Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 295/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2081/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.295
Ședința publică din data de 01 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Stan Mustață
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii nr.68/27.08.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.15/01.09.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea de îndată în libertate a inculpatului, considerând că în speță nu sunt probe care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, învederând în acest sens că înregistrarea video nu relevă cine era persoana din interiorul autovehiculului respectiv și nici nu a evidențiat arme de foc sau urme de tragere, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, apreciază că declarațiile martorilor și Bodârlău sunt subiective, întrucât erau în relație de prietenie cu victima.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că există suficiente indicii temeinice care să ateste săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, în acest sens fiind înregistrările convorbirilor telefonice atât ale inculpatului, cât și ale martorului, precum și declarațiile martorului, iar din gravitatea deosebită a faptei (tentativă la infracțiunea de omor calificat, prin folosirea unei arme de foc) și din circumstanțele personale ale inculpatului, acesta suferind mai multe condamnări pentru fapte îndreptate împotriva patrimoniului, precum și din împrejurarea că inculpatul a încercat să părăsească teritoriul țării rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Motive pentru care, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat.
Recurentul - inculpat, în ultimul cuvânt, arată că a venit în țară pentru a-și construi gardul și a ajuns la închisoare. Lasă cererea de recurs la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 27 august 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Penală a admis cererea Parchetului și, în baza art.156 și 159 Cod procedură penală, a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 2 septembrie 2009 la 1 octombrie 2009.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.148 lit.a și f Cod procedură penală, în sensul că acesta s-a sustras anchetei penale, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptelor imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează acestea, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174 - art.175 lit.e și i Cod penal, cu aplicarea art.37.b Cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului că în seara zilei de 2 iunie 2009, în jurul orei 1815, a tras cu o armă de foc în autoturismul Solenza cu număr de înmatriculare CL-73-, pe strada - din orașul C, împușcându-l pe numitul, aflat pe bancheta din spate-dreapta a acestui autoturism, în zona coloanei vertebrale.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea nr.41 din data de 7 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.a și f și art.143 Cod procedură penală.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală. Relevante în acest sens sunt: înregistrările autorizare ale convorbirilor inculpatului și ale martorului, declarațiile martorului ocular, planșe foto.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.a și f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată ori există date certe că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest gen de pericol este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, precum și de modalitatea de săvârșire a acesteia; în acest context, se remarcă violența de care a dat dovadă inculpatul în momentul în care a folosit o armă de foc, împușcându-l pe în zona coloanei vertebrale.
În plus, Curtea și reține caracterul inculpatului, care nu s-a temut de pe care o poate crea o astfel de faptă - cu premeditare și într-un loc public - asupra persoanelor care treceau prin acel loc, o stradă a municipiului - vara, la ora 1815fiind încă lumină, cum nu s-a temut nici de împrejurarea că ar putea fi lesne recunoscut și prins, acesta ar fi trebuit să conștientizeze care sunt urmările comiterii unei fapte penale, față de împrejurarea că are un bogat cazier judiciar, fiind condamnat anterior de 10 ori.
Acest deznodământ nu poate crea decât un sentiment de nesiguranță în rândul membrilor comunității, un ecou ce generează temerea că, lăsat în libertate, inculpatul s-ar putea manifesta violent din nou, ceea ce creează, în mod real, o tulburare a ordinii publice.
Mai mult, prin ordonanța nr.130/P/2009 din 6 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală, s-a dispus și măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, însă după audierea sa, inculpatul a fost surprins de poliția bulgară de frontieră, pe teritoriul Bulgariei, fiind arestat la data de 7 iunie 2009, astfel că dacă ar fi lăsat în libertate, există riscul ca inculpatul să se sustragă cercetărilor.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, Curtea constată că, în mod întemeiat, instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 27 august 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Călărași - Secția Penală.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./08.09.2009
Ex.2
Red.- Trib.
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Antoaneta Nedelcu, Stan Mustață
