Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 32/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 66/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 32
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 31.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la. asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Se prezintă apărătorul din oficiu, avocat cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. - din 12.01.2010 emisă de Baroul București, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu, desemnat la termenul anterior pentru asistența juridică obligatorie a recurentului - inculpat, solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale, față de prezența apărătorului ales al recurentului - inculpat, și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, așa cum prevede Protocolul nr. -/2008, încheiat între Ministerul Justiției și
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, în temeiul disp art.385 ind. 15 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se respingă propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpatul, constatându-ne că această măsură de excepție, a arestării preventive, nu se mai impune la acest moment procedural, și poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara, așa cum, de altfel, instanța Curții de Apel a dispus, în recurs, la data de 06.01.2010, în ceea ce-i privește pe coinculpații și.
Este de reținut că, în sarcina celor doi coinculpați, respectiv și, sunt reținute aceleași fapte.
Apreciază că nu sunt temeiuri noi care să justifice prelungirea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării, acesta nu a fost solicitat decât o singură dată, cu ocazia efectuării unei percheziții informatice, unde se putea prezenta și dacă ar fi fost cercetat în stare de libertate.
Conform art. 220 alin. 1 lit. a Cod fiscal, faptele pentru care parchetul susține că la dosar există probe și indicii temeinice, sunt fapte contravenționale; de asemenea, solicită instanței să aibă în vedere că sintagma "alcool contrafăcut" este o eroare atât literară cât și juridică, alcoolul este de un singur tip.
De reținut este și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu urmărește să se sustragă și nu s-a făcut până în prezent nicio dovadă cu privire la pericolul social concret pe care acesta l-ar reprezenta pentru societate dacă ar fi pus în libertate. Din cei unsprezece coinculpați, pentru care s-a solicitat de către parchet arestarea preventivă, doar inculpatul și alți doi coinculpați (cu care inculpatul nu are niciun fel de legătură stabilită prin probe materiale), se mai află la acest moment în stare de arest preventiv.
În opinia apărării, având în vedere că inculpatul nu este recidivist, perioada de arest preventiv de 4 luni deja a depășit termenul rezonabil.
Având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună respingerea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul, ca fiind nefondat.
S-a susținut de către apărare că măsura arestării preventive luată față de inculpatul nu se mai impune la acest moment procesual și că lăsarea în libertate a acestuia este necesară datorită faptului că activitatea lui infracțională, pe de-o parte, nu ar cădea sub incidență legii penale ci sub incidența dispozițiilor prev. de art. 220 alin. 1 lit. a Cod fiscal, iar pe de altă parte, și în situația în care ar fi fost o faptă de natură penală, lăsarea în libertate a acestui inculpat nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică; s-a mai solicitat de apărare să se aibă în vedere de către instanța de recurs și faptul că mai mulți inculpați din acest dosar de urmărire penală au fost puși în libertate și, pentru egalitate de tratament, și inculpatul ar trebui să fie pus în libertate.
Cu privire la primul motiv invocat de apărare, în sensul că faptele reținute în sarcina inculpatului nu cad sub incidența legii penale ci sunt simple contravenții prevăzute de codul fiscal, solicită instanței să aibă în vedere că infracțiunile care au fost reținute în sarcina inculpatului sunt infracțiuni ce cad sub influența Codului fiscal și sunt prevăzute ca infracțiuni nu ca și contravenții, infracțiuni care aduc atingere dreptului de proprietate intelectuală, infracțiuni care aduc atingere dreptului statului de a colecta impozite, accize și alte taxe la bugetul de stat, falsificare de banderole, timbre și monede, spălare de bani și constituirea unui grup infracțional organizat.
Probele administrate în cursul urmăririi penale și care fac dovada susținerilor parchetului cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt următoarele:
S-a plecat de la faptul că informațiile deținute de către parchet dovedeau că există un grup de persoane care, în mod repetat, începând cu luna februarie, după ce cumpărau în mod nelegal diferite cantități de alcool (cantități însemnate), le transportau în diferite locații, în special în Transilvania, unde, în instalații improvizate, le fabricau și, cu ajutorul mai multor substanțe, obțineau și scoteau ulterior pe piață băuturi ca,. Urmare acestor informații, s-au efectuat următoarele cercetări în ceea ce-l privește pe:
S-a efectuat o percheziția domiciliară, în Municipiul B, acolo unde organele de urmărire penală aveau date că există o asemenea fabrică de alcool contrafăcut, iar în urma percheziției efectuate s-au descoperit cantități mari de alcool brut, nerafinat, respectiv, 84 litri, 1000 litri, 100 litri; exista și acea instalație de îmbuteliere a alcoolului în recipiente de sticlă. În declarația dată de proprietarul clădirii unde s-a făcut percheziția, acesta a declarat ca, a fost cel care a închiriat spațiul respectiv și că, la momentul închirierii, acesta i-a declarat proprietarului că spațiul va fi folosit pentru a se produce spirt medicinal, lichid de parbriz și detergent pentru curățat geamuri. Probele care au fost găsite la momentul efectuării percheziției fac dovada că acele cantități de alcool brut, precum și instalația de îmbuteliere, nu erau folosite pentru producerea de spirt medicinal, lichid de parbriz și detergent pentru curățat geamuri, așa cum declarase inculpatul proprietarului spațiului închiriat.
Un alt aspect în ceea ce-l privește pe se referă la faptul că, la momentul efectuării percheziției, acesta a negat că el deține această fabrică clandestină de fabricare a alcoolului și de îmbuteliere a acestuia, susținând că nu este el proprietarul acelui imobil, că locuiește într-o altă locație, însă declarația proprietarului spațiului respectiv vine să contrazică apărarea pe care a încercat să și-o facă în cursul urmăririi penale.
Alte probe care fac dovada faptului că alcoolul pe care inculpatul îl achiziționa, în cantități destul de mari, contrafăcut și refabricat sub forma băuturilor care se comercializează pe piață și care sunt date spre consum populației, sunt interceptările convorbirilor telefonice care au fost efectuate în cauză.
Spre exemplu, la data de 17 iulie 2009, cu ocazia efectuării unui transport de alcool, numitul este sunat de către și îi comunică faptul că cele două mașini cu alcool, pe care le comandase, au ajuns la; acesta din urmă îl sfătuiește să-și anunțe oamenii și să-și schimbe traseul clasic, să meargă pe la, deoarece, pe ruta clasică, era un echipaj de poliție și, pentru a nu fi opriți și a observa poliția că alcoolul pe care îl transportau nu avea acte de proveniență, era de preferat să schimbe ruta.
De asemenea, tot la data respectivă, din discuția pe care a purtat-o cu numitul, rezultă faptul că acest transport era format din două mașini, care transportau alcool și exista și oat reia mașină, mică, care contrafila traseul, mergând înaintea celor două mașini care transportau alcool pentru a observa dacă pe respectivul traseu existau organe de poliție.
În aceste convorbiri telefonice, contrat celor susținute de către apărătorul ales al inculpatului, în sensul că fabrica pe care acesta o deținea în B, și unde fabrica spirt medicinal, lichid de parbriz și detergent pentru curățat geamuri, inculpatul face referire la cuvântul "băutură" și, nicidecum la spirt medicinal ori lichid parbriz.
Chiar după acel transport, deși exista riscul să fie surprinși, la data de 03.08.2009, s-a procedat la un nou transport de alcool și, în urma interceptării convorbirilor telefonice pe care acest inculpat le-a avut cu numitul, cel de la care a cumpărat alcoolul respectiv, rezultă că acest transport de alcool a fost oprit în trafic, organele de poliție au constatat că nu există acte de proveniență cu privire la marfa care era în mașina respectivă, marfa a fost confiscată de către poliție. În această situație, și-a arătat îngrijorarea față de numitul pentru faptul că a achiziționat o cantitate mare de alcool și a rămas în pagubă, întrucât nu mai putea să valorifice alcoolul confiscat, și s-au înțeles ca pagubele în urma acestei confiscări să le suporte împreună. Tot cu această ocazie, atrage atenția inculpatului să nu mai vorbească despre asemenea lucruri în timpul discuțiilor la telefonul mobil, însă inculpatul în spune "stai liniștit, nu este nicio problemă, nu este acesta telefonul care este interceptat de către organele de urmărire penală".
Având în vedere aceste aspecte, dar și faptul că, așa cum a declarat inculpatul, desfășura o activitate legală, apreciază că nu poate fi avută în vedere apărarea inculpatului, atâta timp cât, din actele strânse la dosar, rezultă că activitățile infracționale pe care le desfășura inculpatul împreună cu ceilalți inculpați din dosar, erau activități ilegale și ilicite chiar după ce au fost surprinși de către organele de poliție și li s-au întocmit dosare penale, aceștia au perseverat pe calea infracționalității, desfășurând activitatea din momentul în care organele de urmărire penală au început să facă cercetări în acest dosar, în februarie 2009, știind că organele de urmărire penală sunt pe urmele lor, ei au continuat, chiar și în situația în care marfa era confiscată. Mai mult decât atât, de cele mai multe ori, ca modalitate de operare, aceștia plecau cu marfa încărcată cu alcoolul respectiv, întotdeauna fără acte de proveniență, și încercau, dacă erau opriți în trafic de către organele de poliție, o înțelegere frauduloasă cu aceștia, iar atunci când nu se reușea o astfel de înțelegere, apărea unul dintre inculpați, așa cum a fost și în cazul inculpatului, ulterior, cu o factură contrafăcută, din conținutul căreia rezulta că marfa era de proveniență licită.
Concluzionând, în raport de toate aceste considerente și față de faptul că s-a făcut dovada că în acea instalație improvizată se punea alcool brut, ce se amesteca cu anumite substanțe, și ulterior se îmbutelia în sticle de, și, cu mărci și banderole false și erau scoase pentru comercializare, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta rezultând din îndrăzneala de care a dat dovadă inculpatul chiar și după momentul în care avut cunoștință că sunt urmăriți de către organele de urmărire penală, în sensul că a continuat activitatea infracțională și niciodată nu s-a gândit că scoaterea pe piață a acestor băuturi contrafăcute puneau în pericol sănătatea publică; de reținut este și prejudiciul ce a fost adus, pe de-o parte, bugetului de stat, prin faptul că nu au fost plătite taxe și accize o perioadă îndelungată de timp, iar pe de altă parte, celor care sunt protejați prin dreptul de proprietate intelectuală pentru mărcile, și.
Astfel, în raport de această activitate infracțională laborioasă de care a dat dovadă inculpatul și față de faptul că inculpații din această cauză au dat dovadă de multă grijă în desfășurarea activității infracționale, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, sens în care solicită respingerea recursului declarat de acesta ca fiind nefondat.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, în replică, invederează instanței că nu s-a lămurit în niciun mod problema alcoolului contrafăcut și necontrafăcut. În ceea ce privește taxele ce trebuiau achitate, solicită instanței să aibă în vedere că aceasta nu era o obligație a inculpatului, ci a producătorului de alcool.
Cu privire la respectivele băuturi alcoolice, spre exemplu, solicită să se constate că nu există nicio probă, indiciu, în sensul că în locația din B, unde se susține de parchet că funcționa fabrica inculpatului, s-a fabricat respectiva băutură alcoolică. Mai mult decât atât, respectiva firmă nu era a inculpatului, ci a unui cetățean din Ungaria care, la acest moment, nu mai este în România. De reținut este și faptul că respectivul cetățean nu este incriminat în prezenta cauză, și nu există nicio dovadă că acestuia i s-a întocmit vreun dosar penal, așa cum susține parchetul.
Precizează că inculpatul nu a fabricat niciodată niciun fel de băuturi alcoolice și nici nu există probe la dosar care să dovedească contrariul acestor susțineri.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, precizează că este nevinovat și solicită continuarea cercetărilor în stare de libertate. Precizează că, în afară de alcool rafinat, nu s-a găsit absolut nimic. Solicită instanței să constate că nu reprezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 31 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, în baza art. 155-159 Cod procedură penală, a fost admisă cererea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, pe cale de consecință,
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, -, și, pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 07.01.2010, până la data de 05.02.2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului - din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, a probelor administrate în cauză până în această fază procesuală, din această perspectivă - a constatat existența indiciilor temeinice în accepțiunea legală dată acestei noțiuni, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații, -, -, și au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați sau cel puțin unele din faptele pentru care sunt cercetați.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termenul legal: inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei prelungiri a duratei măsurii arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că inculpatul - a aderat la grupul de criminalitate organizată inițiat și constituit de inculpatul împreună cu inculpatul, inculpatul și inculpatul, în scopul obținerii unor importante resurse financiare, prin operațiuni de spălare a banilor, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și prin folosirea de marcaje false la marcarea produselor accizabile supuse marcării. Astfel, inculpatul a transportat alcoolul livrat de inculpatul, scos din antrepozitul fiscal fără întocmirea de documente fiscale, cu încălcarea normelor legale în vigoare referitoare la producerea și circulația alcoolului, către inculpatul. De asemenea, inculpatul i-a livrat lui cereale la negru, în schimbul cărora a primit importante cantități de alcool, pe care le-a distribuit mai multor clienți, între care și inculpatului. Totodată, inculpatul a achiziționat alcool atât vrac, cât și îmbuteliat la pet-uri, pe care l-a comercializat către diferite persoane fizice.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului recurent a condițiilor prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând - în mod legal și temeinic - luarea măsurii preventive a inculpatului recurent, alături de alți inculpați - respectiv: arestarea preventivă, pentru 29 de zile, de la data de 10.10.2009.
, această soluție întemeindu-se pe o evaluare judicioasă și obiectivă a întregului probatoriu administrat până în prezent în faza de urmărire penală, atât sub aspectul existenței unor date și indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - care justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către acesta a faptelor penale de care este acuzat, cât și din perspectiva stării de pericol ce ar fi generată pentru ordinea publică de lăsarea sa în libertate, totodată fiind pe deplin justificată și aprecierea că măsurile dispune sunt în măsură să garanteze buna desfășurare a procesului penal față de dispozițiile art. 136 alin. 1 din Codul d e procedură penală.
Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 din Codul d e procedură penală, întocmai ca și judecătorul de la instanța de fond Curtea constată că materialul probator strâns până în acest moment procesual relevă suficiente date și indicii temeinice care îndreptățesc bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat.
rezonabilă a instanței - în accepțiunea art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - că inculpatul a comis faptele pentru care împotriva sa au fost formulate acuzații oficiale prin începerea urmăririi penale este fundamentată de amplul ansamblu probator administrat la urmărirea penală. De altfel, inculpatul nu contestă existența motivelor verosimile de a crede că a săvârșit într-adevăr faptele respective.
De asemenea, Curtea găsește întru-totul justificată și aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului pentru care s-a dispus măsura preventivă a arestului și care sunt pe deplin însușite de instanța de control judiciar.
Astfel, în raport de activitatea infracțională laborioasă de care a dat dovadă inculpatul și față de faptul că inculpații din această cauză au dat dovadă de multă vigilență în desfășurarea activității infracționale, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Totodată, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru luarea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru bugetul statului - mai ales în situația existenței crizei economico-financiare - puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de crima organizată pe acest aspect, al traficului de alcool o generează în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, aspect care se pare că și în cazul de față, astfel cum susțin înșiși inculpații, a jucat un rol determinant în angrenarea lor în activitatea infracțională, acest argument fiind de natură să justifice în mod rezonabil și temerea că, aflat în libertate, el prezintă un risc ridicat de reluare a activității infracționale, ordinea publică fiind astfel pusă în pericol.
În raport cu gravitatea sporită a faptelor ce fac obiectul acuzației formulate împotriva inculpatului datele personale invocate nu pot constitui argumente pertinente care să justifice aprecierea că privarea sa de libertate nu ar fi necesară, conduita socială avută înainte și după comiterea faptelor urmând a fi eventual, ulterior, valorificată în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care, evident, se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva lor.
În acest sens, și în jurisprudența, s-a statuat în mod constant că rolul măsurii arestării preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor și, totodată, că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază această măsură nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, condamnarea unei persoane (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele și Murray contra Marii Britanii).
Cu privire la "egalitatea de tratament", Curtea arată că împrejurarea cercetării în stare de libertate a altor inculpați sau față de care s-a luat o măsură preventivă mai blândă, în aceeași cauză nu este de natură a determina dispunerea unei măsuri similare și în ceea ce îi privește pe inculpații arestați, pe considerentulegalității de tratament juridic, întrucât măsura arestării preventive, ca de altfel și răspunderea penală, are un caracter strict personal, subzistența temeiurilor acesteia apreciindu-se, în concret, în persoana fiecărui inculpat, în raport cu circumstanțele reale ale faptelor comise, dar și cu datele individuale proprii.
În speță, există indicii temeinice de comitere a unor fapte penale, nefiind administrată nicio probă care să ateste că aceste temeiuri au dispărut, așa încât, în acest moment procesual și pentru motivele expuse mai sus, nu se poate susține că se încalcă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.
În sfârșit, raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală (pentru inculpații pentru care s-a luat această măsură), Curtea apreciază că luarea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru a nu fi periclitată lămurirea completă a cauzei și stabilirea corectă a adevărului judiciar, având în vedere complexitatea cauzei - pluralitatea de fapt și de făptuitori.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul. În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 31 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan Ion Tudoran
