Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 316/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2276/2009)
ÎNCHEIEREA NR.316/
Ședința publică de la 28 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Cirnaru
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.605/2009 emisă de Baroul Ialomița - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind,recurentul inculpatarată că înțelege să uzeze de dreptul de a nu face nicio declarație.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, consideră că soluția Tribunalului Ialomița este neîntemeiată întrucât, în mod greșit, această instanță a admis propunerea parchetului care a invocat, ca și motive, violență fizică și verbală exercitată asupra părților vătămate, zădărnicirea aflării adevărului și pericolul concret pentru ordinea publică. Apreciază că violența fizică și verbală exercitată asupra părților vătămate nu rezultă din dosarul cauzei. Consideră că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă întrucât inculpatul nu s-a sustras, sub nicio formă, cercetării penale. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, solicită a se observa că inculpatul nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă și consideră că opinia publică nu a fost așa de influențată în sensul de a se induce o stare de neîncredere a populației în justiție. Depune la dosar o caracterizare emisă de Consiliul local al comunei cu privire la inculpat.
Solicita admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În ceea ce privește probele care fac dovada săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului este de observat faptul că niciuna dintre persoanele care au depus plângere împotriva inculpatului și care, ulterior, au și dat declarații în privința activității infracționale ale acestuia nu și-au retractat declarațiile încât să se poată susțină că s-au schimbat temeiurile arestării, sub acest aspect. Deasemenea, este de observat că niciodată organele de urmărire penală și nici instanța de judecată nu a reținut în privința inculpatului că s-ar sustrage urmăririi penale, motiv pentru care, nici nu s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.148 lit. a din Codul d e procedură penală, dar se reține că acesta ar încerca zădărnicirea aflării adevărului făcându-se trimitere la declarațiile unor martori, și anume, si, care au arătat că s-a încercat influențarea declarațiilor date de către aceștia în fața organelor de urmărire penală.
Solicită a se avea în vedere și împrejurarea că, este credibilă presupunerea că inculpatul ar desfășura, în continuare, activități de influențare a persoanelor vătămate, dat fiind faptul că, acesta a profitat, în activitatea sa infracțională, de vulnerabilitatea de ordin social și economic a acestor persoane, care sunt minore și cu un grad de educație destul de scăzut.
Față de aceste aspecte, apreciază că, în mod corect, s-au reținut dispozițiile art.148 lit. b și e din Codul d e procedură penală. Deasemenea, apreciază că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu numai datorită gravității infracțiunilor reținute în sarcina lui, ci și datorită numărului mare de persoane pe care acesta a înțeles să le racoleze în vederea exploatării sexuale sau exploatării prin muncă a acestora.
Recurentul inculpat, in ultimul cuvânt, se consideră nevinovat. Solicită a se reține faptul că are 32 de ani, nu are antecedente penale și are doi copii minori.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 22.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Ialomița - Secția Penală a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, ns.26.06.1978 în S, jud. I CNP-- aflat în Arestul IPJ I și - fiul lui și, ns.04.05.1951 în Ograda, jud. I, CNP--, aflat în Arestul IPJ I, pe o perioadă de 30 de zile, de la 27.09.2009 la 26.10.2009.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a apreciat că, din actele dosarului, a reieșit că urmărirea penală nu a putut fi definitivată datorită complexității cauzei, întrucât sunt necesare: transcrierea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză; ascultarea unui număr de aproximativ 15 martori: șoferi de taxi, rude, vecini și prieteni ai inculpaților sau victimelor, sau au fost ele însele potențiale victime, persoane ce știu astfel date despre unele din infracțiunile de trafic de persoane de care inculpații sunt acuzați, ce știu date despre infracțiunile de viol, lipsire de libertate reținute în sarcina inculpatului minor; reascultarea martorilor a și; definitivarea expertizei psihiatrice pentru stabilirea discernământului minorului și a referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița; efectuarea tuturor perchezițiilor în sistem informatic, ascultarea unui număr de aproximativ 6-10 victime ale traficului de persoane săvârșit în scopul exploatării prin muncă, persoane identificate recent.
Totodată, s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă atât sub aspectul pedepsei aplicabile cât și cu privire la cea de-a doua condiție, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică.
În legătură cu această condiție, a existenței pericolului public, instanța a reținut, natura infracțiunilor, modalitatea concretă și împrejurările de săvârșire a lor, perseverența infracțională ce reiese din durata îndelungată a activității infracționale, organizarea activității infracționale, natura infracțiunilor săvârșite, numărul mare al acestora, constituie elemente de fapt ce conduc la aprecierea că lăsarea inculpaților și în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ar genera o stare de nesiguranță, de neîncredere în justiție.
În plus, prelungirea măsurii arestării preventive este în acord și cu jurisprudența Curții Europene potrivit căreia continuarea detenției se justifică într-o speță dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerință de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale, stabilită de art.5 din Convenție.
În același sens, tot Curtea a reamintit că nu se poate supune unei evaluări abstracte caracterul rezonabil al duratei unei detenții, orice menținere în arest preventiv trebuind justificată în mod convingător (cazul împotriva, împotriva Bulgariei, etc.), iar din această perspectivă s-a apreciat că în cauză se regăsesc, în continuare, cele patru motive fundamentale dezvoltate de C pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat să fi comis o infracțiune, și anume: riscul ca acesta să ordinea publică, inclusiv prin comiterea unor fapte de același gen, ori să împiedice administrarea justiției prin sustragere de la urmărire ori influențarea părții vătămate sau a altor persoane ce urmează a fi audiate, cu atât mai mult cu cât complexitatea activității sale infracționale impune audieri, confruntări, eventuala extindere a urmăririi penale, etc.
În consecință, față de cele de mai sus, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și subzistă și pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune privarea de libertate, în continuare, a acestora, ca singură măsură ce corespunde, cel puțin deocamdată, scopului procesului penal.
Așa fiind, în temeiul art. 159 Cod procedură penală, propunerea parchetului a fost admisă și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pentru 30 de zile, respectiv, de la data de 27.09.2009 până la 26.10.2009.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul considerând că soluția Tribunalului Ialomița este neîntemeiată întrucât, în mod greșit, această instanță a admis propunerea parchetului, care a invocat, ca și motive, violența fizică și verbală exercitată asupra părților vătămate, zădărnicirea aflării adevărului și pericolul concret pentru ordinea publică. A apreciat că violența fizică și verbală exercitată asupra părților vătămate nu rezultă din dosarul cauzei, iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, întrucât, inculpatul nu s-a sustras, sub nicio formă, cercetării penale. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, a solicitat a se observa că inculpatul nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă și a considerat că opinia publică nu a fost așa de influențată în sensul de a se induce o stare de neîncredere a populației în justiție.
În concluzie, a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că, în speță, există indicii temeinice în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale până în prezent.
Deasemenea, Curtea constată că sunt întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit. b, e și f Cod procedură penală, întrucât, au existat date că inculpatul încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți -, membrii familiei - și a unui martor - - și că exercita presiuni asupra persoanelor vătămate - a, etc -.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, numărul impresionant de persoane vătămate, perseverența infracțională ce rezultă din durata îndelungată a activității infracționale, dar și organizarea activității infracționale.
Față de considerentele expuse anterior, apreciind încheierea de ședință atacată legală și temeinică și constatând că, în mod corect, tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.AA-02.10.2009/Dact.EA/2ex/02.10.2009
P - jud.
Președinte:Simona CirnaruJudecători:Simona Cirnaru, Petre Popescu, Anca Alexandrescu
