare a procesului penal, iar pericolul pentru ordinea publică nu se justifică, întrucât în speță primeazăprezumția de nevinovăție, mai mult statura și fizionomia inculpatului nu permit să fie perceput ca fiind un infractor care ar putea sparge depozite de arme.
Apreciază că activitatea de urmărire penală se poate desfășura cu inculpatul în stare de libertate, mai mult aportul acestuia la descoperirea altor membri ai grupării ar fi mai benefic dacă ar fi liber, atitudinea manifestată de acesta fiind în sensul că nu se face vinovat de faptele pentru care este acuzat.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 20.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și continuarea cercetărilor penale cu inculpatul în stare de libertate.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 20.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și continuarea cercetărilor penale cu inculpatul în stare de libertate, achiesând la concluziile avocaților din dosarul precedent în care au fost judecați ceilalți inculpați (cauza nr-), susținând că încheiere atacată este nemotivată, iar soluția este netemeinică și nelegală.
Consideră că inculpatul nu poate împiedica desfășurarea actelor de urmărire penală precizate în referatul Parchetului, iar pericolul pentru ordinea publică nu a fost motivat în concret de instanța de fond, ci numai prin analogie la anumite cazuri ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, este luptător profesionist și a fost încadrat în muncă cu acte legale.
Arată că inculpatul nu cunoaște pe ceilalți inculpați cercetați în cauză, numai pe inculpatul, iar din acte nu rezultă că ar fi existat o organizație condusă de cel din urmă, făcându-se vorbire numai de rolul de al inculpatului.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 20.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și respingerea propunerii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, considerând că este motivată, precizând în același timp că prelungirea măsurii arestării preventive s-a solicitat de parchet întrucât nu a fost finalizată urmărirea penală.
Astfel, arată că inculpatul împreună cu inculpații, au sustras arme de la unitatea militară de la, dovezi în acest sens fiind probele ADN.
Față de cele invocate de apărare în sensul că inculpatul se afla în arest, fiind cercetat în altă cauză, procurorul arată că sustragerea armelor a avut loc în luna ianuarie 2009, iar partea acestuia de armament a fost luată spre păstrare de către inculpatul, ulteror inculpatul procedând la înstrăinarea armelor.
Referitor la inculpatul, reprezentantul Ministerului Public solicită a se avea în vedere declarațiile acestuia și atitudinea sa parțial sinceră, din convorbirile telefonice purtate cu inculpatul a rezultat că inculpatul a făcut activitatea de ie pentru a testa abilitățile vameșilor pentru a fi siguri că pot transporta cantitatea de 100 KG de heroină.
Susținerile apărării în sensul că activitatea parchetului s-ar putea desfășura și cu inculpații în stare de libertate contravin disp. art. 155 din Codul d e procedură penală, mai mult ar fi încurajate comiterea altor infracțiuni de acest gen.
Apărătorul desemnat recurentul-inculpat, având cuvântul în replică, susține că nu există la dosar probe certe din care să rezulte vinovăția inculpatului, ci numai probabilități.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, arată că nu cunoaște decât cinci persoane din acest grup și solicită a se avea în vedere că nu a fost arestat în luna ianuarie când a fost comisă fapta. Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, susține că nu a avut nicio intenție de a testa abilitățile vameșilor, a fost până la vama, însă neavând actele necesare nu a putut pătrunde pe teritoriul Turciei și s-a întors în România. Consideră că se face o confuzie referitor la persoana sa și precizează că el a mers în Turcia pentru a achiziționa haine. Solicită continuarea cercetărilor în stare de judecată, precizând că era în plin calendar competițional.
CURTEA
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae
