Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 30/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 251/2/2010
92/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 30
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat G împotriva Încheierii de ședință din data de 21.12.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat G personal, în stare de arest asistat de apărător din oficiu cu delegație la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită în temeiul art. 159 pct. 9 Cod de Procedură penală admiterea recursului, casarea Încheierii de ședință din data de 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu există probe din care să rezulte că ar fi participat împreună cu ceilalți coinculpați la săvârșirea faptei.
Să se aibă în vedere că declarațiile inculpatului au fost constante și acesta înțelege să se prezinte de fiecare dată în fața instanței de judecată, iar lăsat în libertate nu ar prezenta nici un pericol pentru ordinea publică.
În concluzie solicită respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate apreciind că Tribunalul Călărași în mod corect a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, față de faptul că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea stării de arest a inculpatului având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite precum și modalitatea concretă de săvârșire, inculpatul a acționat împreună cu alți inculpați mascați și înarmați cu obiecte contondente, au pătruns într-un magazin de bijuterii și au amenințat vânzătorul sustrăgând 8 Kg de aur, părăsind locul faptei.
Reprezentanta parchetului arată că nu se poate reține atitudinea sinceră a inculpatului, care nu a recunoscut fapta, întrucât declarația acestuia este contrazisă de declarațiile celorlalți inculpați care au relatat că inculpatul Gac ondus autoturismul marca BMW cu care au plecat de la locul faptei, deși avea permisul suspendat. De asemenea cu ocazia percheziției efectuată la domiciliul inculpatului s-au găsit arme respectiv săbii și cuțite. De reținut este și faptul că prejudiciul produs este de peste 2 miliarde lei, iar în urma rolului avut în această acțiune inculpatul a primit suma de 7000 euro.
Recurentul-inculpat G personal arată că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași (dosar nr-), în baza art. 155 și următoarele Cod procedură penală, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și s-a dispus prelungirea arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, pentru inculpații: și de la 5.01.2010, la 3.02.2010; pentru G de la 6.01.2010, la 4.02.2010; iar pentru și de la 24.12.2009, la 22.01.2010;
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, inculpații aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt cercetați, astfel cum rezultă din declarațiile inculpaților și, dar și ale martorului, precum și alte probe aflate la dosarul de urmărire penală sunt de natură a contura vinovăția inculpaților.
De asemenea, este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei prevăzute pentru infracțiunile prevăzute de art. 211 al.1, al.2 lit. a și c, al.2/1 lit.a și b, al.3 Cod penal și art.323 alin.1 și 2 Cod penal, care sunt pedepsite cu închisoarea cu mult peste 4 ani.
Totodată, tribunalul a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite - infracțiuni de pericol prin care s-a adus atingere relațiilor sociale care protejează nu numai proprietatea, dar și integritatea fizică, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, circumstanțele personale ale inculpaților care au comis fapte de natură penală, cu un grad ridicat de pericol social pentru populație.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive, arătându-se că față de circumstanțele personale favorabile, lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul G - este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 al.1, al.2 lit. a și c, al.2/1 lit.a și b, al.3 Cod penal și art.323 alin.1 și 2 Cod penal, constând în aceea că, la data de 14.09.2009, în jurul orei 13,00, după o înțelegere prealabilă, inculpații, G și, mascați și înarmați cu obiecte contondente, au pătruns în magazinul de bijuterii de pe strada - B, din municipiul C, au amenințat vânzătorul și au sustras cantitatea de 8 kg de aur, după care s-au urcat într-un autoturism BMW de culoare închisă, condus de inculpatul G și au părăsit locul faptei, traseul M - C si respectiv C - M, fiind asigurat de inculpatul G, la faptă participând și inculpații și prin organizarea, prin indicații privind modalitatea de săvârșire a tâlhăriei și momentul săvârșirii acesteia, cât și vânzarea bijuteriilor din aur și împărțirea a 56.000.000 de euro, în lei și euro, rezultați din săvârșirea infracțiunii, între cei 8 participanți la faptă.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală, se constată că există suficiente indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, relevante fiind - în acest caz - din declarațiile inculpaților și, dar și ale martorului.
Cât privește susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, Curtea notează că natura și gravitatea deosebită a faptelor, pentru care există indicii temeinice că acesta le-a săvârșit, modul în care inculpatul a acționat reprezintă aspecte pertinente care validează temerea că acesta - odată lăsat în libertate - ar constitui o amenințare pentru ordinea publică, ce ar putea fi expusă riscului comiterii de noi infracțiuni.
De altfel, sintagma "pericol pentru ordine a publică" desemnează - în primul rând - o stare ce ar putea periclita, pe viitor, normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate, ceea ce - în speța dedusă judecății - se regăsește, pe deplin, în datele cauzei privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, fiind vorba de un loc aglomerat din municipiul C și de momentul zilei - ora 13,30, unde inculpatul, alături de ații, nu a avut nicio reținere să acționeze, iar în urma rolului avut în această acțiune, a primit suma de 7.000 euro; în acest context, nu trebuie ignorată reacția cetățenilor, rezonanța negativă ce produce o reacție concretizată într-un sentiment de insecuritate în rândul comunității, în sensul că autoritățile nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Cu siguranță gravitatea faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului pentru ordinea publică. Așa cum s-a statuat constant și în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este una excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei, trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinei publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane și, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, faptele reținute în sarcina inculpatului G, sunt unele extrem de grave, care imprimă și persoanei sale o periculozitate corespunzătoare, sporită și de împrejurarea că, acesta are o atitudine de nerecunoaștere, în ciuda probelor administrate până la acest moment procesual.
Pe de altă parte, temeiurile unei măsuri de prevenție trebuie privite în conexitatea lor și nu în mod izolat, singular, astfel că, în acest caz, menținerea stării de arest a inculpatului G, - împotriva căruia a fost luată această măsură la data de 28 octombrie 2009 - și pentru eficiența anchetei penale, având în vedere că este necesară identificarea tuturor persoanelor cu care inculpatul a colaborat, precum și verificarea unor apărări ale acestuia.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii din 21 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Liliana Bădescu
