Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 31/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- Încheierea nr. 31/
Ședința publică din 17 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1983), aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr.25/CC din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest preventiv asistat de apărătorul ales, avocat HG, în baza împuternicirii avocațiale nr. 062/2009, emisă de Baroul Argeș, cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul-inculpat aflat în stare de arest în vederea pregătirii apărării.
Inculpatului i s-a adus la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa și i s-a pus în vedere să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și învinuire.
Recurentul - inculpat precizează că își exercită dreptul la tăcere și își menține declarațiile date până în prezent.
Apărătorul recurentului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru HG recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În motivarea recursului, arată că nu există probe sau indicii că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea, minora în vârstă de 12 ani a fost forțată să depună plângere.
Pe de altă parte, arată că nu se mai impune a fi prelungită măsura arestării având în vedere și faptul că au fost administrate probe, au fost audiați toți martorii, s-a făcut reconstituirea traseului.
De asemenea, solicită a se vedea că inculpatul nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, are un copil minor și nu exiustă probe care să conducă la vinovăția acestuia și se bucură de prezumția de nevinovăție.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că se impune în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Măsura prelungirii arestării se impune și pentru completarea probatoriului pentru completarea urmăririi penale. Trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul este autorul infracțiunii cu un pericol ridicat pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate, are un copil minor, este nevinovat și are rate la bănci.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea nr. 25/CC din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și, n temeiul art. 155 Cod de procedură penală rap. la art. 159 Cod de procedură penală, s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 11.12.1983 în orașul C, județul A, -, domiciliat în comuna, sat, nr.67, județul A, fără ocupație, studii 10 clase, necăsătorit, 1 copil minor, fără antecedente penale, în prezent aflat în Arestul IPJ A, cu 30 de zile, începând cu data de 24.04.2009 până la 23.05.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că, în raport de dispozițiile art. 143 Cod de procedură penală și art. 148 lit. f) din același cod, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat.
S-a observat, astfel, că materialul probator administrat până în prezent oferă suficiente indicii potrivit cărora inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, aceea de a fi întreținut, în ziua de 25 martie 2009, un raport sexual oral cu minora în vârstă de 12 ani, prin constrângerea acesteia și profitând de vârsta fragedă și de imposibilitatea fizică de a se apăra și de a-și exprima voința.
Cu privire la condiția prevăzută de art.148 lit. f) Cod de procedură penală, judecătorul fondului a constatat că ea se menține în continuare, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică a fost dedus din natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, din atitudinea sa, din împrejurarea că partea vătămată este minoră; există temerea că, lăsat fiind în libertate, inculpatul ar putea săvârși fapte asemănătoare, iar impactul produs asupra comunității de o asemenea faptă este deosebit de puternic, impunând ca organele judiciare să acționeze prompt și eficient în asemenea situații.
Față de toate acestea, s-a apreciat că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului, fiind necesară prelungirea duratei arestării preventive și pentru că până în prezent nu a fost finalizată urmărirea penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie și solicitând casarea, iar pe fond - respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, arătând în motivare că împotriva sa nu există probe de vinovăție, totul fiind înscenat de părinții minorei, pentru a obține bani de la el.
A mai invocat recurentul și faptul că are o situație familială stabilă, fiind tatăl unui copil minor și că, prin prisma acestor circumstanțe, nu poate să pericliteze în vreun mod ordinea publică.
Curtea, analizând hotărârea atacată cu recurs prin prisma criticilor ce i se aduc, cât și sub toate aspectele, așa cum obligă art. 385/6 alin. ultim din Codul d e procedură penală, constată că recursul este nefondat.
Se reține, astfel, că împotriva inculpatului a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin.1 și 3 Cod penal, constând în aceea că, la data de 25.03.2009, a profitat de imposibilitatea de a se apăra a minorei -, de 12 ani, și de a-și exprima voința, întreținând raporturi sexuale orale cu aceasta.
Măsura preventivă a fost dispusă la data de 26.03.2009, temeiul ei constituindu-l art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală.
Analizând condițiile prevăzute de acest text de lege, instanța de recurs constată că acele indicii temeinice la care face referire în alin. 1, coroborat cu art. 143 și art. 68/1, există și în acest moment, cele declarate de partea vătămată referitor la modalitatea în care s-a produs agresiunea fiind confirmate prin depozițiile martorilor, G și.
Primul dintre martorii menționați precizează cum inculpatul, după ce victima a fugit, a încercat să o prindă, pentru aod etermina să nu-l reclame la poliție și, întrucât victima s-a opus, i-a produs acesteia leziunile constatate de medicul legist cu ocazia examinării, ce au fost descrise în raportul de constatare preliminară nr. 142//2009 din data de 26.03.2009 al
În mod indubitabil, și cea de-a treia condiție cumulativ prevăzută de legiuitor este realizată în speță, pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta rezidând în gravitatea deosebită a infracțiunii de comiterea căreia acesta este acuzat, vârsta și starea de sănătate a victimei, cum și în celelalte aspecte, la care face pe larg referire judecătorul fondului, în încheierea recurată.
Așa fiind, curtea conchide că hotărârea atacată cu recurs, prin care măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită, este legală și temeinică, urmând aom enține și, pe cale de consecință, a respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia, în conformitate cu art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 din cod, va fi obligat recurentul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de inculpatul G (fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1983), aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr.25/CC din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.Gh.
Tehnored./Ex.2/08.05.2009
Jud.fond
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Teodora Gheorghe Sorescu
