Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 306/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
2075/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.306
Ședința publică din data de 09 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați - și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu nr.42/C/26.VIII.2009 de a Tribunalului Teleorman - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați - și, pesonal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, în substituirea apărătorului titular, cu delegația nr.027.564/01.IX.2009, aflată la fila 9.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând că nu se mai impunea prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, având în vedere atât circumstanțele personale ale acestora, care nu au antecedente penale, iar inculpatul este unicul întreținător al familiei, cât și împrejurarea că probele administrate până la acest moment sunt contradictorii și interesate, întrucât martorii audiați sunt angajații părții vătămate și toți aveau o relație conflictuală cu inculpatul, care, în calitate de paznic al, i-a avertizat în mai multe rânduri să nu mai pășuneze oile pe acel teren, fiind chiar bătut de partea vătămată, infracțiune pentru care a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale. Mai mult decât atât, este imposibil ca unul dintre martori să fi putut vedea numărul de înmatriculare al autoturismului care a lovit-o pe partea vătămată, așa cum a susținut, întrucât agresiunea s-a produs la miezul nopții, iar, pe de altă parte, din raportul de constatare medico-legală nu reiese că viața părții vătămate ar fi fost pusă în primejdie și, în egală măsură, nu se mai justifică privarea de libertate a inculpaților pentru depunerea la dosar a raportului de expertiză tehnică auto, care se poate administra cu ei în stare de libertate, care se vor prezenta la fiecare chemare a organelor judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că în mod corect instanța de fond a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, urmăriți penal pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, întrucât, pe de o parte, există indicii temeinice și probe care justifică presupunerea rezonabilă că sunt autorii infracțiunii de care sunt învinuiți, în acest sens fiind declarația martorei, care se afla pe câmp, împreună cu partea vătămată, la momentul la care inculpații au trecut cu autoturismele peste aceasta, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale, iar, pe de altă parte, sunt îndeplinite și condițiile reglementate în art.148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta penală este închisoarea mai mare de 4 ani și cercetarea în stare de libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică în raport cu natura infracțiunii de care sunt învinuiți.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că nu a comis infracțiunea de care este învinuit, la volanul autoturismului care a lovit-o pe partea vătămată aflându-se o persoană cu părul, și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, arată că declarațiile martorilor că au venit la scăldat la miezul nopții sunt nesincere și interesate, întrucât în zona aceea sunt mulți țânțari, iar concubina părții vătămate a relatat faptul că autoturismul care a lovit-o pe victimă a venit dinspre canton.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală la data de 26.08.2009, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și, în temeiul dispozițiilor art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și, pe o perioadă de 30 de zile de la 27.08.2009 până la 25.09.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, inculpații aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive, arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpații și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i Cod penal constând în aceea că, în noaptea de 7/08.06.2009, l-au urmărit și lovit în mod intenționat cu autoturismele pe care le dețineau pe (49 ani) care pășuna animalele în apropierea de protecție aparținând unde își desfășura activitatea și i-au cauzat astfel leziuni prin lovire cu sau corp dur, care au necesitat 90 - 100 zile îngrijiri medicale.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Curtea constată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Teleorman este legală și temeinică.
Cât privește legalitatea, este de observat că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca față de recurenții inculpați să se dispună prelungirea duratei măsurii arestării preventive.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat, temeiuri ce sunt consacrate de dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora pe parcursul cercetărilor, prezintă pericol pentru ordinea publică subzistă și în continuare, neintervenind nicio schimbare sau modificare a acestora.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei este indiscutabil îndeplinită, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care prezintă lăsarea în libertate a inculpaților se deduce din natura și gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite, din modalitatea minuțioasă în care a pus la cale fiecare demers ce ar putea alcătui latura obiectivă a infracțiunilor ce le sunt imputate.
Pe de altă parte, nu poate fi trecută cu vederea rezonanța negativă, sentimentul de insecuritate ce-l creează în rândul societății civile acest fenomen infracțional, tot mai amplu, toate aceste argumente întăresc convingerea că inculpații și prezintă un real pericol pentru ordinea publică, fiind pe deplin justificată soluția adoptată de prima instanță, soluție ce corespunde exigențelor consacrate de textele de lege menționate în cele ce preced.
Cât privește apărările invocate de inculpați, prin apărător, acestea nu pot fi primite, câtă vreme există indicii temeinice că recurenții au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar aceste fapte - astfel cum s-a arătat mai sus - prin natura și urmările produse sunt deosebit de grave și cunosc o creștere îngrijorătoare; de altfel, aspectele relevate de apărare pot constitui elemente posibile a fi luate în considerare în procesul de individualizare a pedepsei.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați și, având în vedere că aceștia sunt cei care se află în culpă procesuală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 26.08.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei fiecare reprezentând onorariu avocat oficiu ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.09 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./23.09.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Sofica Dumitrașcu, Damian Dolache
