Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 320/
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, G, și, împotriva încheierii penale nr. 21 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 23.03.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului A, inculpatul-recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, inculpații-recurenți și, în stare de arest, asistați de avocat ales din cadrul Baroului A, inculpatul-recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul-recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocați aleși din cadrul Baroului B și avocat din cadrul Baroului A, inculpații recurenți și, în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales din cadrul Baroului B, inculpații-recurenți și, în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales, din cadrul Baroului A, inculpații recurenți și -, în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales din cadrul Baroului T, inculpatul-recurent, în stare de arest preventiv, asistast de avocat ales din cadrul Baroului A, în substituirea avocat, pentru inculpatul-recurent G, lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorii inculpaților depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Potrivit art. 1403.C.P.P. se procedează la audierea inculpaților prezenți, după ce le-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea propunerii de prelungire a arestului preventiv. Invocă nulitatea actului de sesizare a instanței de către DSIICOT, respectiv propunerea de arestare preventivă formulată împotriva acestui inculpat, întrucât nu se specifică care sunt infracțiunile pentru care se impune prelungirea duratei arestării preventive, în acest context, fiind întrunită condiția de nulitate prev. de art. 197 al. 2.p Cod Penal, nulitate ce nu poate fi înlăturată în nici un mod, instanța neavând rolul de a identifica care sunt faptele Se precizează că în acest context, referatul de propunere nu își mai găsește necesitatea. Mai arată că răspunderea penală este personală, în analiza gradului de participație al fiecărui inculpat trebuie să se aibă în vedere ce fapte revin fiecărui inculpat, în acest caz trebuie dovedit prin ce fapte inculpatul și-a dovedit afilierea la grupul organizat; Decizia 66820/2006 a CEDO a considerat că au fost încălcate drepturile inculpatei. Totodată, precizează că inculpatul nu se bucură de prezumția de nevinovăție, această prezumție fiind încălcată de magistrat sau polițist prin afirmațiile făcute în fața presei. Pe de altă parte, se face referire la infracțiuni de șantaj comise față de părți vătămat neidentificate, acestea fiind reținute ca temei al arestării și nici în privința infracțiunii de tentativă de omor nu s-a administrat nici o probă în apărare. Depune la dosar motive de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a prelungit măsura arestării preventive. Arată că încheierea primei instanțe este nelegală, deoarece nu se bazează pe o analiză profundă, concretă a materialului probator. În privința inculpatului nu s-au administrat probe pentru a se dovedi vinovăția sa; S-a efectuat o percheziție la domiciliul său unde nu s-a identificat nici un obiect care să conducă la vinovăția inculpatului. Prin urmare, întrucât acuzarea se bazează doar pe convorbiri telefonice, se precizează doar în mod generic că inculpatul face parte din acest grup organizat. Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, în substituirea avocat, susține recursul formulat de inculpat, arătând că inculpatul nu putea participa la acele fapte, întrucât în perioada 18-29.12. acesta a fost internat în spital, fapt dovedit cu actele medicale depuse la dosar, din care rezultă că afecțiunile de care suferea inculpatul nu erau de natură să ducă la imediata sa vindecare, după externare. Mai arată că prin declarația dată în fața procurorului, inculpatul a recunoscut anumite fapte de care este acuzat, respectiv fapta de tâlhărie, iar din examinarea declarațiilor părții vătămate și ale inculpatului reiese că inculpatul a agresat partea vătămată, dar nu a luat nici un, el asumându-și acțiunea de agresiune, dar afirmația acuzării, cum că inculpatul ar fi luat ceva de la partea vătămată nu este susținută de nici o probă. Pe de altă parte, se arată că partea vătămată și-a retras plângerea și a prezentat lanțul, susținând că l-a găsit ulterior, iar tatăl părții vătămate a arătat că ar fi procurat lanțul din altă parte pentru a-l arăta organelor de poliție, în lipsa celui real. Prin urmare, art. 5, paragraf 3 din CEDO arată că față de inculpat nu există temeiuri pentru prelungirea măsurii arestării preventive, iar simpla reproducere a actului de inculpare nu reprezintă un temei pentru menținerea stării de arest. Mai precizează că starea de sănătate a inculpatului este una precară.
Apărătorul ales al inculpatului G, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Arată că pentru stabilirea unei stări de fapt, trebuie ca instanța să se raporteze la date concrete, însă nu s-a făcut o analiză concretă a fiecărui caz, apărarea fiind pusă în situația de a motiva în locul acuzării pericolul pentru ordinea publică. Mai precizează că instanța nu reține că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală. Precizează că al doilea referat de urmărire penală este mai scurt, dar nu s-a făcut dovada în cursul urmăririi penale că ar exista o situație de nelegalitate. Nu ar fi întemeiată propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nici cu privire la luarea unor măsuri asigurătorii în cauză, actele fiind efectuate de ofițerii de la poliția judiciară, iar cu privire la audierea învinuiților și a părților vătămate, aceștia în decurs de 60 de zile, au fost audiați în număr foarte mic, nefăcându-se progrese în acest sens Pe de altă parte, nici procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice nu justifică prelungirea măsurii arestării preventive, iar la I partea vătămată nu a formulat acuzații cu privire la inculpatul. Solicită a se observa că inculpatul nu poate fi prezent în fața instanței din motive medicale, dar și faptul că acesta este administrator la două societăți comerciale, este căsătorit, are doi copii în întreținere și nu a comis acte antisociale, depunând în acest sens două caracterizări. Prin urmare, solicită a se observa că, față de evoluția urmăririi penale, prelungirea măsurii arestării preventive nu se justifică.
Apărătorul ales al inculpaților, și, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Arad și pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților. Precizează că încheierea atacată nu este motivată, pentru toți inculpații făcându-se o motivare care ocupă două alineate, motivare care este aceeași ca și cea anterioară. În subsidiar, solicită să se constate că măsura arestării preventive este netemeinică, nu cauză nu mai subzistă nici unul din motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri. Raportat la probele de la dosar, nu se pot reține indicii temeinice cu privire la cea de-a doua infracțiune, partea vătămată nerecunoscând pe inculpați ca fiind autori ai acestei fapte. Precizează că nu este stabilit nici cine este autorul acestei fapte și nici cine este complicele. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara, ca fiind suficientă pentru desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale și consideră că s-a dat deja un exemplu opiniei publice.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat din oficiu, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate Totodată, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care are o conduită bună, este singurul întreținător al familiei, este student și nu are antecedente penale. Precizează că la dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea acestui inculpat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar din convorbirile telefonice nu rezultă vinovăția inculpatului. Mai arată că inculpatul nu îi cunoaște decât pe frații, iar la termenul precedent inculpatului nu i s-a asigurat o apărare mulțumitoare. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, susținând aceleași concluzii ca și pentru inculpatul, cu mențiunea că în acest caz nu se regăsește situația nulității invocate anterior, însă în acest caz se poate sublinia că de la durata arestării sale, în ceea ce-l privește pe acest inculpat, nu s-a administrat nici o probă care să-l încrimineze. Față de acuzația că s-a găsit o armă în torpedoul mașinii, nu există nici o probă sau indiciu că aceasta ar fi reală. Precizează că DIICOT admite neparticiparea inculpatului la fapta din 10.01.2009, acesta aflându-se la C, însă nu există nici o probă administrată în apărare; și la acest inculpat se invocă conexitatea infracțiunilor, fapt care determină o situație juridică nefavorabilă: Mai arată că nu se găsește plângerea părții vătămate, sau aceasta nici nu a existat. Pe de altă parte, Lg.39/2003 exclude fapta de vătămare corporală, de lovire, fapte de care inculpatul este acuzat, iar partea vătămată, în ultima declarație pe care o dă, susține că s-a înșelat. Se mai precizează că din discuțiile telefonice ar trebui să rezulte indicii că inculpatul nu a fost prezentat la faptele de care este acuzat, prin urmare, solicită analizarea situației persoane a fiecărui inculpat în parte.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, depune la dosar o adeverință din care rezultă că inculpatul este absolvent al Facultății de Științe Juridice din cadrul Universității de Vest " " și solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate. Precizează că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 155 Cpp, temeiurile noi nefiind probate. Pe de altă parte, propunerea DIICOT este nelegală, pentru că reprezintă o formă mai scurtă a propunerii inițiale, iar redarea conținutului volumului de urmărire penală nu a mai fost în extenso. Exigențele art. 5 paragraf 3 din CEDO nu susțin cerințele actului de sesizare. În ceea ce privește încheierea Tribunalului Arad, aceasta este lapidar și timid motivată. Arată că inculpatul recurent este arestat din 28.01.2009 și față de precedenta înfățișare, au fost administrate probe. Arată că există o învinuire pentru o infracțiune de tâlhărie, acesta dând explicații în legătură cu prezența sa la I, însă simpla sa prezență la locul comiterii faptei nu îi poate conferi participația. Cu privire la gradul de pericol social, nu se discută decât în mod generic, lăsarea inculpatului în libertate neprezentând un pericol social concret pentru ordinea publică, din probele de la dosar nerezultând nici un element care să ducă la concluzia că inculpatul ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Se mai precizează că unele temeiuri ale măsurii arestării preventive nu mai au aceeași relevanță; rezonanța faptelor de care sunt acuzați inculpații s-a mai estompat în conștiința populației arădene. Prin urmare, solicită în principal casarea încheierii și reținând cauza spre rejudecare să se aprecieze că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, iar în subsidiar solicită ca, ținând cont de stadiul actual al urmării penale, de acuzele aduse, de poziția inculpatului la aceste acuze, să fie înlocuită măsura arestării preventive cu o altă măsură și anume cu aceea de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, precizând că din stadiul actelor de urmărire penală efectuate în cauză rezultă că nu s-a adus nici o probă din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit vreo infracțiune; mai mult, probele administrate îl disculpă. Totodată, solicită a se observa că încheierea recurată nu a fost motivată. În ceea ce-l privește pe acest inculpat, arată că acesta s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, deși știa cu două săptămâni înainte că va fi arestat.
Apărătorul ales al inculpaților și -, avocat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate. Precizează că încheierea Tribunalului Arad este nelegală, întrucât completul de judecată era incompatibil a se pronunța asupra luării măsurii arestării; același judecător al fondului pronunță o încheiere, a dispus prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale și a soluționat propunerea de arestare preventivă, în această situație fiind dublu incompatibil. Pe de altă parte, precizează că încheierea nu a fost motivată în ceea ce-i privește pe inculpații pe care-i reprezintă, judecătorul fondului neevaluând propunerea de arestare preventivă, aceasta fiind un abuz procesual deosebit de grav. Dacă se va trece peste aceste argumente, solicită să se constate că încheierea este lovită de nulitate relativă, conform art. 197 al. 1, 4,.Cod Penal, art. 11, 20 din Constituția României, cu referire la art. 5 paragraf 2 din CEDO, în această încheiere, în dispozitiv, nu se dispune comunicarea către inculpați, aceștia nefiind informați de ce sunt în stare privativă de libertate. Mai solicită să se observe că încheierea recurată este nelegală, întrucât judecătorul nu a observat că nu se invocă în cauză îndeplinirea celor două condiții cumulative și anume, procurorul invocă doar argumente pentru prima condiție; Nu sunt menționate în concret faptele ce sunt imputate inculpaților, iar faptele de care sunt acuzați nu pot fi probate, în lipsa unor probe certe, concrete, inculpații neputând fi ținuți în arest, acesta fiind un abuz procesual. Se mai precizează că inculpații invocă alibiuri ce pot fi probate prin probe certe, însă în perioada de când aceștia sunt arestați, nu s-a produs nici o probă în apărarea lor. Pe de altă parte, din înscrisurile de la dosar, rezultă că inculpații nu sunt certați cu legea. Prin urmare, solicită casarea încheierii atacate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, ca fiind nelegală și netemeinică. Arată că actele de la vol.VII sunt importante. Rezultă și se confirmă că inculpatul a fost bănuit de infracțiunea de trafic de droguri, însă în cauză s-a pronunțat o soluție de achitare și i s-au acordat 30.000 Euro despăgubiri morale. În ceea ce privește activitatea de interceptare a convorbirilor telefonice, datele din faza urmăririi penale se contrazic. La data respectivă, inculpatul nici nu era în țară, iar ca lider apare -. Mergându-se gradual, din discuțiile telefonice și din declarații nu rezultă implicarea inculpatului în rețeaua menționată, însă DIICOT a creat un mit în jurul acestui inculpat. Mai precizează că o mare parte din faptele ce apar în acest dosar au fost cunoscute doar de. iar la data la care s-a produs tentativa de omor, inculpatul era într-un hotel din B, mergându-se doar pe presupuneri, fără a se administra alte probe. Arată că, potrivit practicii CEDO, s-a dovedit că există un echilibru între luarea măsurii preventive, pericolul concret și probele administrate în faza de urmărire penală, însă inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar faptele atât de bine mediatizate, nu mai au același ecou. În ceea ce privește încheierea tribunalului, nu s-a făcut nici o motivare, raportat la fiecare persoană, în care să se analizeze pericolul pentru ordinea publică, antecedentele penale. În ceea ce privește probatoriul, procurorul șef de la DIICOT ar fi avut posibilitatea să administreze probe într-un timp și mai scurt, iar unul din volumele de urmărire penală conține doar maculatură, respectiv procese-verbale de înștiințare a apărătorilor. Pe de altă parte, nu s-a respectat dreptul la apărare, audierea martorilor cu identități protejate s-a făcut fără a fi prezenți apărătorii, iar aceste audieri nu aduc nimic în plus față de inculpatul.
Apărătorul ales al inculpaților, și, avocat, achiesează concluziilor celorlalți apărători și solicită admiterea recursului, casarea încheierii cu trimiterea spre rejudecare. Precizează că hotărârea este nelegală, fiind motivată insuficient, ceea ce echivalează cu o nemotivare și netemeinică, nefiind stabilită participația fiecărui inculpat. Mai arată că din lectura dosarului, din declarațiile părții vătămate, rezultă că probele față de inculpați nu aduc nici un indiciu că se fac vinovați de săvârșirea faptei, iar în condițiile în care au trecut două luni de la luarea măsurii arestării preventive, nu s-a făcut nici un act de urmărire penală. Totodată, arată că inculpatul are doi copii într-o situație medicală gravă. În subsidiar, solicită casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea de îndată în libertate, sau înlocuirea măsurii privative de libertate cu măsura de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, precizând că nu s-a dovedit legătura dintre inculpat și cartelele telefonice. Mai mult nu există nici o probă împotriva acestuia, dar nici nu s-au administrat probe, fiind ținut în arest doar pentru că urmărirea penală nu a fost terminată, neputându-se susține teza că inculpații din O ar fi comis infracțiunea.
Procurorul, referitor la excepția privind nulitatea absolută, arată că în cauză nu sunt incidente disp.art. 197 al. 2.
C.P.P.Cu privire la incompatibilitatea prev. de art. 48 lit. a C.P.P. apreciază că nici acest motiv de nulitate absolută nu subzistă, având în vedere că termenul din punct de vedere al procedurii se referă la fondul cauzei.
Referitor la faptul că propunerea de prelungire a arestării este nelegală pentru că este mai scurtă decât cea precedentă, această susținere nu poate fi luată în considerare.
Pe fond, având în vedere complexitatea acestei cauzei, faptul că organul de urmărire penală a aprobat în mod cert faptul că s-au efectuat acte de urmărire penală în perioada care a trecut și mai sunt încă de efectuat alte acte de urmărire penală, raportat la întreg materialul probator, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, sunt temeiuri legale, prin urmare solicită respingerea recursurilor.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței și arată că s-a certat cu partea vătămată, însă nu i-a luat lanțul.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită admiterea recursului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, arătând că este nevinovat.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu îi cunoaște pe inculpați, nu a avut convorbiri telefonice cu ei și este nevinovat, solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și nu are antecedente penale, solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul-recurent -, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită admiterea recursului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită admiterea recursului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință nr. 21 din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul dispuse prin Încheierea nr. 8 din 30.01.2009 de Tribunalul Arad în dosarul -.
A fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad pentru prelungirea măsurii arestării preventive inculpaților, G, -, și.
S-a prelungit arestarea preventivă a inculpaților:
1. - fiul lui G și, născut la data de 21.10.1967 în loc., jud. B, domiciliat în A,-,.569,.B,.3, jud.A, CNP -
2. - - fiul lui și, născut la data de 24.01.1984 în loc. A, domiciliat în A,-,.1, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP A, CNP -
3. - fiul lui și, născut la data de 26.10.1987 în loc. A, domiciliat în A,-,.1, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -
4. - fiul lui și, născut la data de 25.05.1975 în A, domiciliat în A,-, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -
5. - fiul lui și, născut la data de 23.06.1982 în A, domiciliat în A,-, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -
6. - fiul lui și, născut la data de 21.05.1977 în loc., jud. S, domiciliat în com., loc., nr.267, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP A, CNP -
7. - fiul lui și, născut la data de 29.10.1974 în S, domiciliat în A,-,.11, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția A, CNP -
8. - fiul lui și, născut la data de 21.12.1980 în O, jud. B, domiciliat în O,-, jud. B, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de Poliția O, jud.B, CNP -
9. - fiul lui și, născut la data de 21.03.1980 în O, jud.B, domiciliat în O,-, jud.B, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de SPCLEP O, jud.B, CNP -
10. - fiul lui și, născut la data de 14.09.1976 în O, jud.B, domiciliat în O,-, jud. B, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de. O, jud. B, CNP -,
11. - fiul lui și -, născut la data de 16.10.1982 în loc. A, domiciliat în com., sat, nr.300, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția, jud. A, CNP -
12. G - fiul lui și, născut la data de 08.04.1965 în loc.Vidra, jud. A, domiciliat în com., sat, nr.311, jud. A, posesor al CI seria - nr. - eliberată de Poliția A, CNP -, începând cu data de28.03.2009și până la data de26.04.2009 inclusiv.
13. - fiul lui și, născut la data de 01.11.1968 în loc.I, jud.A, domiciliat în A, str.-, - 29,.9, jud. A, posesor al CI seria - nr.- eliberată de. Mun. A, CNP -, începând cu12.04.2009 pâna la 26.04.2009 inclusiv
14. - fiul lui și, născut la data de 05.04.1979 în loc. jud.S, domiciliat în com. loc. nr.267, jud.A, posesor al PC nr.- eliberată de SPCLEP A, CNP -, începând cu data de09.04.2009și până la data de26.04.2009 inclusiv.
A fost respinsă cererea formulată de apărătorii inculpaților pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a dispus virarea sumei de 100 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorar avocațial din oficiu.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive nr. 29/D/P/2008 din 23.03.2009 înregistrat la această instanță la data de 24.03.2009, s-a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților, G, -, și, pe o perioadă de 30 zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că, pentru finalizarea urmăririi penale se impun a fi efectuate următoarele acte procesuale: executarea mandatelor de arestare preventivă în ceea ce-l privește pe inculpatul zis "", luarea unor măsuri asigurătorii în cauză, audierea învinuiților, identificarea și audierea altor făptuitori, identificarea și audierea altor părți vătămate (în număr de 14), precum și identificarea și audierea altor martori (22), extinderea urmăririi penale față de alți făptuitori, extinderea acțiunii penale față de inculpați cu privire la alte acte materiale ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina lor, întocmirea proceselor-verbale de redare integrală în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Arad de către inculpați, învinuiți și alte persoane, efectuarea altor acte procesual-penale în cauză.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și actele dosarului de urmărire penală nr. 29/D/P/2008, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanțele din data de 27.01.2009 s-a dispus reținerea pe 24 de ore a învinuiților, - zis "", pentru comiterea infracțiunilor mai sus-arătate, iar prin ordonanța din aceiași dată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acestora, precum și împotriva învinuiților G, Și în lipsă.
Prin ordonanța din data de 04.02.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului zis "".
Prin Încheierea nr. 7 din data de 27.01.2009 dată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, -, și, pe o perioadă de 29, respectiv 30 de zile, începând cu data de 27.01.2009, fiind incidente dispozițiile art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Prin Încheierea nr. 8 din data de 30.01.2009, în dosar nr.-, Tribunalul Arad, a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpaților și fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.17 și 18 din 30.01.2009.
Prin Încheierea nr. 9 din data de 05.02.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.19 din 05.02.2009.
La data de 11.02.2009, în urma percheziției domiciliare efectuate, a fost găsit inculpatul, care în aceiași zi a fost prezentat instanței de judecată - Tribunalul Arad, instanță care a confirmat mandatul de arestare în ceea ce-l privește pe inculpat.
Prin Încheierea nr. 17 din data de 24.02.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, G, -, și G începând cu data de 27.02.2009 până la data de 27.03.2009 inclusiv.
Prin Încheierea nr. 19 din data de 09.03.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe 30 de zile începând cu data de 13.03.2009 până la data de 11.04.2009, inclusiv.
Prin Încheierea din data de 10.03.2009 Tribunalul Arada dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.18/30.01.2009 privind pe inculpatul pe o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 10.03.2009 și până la data de 08.04.2009, inclusiv.
Prin înscrisul intitulat "Anexă la referatul de propunere de prelungiure a arestării preventive" (fila 41-44 dosar), depus la dosar de domnul procuror, se arată în perioada 20.02.2009 - 23.03.2009 au fost întocmite mai multe acte de urmărire penală, acte atașate în volumele dosarului de urmărire penală.
Referitor la cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulate de apărătorul inculpatului, Tribunalul Arada apreciat-o ca nefondată, astfel că o va respinge pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
S-a reținut că, în concret, în susținerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive, apărătorul inculpatului a invocat nelegala citare a acestuia la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, apreciind că au devenit incidente dispozițiile art. 139 alin. 2 Cod procedură penală.
Referitor la problema pusă în discuție (fără a supune la acest moment analizei, existența sau nu a vreunui viciu de procedură de citare), tribunalul a remarcat faptul că potrivit art. 1491alin. 13 Cod procedură penală, împotriva încheierii de arestare preventivă se poate face recurs în 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă.
S-a reținut că, sustrăgându-se urmăririi penale (după cum, de altfel a și recunoscut inculpatul cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri), domnului i-a fost comunicată încheierea prin care s- dispus arestarea preventivă (fapt recunoscut și prin prezenta cerere de revocare), dar acesta nu a înțeles să o atace cu recurs pentru a putea invoca eventuale neregularități. Mai mult decât atât, chiar și după ce inculpatul s-a predat autorităților, fiind încarcerat, acesta nu a promovat calea de atac a recursului referitor la încheierea instanței prin care s-a dispus arestarea sa preventivă (situație în care, s-ar fi putut invoca, eventual, dispozițiile art. 364 sau ale art. 365 raportat la art. 3853Cod procedură penală).
Or, în condițiile în care inculpatul nu a înțeles să atace cu recurs încheierea de arestare preventivă după comunicarea acesteia sau după încarcerarea sa, s-a considerat că dispoziția instanței prin care s-a dispus arestarea a rămas definitivă (situația fiind similară celei în care s-ar fi respins recursul).
S-a reținut că, văzând că s-a pierdut termenul în care, în mod legal s-ar fi putut promova recursul, domnul avocat al inculpatului, spre a evita o eventuală respingere ca tardivă a căii de atac, a formulat prezenta cerere de revocare a arestării preventive, invocând situații ce ar fi putut fi valorificate doar pe calea unui recurs.
Pe de altă parte, tribunalul a remarcat faptul că dispozițiile legale invocate, anume dispozițiile art. 139 alin. 2 Cod procedură penală nu pot fi aplicate situației juridice a inculpatului. Într-adevăr, măsura arestării preventive poate fi revocată când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale. Deși legea nu explicitează despre ce fel de prevederi legale ar putea fi vorba, este neîndoielnic, în opinia Tribunalului Arad, că legea se referă la acele prevederi ce reglementează în mod direct și nemijlocit luarea măsurii arestării preventive; avem în vedere, spre exemplu, inexistența condițiilor prevăzute de art. 143, sau neindicarea niciunui caz dintre cele de la art. 148 Cod procedură penală, arestarea pe o durată mai lungă decât cea legală, sau arestarea în cazul în care fapta e sancționată alternativ cu amenda, etc.
S-a considerat că o eventuală nerespectare a dispozițiilor privind citarea, nu are legătură cu nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează expres arestarea preventivă, astfel că un atare motiv nu poate conduce la revocarea arestării preventive în temeiul art. 139 alin. 2 Cod procedură penală, ci, ar fi putut constitui motiv de recurs, ceea ce în speță nu s-a declarat.
Altfel spus,s-a apreciat că este inacceptabil a considera că o persoană ar putea invoca oricând (chiar și după o lungă perioadă de timp), neregularități privind citarea, chiar și după ce hotărârea judecătorească vizată a rămas definitivă, prin neexercitarea căii de atac (sau după respingerea acesteia), intrând în puterea lucrului judecat. De altfel, s-a apreciat că dispozițiile legale ce reglementează citarea la proces a unei persoane nu fac parte dintre nulitățile absolute reglementate de articolul 197 alin. 2 Cod procedură penală, ci dintre cele relative (articolului 197 alin. 1 Cod procedură penală), nulități ce pot fi invocate doar într-un anumit termen și, în nici un caz după pronunțarea unei hotărâri rămase definitive, prin neatacare cu vreo cale de atac.
Tribunalul Arada considerat că în conformitate cu dispozițiile art. 1403alin. 1 Cod procedură penală, împotriva încheierii instanței, date în faza de urmărire penală, privitor la respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive, nu se poate promova calea de atac a recursului, legea admițând posibilitatea declarării recursului doar în situația în care instanța ar fi dispus revocarea măsurii; în același sens, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6100/2003, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5609/2005 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 360/2008.
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea preventivă dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat și numai dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Analizând actele din cele 15 volume ale dosarului de urmărire penală nr. 29 D/P/2008, Tribunalul Arada constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, respectiv art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală, precum și art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpații și, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a celor paisprezece inculpați.
Astfel, instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
În ceea ce privește temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică; s-a apreciat că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu doar datele ce caracterizează persoana inculpaților, ci și datele privitoare la fapte, respectiv: pericolul social concret al infracțiunilor. pentru societate, în înțelesul legii penale s-a apreciat a fi faptele care lezează sau pun în pericol cele mai importante valori ocrotite de legea penală, printre care persoana și dreptul la viață al acesteia. De asemenea, s-a considerat că pericolul social se poate exprima și prin starea de neliniște și insecuritate socială pe care fapta penală o creează în rândul comunității, stare care a fost creată în rândul cetățenilor ca urmare a mediatizării faptelor de violență pentru care sunt cercetați inculpații.
Cu privire la justificarea măsurii arestării preventive pe motivul necesității protejării ordinii publice, s-a reținut faptul că CEDO a admis că anumite infracțiuni pot suscita "tulburarea a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, dată fiind gravitatea deosebită a unor fapte și reacția particulară a opiniei publice în anumite situații.
Referitor la inculpații și, tribunalul a constatat că pe lângă temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. a Cod procedură penală, în sensul că, inculpații au fugit și s-au ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
Cu privire la solicitarea domnului avocat de a constata nulitatea absolută a sesizării instanței prin aceea că referatul parchetului prin care se propune prelungirea arestării preventive a inculpaților nu cuprinde indicarea infracțiunilor de săvârșirea cărora e acuzat inculpatul, Tribunalul Arada reținut următoarele:
La pagina 17 din menționatul referat, s-a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, fără a se indica în concret infracțiunile pentru care e cercetat, așa cum s-a procedat în cazul celorlalți inculpați.
Referitor la acest aspect, tribunalul a considerat că această neindicare în concret a infracțiunilor presupus a fi comise de (în condițiile în care în partea introductivă au fost indicate în bloc toate infracțiunile comise de inculpați), nu constituie o problemă de nulitate absolută privind sesizarea instanței, ci eventual o simplă eroare materială sau omisiune vădită. De altfel, s-a reținut că infracțiunile pentru care e cercetat inculpatul se regăsesc în lucrările dosarului de urmărire penală, în încheierea prin care s-a dispus arestarea, precum și în mandatul de arestare; prin urmare, inculpatul nu ar putea invoca în mod credibil faptul că nu are cunoștință despre natura infracțiunilor pentru care e cercetat.
Prin urmare, Tribunalul Arada respins ca neîntemeiată excepția nulității absolute a referatului procurorului, prin care acesta a sesizat instanța pentru a se pronunța asupra prelungirii măsurii arestării preventive.
Așadar, prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților menționați mai sus, respectiv art. 143 raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală (respectiv și art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpații și ), impun în continuare privarea de libertate a acestora, reținându-se că se impune prelungirea duratei arestării preventive, fiind justificată de necesitatea stabilirii adevărului în cauză și a efectuării tuturor actelor de urmărire penală, enumerate în cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Arad, pentru finalizarea anchetei; de asemenea, tribunalul a considerat că nu poate face abstracție de complexitatea ridicată a cauzei și de faptul că finalizarea anchetei nu se putea în mod obiectiv produce în perioada scursă de la momentul arestării inculpaților.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul, în baza art. 155-159 Cod procedură penală rap. la art. 143 Cod procedură penală, și art. 148 lit. f Cod procedură penală - respectiv art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpații și, a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, privind pe inculpații, G, -, și și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților menționați.
Referitor la solicitarea apărătorilor inculpaților, tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia. Arestarea preventivă inculpaților s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar pentru inculpații și și pe temeiurile art. 148 lit. a Cod procedură penală, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de acest text.
S-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au rămas aceleași și în prezent, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, pentru a înlocui această măsură, cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. S-a considerat că existența și în același timp, subzistența în continuare a unor temeiuri care au justificat arestarea preventivă a inculpaților constituie și sunt conforme scopurilor instituite prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru cele reținute mai sus, tribunalul, în baza art. 155 și 159 Cod procedură penală, raportat la art. 143, 148 lit. a pentru inculpații și și 148 lit. f Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a prelungit arestarea preventivă a inculpaților, -, G, - începând cu data de 28.03.2009 până la 26.04.2009 inclusiv, pentru inculpatul începând cu data de 12.04.2009 până la 26.04.2009 inclusiv și pentru inculpatul - începând cu data de 09.04.2009 și până la data de 26.04.2009 inclusiv.
Împotriva încheierii nr. 21/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, au declarat recurs, în termenul legal, inculpații, G, și, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 25.03.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestuia conform mențiunilor din prezenta practica.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856 alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unor fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală, respectiv infracțiunile de: - inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv de aderare și sprijinire la un grup infracțional organizat - prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, tâlhărie - prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.21lit.a) și b) Cod penal, șantaj - prevăzută de art.194 alin.1 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a) Cod penal; inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv de aderare și sprijinire la un grup infracțional organizat, prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, lovire sau alte violențe, prevăzut de art.180 alin.1 și alin.2 cp vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal, tentativă de omor calificat prevăzută de art.20 rap. la art.175 alin.1 lit.a) și i) Cod penal și alin.2 Cod penal, cu aplic.art.75 alin.1 lit.a) Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a) Cod penal.
temeinice privind comiterea faptelor rezultă din declarațiile părților vătămate, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor si din care se desprinde concluzia că inculpații aveau preocupări în comiterea faptelor cu violență în variantele reținute în actul de sesizare al instanței. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160b C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. impactul pe care l-a avut în rândul comunității activitatea infracțională și interesul constant manifestat de localnici în privința derulării cercetărilor în prezenta cauză oglindit în mesajele trimise diverselor publicații locale ce au supus dezbaterii cazul de față. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile imputate inculpatului aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertății și patrimoniului persoanei, și chiar sănătății acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G, -, și împotriva încheierii penale nr. 21 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 23.03.2009.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga fiecare inculpat recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G, -, și împotriva încheierii penale nr. 21 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 23.03.2009.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -20.05.2009
Tehnored. 2 ex - 20.05.2009
Primă instanță:- jud. - Tribunalul Arad
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
