Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 322/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
2209/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.322
Ședința publică din data de 18 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de recurentul-intimat inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 15 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-intimat inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, și intimații-inculpați și G, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.029.122/18.IX.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează prezența la dosar a Încheierii din Camera de Consiliu din data de 16 septembrie 2009, din Dosarul nr-, prin care instanța de fond, în temeiul art.195 Cod procedură penală, a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 15 septembrie 2009, în sensul reținerii prelungirii duratei măsurii arestării preventive a inculpaților pentru o perioadă de 15 zile, de la data de 18 septembrie 2009 până la 02 octombrie 2009, inclusiv.
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public critică încheierea de ședință arătând că perioada de 15 zile pentru care instanța de fond a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive nu este suficientă pentru finalizarea urmăririi penale și, cu toate că nu este de acord că printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale poate fi remediată greșeala privitoare la durata și perioada măsurii preventive, datorită faptului că starea de arest preventiv expiră astăzi, nu poate solicita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În susținerea criticii, arată că perioada de 15 zile nu este suficientă pentru efectuarea actelor de urmărire penală enunțate în referatul procurorului, care, potrivit art.200 Cod procedură penală, are obligația identificării tuturor făptuitorilor și stabilirii răspunderii penale a fiecăruia, cu atât mai mult cu cât cererile formulate de inculpați cu privire la starea de arest ar întrerupe desfășurarea cercetărilor și, finalmente, chiar dacă urmărirea penală ar fi finalizată în interiorul celor 15 zile, tot nu ar exista posibilitatea depunerii dosarului la instanță, cu rechizitoriu, înainte cu 5 zile de expirarea duratei măsurii arestării preventive, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților pentru o perioadă de 30 zile.
Apărătorul din oficiu al intimaților-inculpați și G solicită respingerea recursului, arătând că instanța de fond, în mod legal și temeinic, a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților numai pentru o perioadă de 15 ani, având în vedere atitudinea lor sinceră de recunoaștere și regret a săvârșirii infracțiunilor și împrejurarea că pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost suficient probat.
Apărătorul ales al recurentului-intimat inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.9 Cod procedură penală, critică încheierea de ședință pentru nelegalitate, arătând că există neconcordanță între minută și dispozitivul încheierii de ședință și împrejurarea invocată de reprezentantul Ministerului Public în sensul că nu poate solicita casarea cu trimitere spre rejudecare deoarece starea de arest preventiv a inculpaților expiră astăzi nu se regăsește în vreun text legal, arătând că o hotărâre judecătorească poate fi îndreptată numai cu respectarea normelor legale, considerente pentru care, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Pe fondul recursului, arată că procurorul anchetator a solicitat, pentru a cincea oară în cauză, prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților pentru motive lipsite de suport real, în condițiile în care identitatea persoanelor care au folosit cărțile de identitate falsificate a fost stabilită de la momentul luării măsurii arestării preventive - fiecare dintre intimații-inculpați folosind câte o carte, nu a arătat ce fel de expertiză grafică dorește a efectua și ce vizează aceasta, la dosar existând deja rapoarte de expertiză grafoscopică din care rezultă că inculpatul nu a avut niciun fel de implicare în retragerea de numerar și, de asemenea, nu a evidențiat în ce constă extinderea cercetărilor.
În egală măsură, nu au fost respectate condițiile referitoare la împrejurarea dacă temeiurile inițiale mai impun privarea de libertate a inculpatului, având în vedere faptul că, odată cu arestarea inculpatului și reaudierea coinculpatului G situația de fapt a fost lămurită în sensul că actele de identitate falsificate nu-i aparțineau recurentului-intimat inculpat, date în raport cu care apreciază că temeiurile ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a acestuia nu mai subzistă, iar, pe de altă parte, nu au apărut elemente noi care să releve inoportunitatea cercetării sale în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În subsidiar, apreciază că perioada de 15 zile de prelungire a duratei măsurii arestării preventive este mai mult decât suficientă pentru efectuarea tuturor actelor de cercetare penală și sesizarea instanței fie cu o nouă cerere de prelungire, fie cu rechizitoriu, având în vedere și faptul că, în curând, se va împlini termenul pentru care poate fi dispusă privarea de libertate âîn cursul urmării penale, considerente pentru care solicită respingerea recursului parchetului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpatul, arătând că, chiar dacă referatul procurorului anchetator nu excelează, se impune, în continuare, prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind incidente dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere gravitatea infracțiunilor și cuantum foarte mare al prejudiciului, de 70.000 Euro.
În completare, apărătorul ales al recurentului-intimat inculpat solicită luarea unei alte măsuri, neprivative de libertate.
Recurentul-intimat inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales, este arestat de 4 luni deși nu există date certe că ar fi săvârșit vreo infracțiune, avea serviciu și își completa studiile, soția este bolnavă, autorii au fost depistați și nu are cum influența desfășurarea anchetei, motive pentru care solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Intimatul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu.
Intimatul-inculpat G, personal, arată că cele 15 zile sunt suficiente, iar de la momentul arestării nu a mai fost scos la anchetă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din camera de consiliu din data de 15 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, în baza art.155 și urm. din Codul d e procedură penală a admis în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 29.06.1946, în., jud. O, arestat în baza nr. 78/UP/22.05.2009, emis de Judecătoria Sector 2 B, în dosarul nr-), (fiul lui și, născut la data de 22.08.1975, în Mun. B, jud. B, arestat în baza nr.79/UP/22.05.2009, emis de Judecătoria Sector 2 B, în dosarul nr-) si (fiul lui și, născut la data de 15.01.1959, în comuna, județul I, arestat în baza nr.169/UP/30.07.2009, emis de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală, în dosarul nr-), pe o perioadă de 15 zile, de la data de 18.09.2009 până la 02.10.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a reținut că în ceea ce-i privește pe inculpații G și, arestați preventiv în baza mandatelor de arestare preventivă nr.78/20.05.2009 și nr.79/20.05.2009, emise de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr-, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod de procedură penală, care justifică presupunerea că: la data de 20.05.2009, folosind o carte de identitate plăsmuită în întregime pe numele de, fiul lui și, născut la data de 25.06.1950, în mun. L, jud. T, -, inculpatul Gai ndus în eroare funcționarii bancari din cadrul Băncii Comerciale Române - Sucursala și a ridicat din contul bancar al părții vătămate suma de 15.000 de lei, iar la data de 21.05.2009, orele 11:00, în baza aceleiași rezoluții infracționale și folosind același mod de operare, a mai retras din contul părții vătămate, suma de 30.000 de lei și tot în aceeași zi, în jurul orelor 14:00, a fost depistat de organele de poliție în timp ce încerca să retragă de la Banca Comercială Română - Sucursala suma de 2000 de EURO, folosindu-se de aceeași carte de identitate falsă, în fața ofițerilor de poliție inculpatul legitimându-se chiar cu cartea de identitate plăsmuită în întregime, iar inculpatul i-a procurat coinculpatului G cartea de identitate plăsmuită în întregime, pe care acesta din urmă, conform înțelegerii prealabile între cei doi, a folosit-o în mod repetat, la datele mai sus-menționate, pentru a induce în eroare funcționarii bancari din cadrul Băncii Comerciale Române - Sucursala și a retrage din contul părții vătămate suma de 45.000 de lei și 2000 de EURO și l-a însoțit pe coinculpatul G la sediul Băncii Comerciale Române - Sucursala cu ocazia fiecărei retrageri de numerar efectuate, fapte ce rezultă din procesul-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului, procesul-verbal privind efectuarea unei percheziții asupra autoturismului proprietate a inculpatului, înscrisuri și declarațiile inculpaților și din celelalte acte aflate în dosarul de urmărire penală.
De asemenea și în ceea ce privește pe inculpatul, s-a constatat că din actele dosarului rezultă că există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68/1 Cod de procedură penală, care îndreptățesc presupunerea că în datele de 12.03.2009 și 17.03.2009, a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul BANK ROMÂNIA și a retras sumele de 21.215 EURO, respectiv 54.684 EURO, din contul părții vătămate, prin utilizarea unei cărți de identitate falsificate, ce avea înlocuită fotografia titularului, iar ulterior, în data de 03.04.2009, s-a prezentat la BANK. - SUCURSALA OTOPENI și, prin utilizarea unei cărți de identitate falsificată pe numele, a solicitat retragerea sumei de 40.000 de EURO, operațiune rămasă nefinalizată, relevante în acest sens fiind: plângerea numitului, plângerea Bank, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, precum și celelalte probe administrate de organele de urmărire penală până la acest moment procesual.
Totodată, Tribunalul a apreciat că în cauză este întrunită condiția prevăzută de art.148 lit. f Cod de procedură penală, întrucât fapta pentru care inculpații sunt cercetați este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de gradul de pericol social ridicat al faptelor, de modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, de natura și de urmarea produsă (inculpații, în scopul obținerii unor venituri ilegale, au acționat împreună, prefigurând acțiunile lor, după un plan prestabilit, folosindu-se și creând totodată mijloacele infracționale necesare în cauză, respectiv înscrisuri, dar și acte de identitate, ceea ce denotă, într-adevăr, un pericol social concret pentru ordinea publică).
În același sens, au fost reținute: circumstanțele personale ale inculpaților și G, cunoscuți cu antecedente penale, ceea ce denotă perseverența acestora în activitatea infracțională și lipsa de respect față de valorile sociale ocrotite de legea penală; gravitatea deosebită, amplitudinea faptelor săvârșite de inculpați și numărul mare de persoane implicate; prejudiciile mari cauzate părților vătămate sau care se puteau cauza; specializarea inculpaților în săvârșirea unor asemenea fapte penale cu consecințe grave asupra patrimoniilor persoanelor și asupra încrederii cetățenilor în siguranța sistemului bancar; creșterea îngrijorătoare în ultima perioadă a infracțiunilor de aceeași natură contra sistemului bancar.
S-a apreciat că toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că măsura arestării preventive a celor trei inculpați se impune în continuare pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, celelalte măsuri preventive fiind în mod vădit ineficiente pentru prezervarea ordinii publice și realizarea scopului măsurilor preventive, conform art. 136 al. 1 Cod de procedură penală, iar efectuarea în bune condiții a actelor despre care face vorbire referatul parchetului, respectiv efectuarea de verificări privind cărțile de identitate plăsmuite găsite asupra inculpaților, identificarea persoanelor care au folosit cărțile de identitate plăsmuite, documentarea întregii activități infracționale a inculpaților, dispunere și efectuarea unei expertize grafice, extinderea cercetărilor, audierea părților vătămate, audierea martorilor, este condiționată în mod necesar de prelungirea arestării preventive a celor trei inculpați,
în consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, Tribunalul a admis în parte propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, iar în baza art. 155 și urm. Cod de procedură penală, a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, și G, pe o perioadă de 15 de zile, de la data de 18.09.2009 până la data de 02.10.2009, inclusiv. apreciind că acest interval de timp este suficient în vederea efectuării actelor de urmărire penală specificate în referatul Parchetului.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legalpe de o partePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI(la data de 15 septembrie 2009) iar pe de altă parteinculpatul(la data de 16 septembrie 2009), fără ca vreuna dintre aceste căi de atac să fie motivată în scris.
În dezbaterile asupra recursurilor, Parchetul a criticat încheierea de ședință atacată sub aspectul duratei perioadei pentru care judecătorul de la instanța de fond a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, considerând că perioada de 15 zile stabilită în acest sens de către instanța de fond nu este suficientă pentru finalizarea urmăririi penale, respectiv pentru efectuarea actelor de urmărire penală enunțate în referatul procurorului, întrucât potrivit art.200 din Codul d e procedură penală, organul de urmărire penală are obligația identificării tuturor făptuitorilor și stabilirii răspunderii penale a fiecăruia, iar pe de altă parte chiar dacă urmărirea penală ar fi finalizată în interiorul celor 15 zile, tot nu ar exista posibilitatea depunerii dosarului în instanță cu rechizitoriu, înainte cu 5 zile de expirarea duratei măsurii arestării preventive, considerente pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților pentru o perioadă de 30 de zile.
Recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului său ales, în susținerea recursului declarat, în primul rând a invocat cazul de casare prev.de art.3859pct.9 din Codul d e procedură penală, criticând încheierea de ședință recurată pentru nelegalitate, în sensul că există neconcordanță între minuta și dispozitivul acestei încheieri, precum și între considerente și dispozitiv cu privire la perioada pentru care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, iar împrejurarea invocată de reprezentantul Ministerului Public în sensul că nu poate solicita casarea cu trimitere spre rejudecare deoarece starea de arest preventiv a inculpaților expiră astăzi, nu se regăsește în nici un text legal, or o hotărâre judecătorească nu poate fi îndreptată decât cu respectarea normelor legale, considerente pentru care în temeiul art. 38515pct.2 lit.c din Codul d e procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Pe fondul recursului a învederat instanței de control judiciar că procurorul anchetator a solicitat pentru a cincea oară prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților pentru motive lipsite de suport real, în condițiile în care identitatea persoanelor care au folosit cărțile de identitate falsificate a fost stabilită încă de la momentul luării măsurii arestării preventive, nu a arătat ce fel de expertiză grafică dorește a efectua și ce vizează aceasta, la dosar existând deja rapoarte de expertiză grafoscopică din care rezultă că el nu a avut nici un fel de implicare în retragerea de numerar și, de asemenea nu a evidențiat în ce constă extinderea cercetărilor.
Totodată a susținut că în egală măsură nu au fost respectate nici condițiile privitoare la împrejurarea dacă temeiurile inițiale mai impun privarea sa de libertate, având în vedere faptul că odată cu arestarea inculpatului și cu reaudierea coinculpatului G, situația de fapt a fost lămurită, în sensul că actele de identitate falsificate nu-i aparțineau lui, date în raport cu care apreciază că temeiurile ce au determinat inițial luarea față de el a măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar pe de altă parte nu au apărut elemente noi care să releve inoportunitatea cercetării sale în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Nu în ultimul rând, invocând circumstanțele sale personale constând în aceea că la data arestării avea serviciu și își completa studiile, iar soția sa este bolnavă a solicitat ca cercetarea sa să aibă loc în stare de libertate, fie chiar și prin luarea față de sine a unei alte măsuri neprivative de libertate, întrucât nu ar avea cum influența desfășurarea anchetei.
În subsidiar a precizat că perioada de 15 zile, de prelungire a duratei măsurii arestării preventive este mai mult decât suficientă pentru efectuarea tuturor actelor de urmărire penală și sesizarea instanței de judecată, fie cu rechizitoriu, fie cu o nouă cerere de prelungire.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul Parchetului este fondat,în timp cerecursul declarat deinculpatul este nefondat, considerentele ce fundamentează o asemenea soluție fiind următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 22 mai 2009, în baza nr.79/UP/22 05 2009 emis de Judecătoria sector 2 B în dosarul nr-, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sub acuzația săvârșirii în baza aceleiași rezoluții infracționale a infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals privind identitatea, fapte prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. art.293 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, în sarcina acestui inculpat s-a reținut că i-a procurat coinculpatului Goc arte de identitate plăsmuită în întregime, pe care acesta din urmă, conform înțelegerii prealabile dintre ei, a folosit-o în mod repetat, la datele de 20 mai 2009 și 21 05 2009, pentru a induce în eroare funcționarii bancari din cadrul Băncii Comerciale Române - Sucursala și a retrage din contul părții vătămate sumele de 45.000 de lei și 2000 de EURO și de asemenea l-a însoțit pe coinculpatul G la sediul Băncii Comerciale Române - Sucursala cu ocazia fiecărei retrageri de numerar efectuate.
În ceea ce privește invocarea pretinsei incidențe în cauză a cazului de casare prev.de art.3859pct.9 din Codul d e procedură penală, pe motiv că ar exista neconcordanță între minuta și dispozitivul încheierii de ședință recurate, precum și între considerentele și dispozitivul respectivei încheieri, cu privire la perioada pentru care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, Curtea constată că această critică, formulată cu titlu de motiv de recurs de către inculpatul recurent nu poate fi acceptată, întrucât această nu vizează altceva decât specularea unei simple erori materiale strecurate în dispozitivul încheierii pronunțate de judecătorul de la instanța de fond și care de altfel fusese deja remediată de către judecătorul fondului până la momentul judecării recursului, prin recurgerea la procedura instituită de dispozițiile art.195 din Codul d e procedură penală.
Astfel, este adevărat că în dispozitivul încheierii de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 15 septembrie 2009 s-a consemnat că prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților operează pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 19 08 2009 până la 17 09 2009, în timp ce în minuta întocmită de judecătorul fondului și în considerentele aceleiași încheieri s-a menționat că perioada de prelungire a măsurii arestării preventive este de 15 zile, de la 18 09 2009 până la 02 10 2009, însă această neconcordanță nu constituie decât o regretabilă eroare materială survenită în timpul procesului de tehnoredactare, de vreme ce voința judecătorului de la instanța de fond cu privire la această chestiune, exprimată în minuta întocmită în acest dosar la data de 15 09 2009, este neechivocă.
De altfel, această eroare materială evidentă a și fost înlăturată de către judecătorul fondului rin p. încheierea de ședință din camera de consiliu pronunțată în aceeași cauză la data de 16 septembrie 2009 în baza art.195 din Codul d e procedură penală, prin respectiva încheiere stabilindu-se că durata corectă a prelungirii măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat este de 15 zile, de la data de 18.09.2009 până la 02.10.2009, inclusiv, astfel încât în momentul de față în mod obiectiv nu mai poate fi vorba despre vreo neconcordanță între minută și dispozitivul încheierii recurate sau între considerentele și dispozitivul aceleiași încheieri, fiind deci exclusă incidența cazului de casare prev.de art.3859pct.9 din Codul d e procedură penală și eventuala trimitere a cauzei spre rejudecare pentru un atare motiv.
În ceea ce privește temeinicia soluției dispusă prin încheierea recurată cu privire la inculpatul, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.155 alin.1 pr.pen. în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Raportându-se la exigențele dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că judecătorul de la instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în privința recurentului inculpat, prelungind motivat durata arestării preventive a acestuia, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestuia impun și în prezent privarea sa de libertate pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel, asemenea judecătorului de la prima instanță, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă motive verosimile de a crede că inculpatul a săvârșit într-adevăr infracțiunile pentru care este cercetat și pentru care se poate dispune în mod legal privarea sa preventivă de libertate, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea sa conștientă și deliberată la comiterea infracțiunilor respective.
Sub acest aspect se cuvine a fi subliniat faptul că, la momentul procesual actual, când cauza se află în stadiul de anchetă desfășurată de organul de urmărire penală, ceea ce se verifică din perspectiva necesității prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului este doar existența unor date sau informații pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii infracțiunilor de către persoana cercetată. iar nicidecum existența unor probe certe de vinovăție (cerute doar pentru condamnare).
În acest sens, și în jurisprudența, s-a statuat în mod constant că rolul măsurii arestării preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor și, totodată, că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază această măsură nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, condamnarea unei persoane (a se vedeahotărârile pronunțate în cauzele și Murray contra Marii Britanii).
În acest context, Curtea constată că, în pofida declarațiilor de nerecunoaștere ale inculpatului, în cauză există și la acest moment, probe și indicii temeinice, care îndreptățesc presupunerea rezonabilă participării sale la săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, relevante sub acest aspect fiind: procesul-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante întocmit la data de 21 mai 2009, din care rezultă că în ziua respectivă inculpatul l-a însoțit pe inculpatul G la Banca Comercială Română - Sucursala, pentru ca acesta din urmă să retragă din contul părții vătămate suma de 2000 EURO, folosindu-se de o carte de identitate falsificată, iar la percheziția corporală efectuată cu acest prilej asupra inculpatului, în posesia acestuia a fost găsită în original cartea de identitate pe numele și în copie cartea de identitate pe numele; procesul-verbal privind efectuarea percheziției asupra autoturismului proprietate a inculpatului, ocazie cu care în interiorul acestuia au fost găsite două copii ale cărților de identitate emise pe numele și, ce aveau schimbate poza titularilor de drept; înscrisurile ridicate de la acest inculpat, aflate la dosarul cauzei, precum și declarațiile inițiale ale coinculpatului G prin care acesta a descris rolul asumat și contribuția efectivă pe care a avut-o inculpatul în îndeplinirea planului fraudulos de retragere a banilor din contul părții vătămate, deschis la Banca Comercială Română.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, Curtea constată că infracțiunea de complicitate la înșelăciune reținută în sarcina acestui inculpat este pedepsibile cu închisoare de până la 15 ani, iar probatoriul cauzei relevă motive concrete și serioase de a crede că, lăsat în libertate, acesta prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea are în vedere nu doar gravitatea în sine a infracțiunii de complicitate la înșelăciune de care este acuzat ilustrată de împrejurările și modalitatea de săvârșire (sub acest aspect reținându-se că inculpatul a oferit un ajutor substanțial inculpatului G, pentru ca acesta într-un interval foarte scurt de timp, acționând după un plan bine articulat și folosindu-se de un mijloc fraudulos preconstituit - cartea de identitate falsificată pusă la dispoziție de însuși inculpatul, să-și însușească sau să încerce să-și însușească, prin înșelăciune sume mari de bani - 45 000 RON și 2000 EURO - din contul bancar al părții vătămate, activitățile ilicite astfel desfășurate încetând numai ca urmare a surprinderii inculpaților în flagrant de către organele de urmărire penală) și de urmările ei, la rândul lor deosebit de grave, concretizate atât în prejudiciul propriu-zis cauzat, cât și în perturbarea serioasă a securității sistemului bancar, dar și înseși datele ce caracterizează persoana inculpatului, care în pofida acelor referințe personale care îl recomandă drept o persoană respectabilă - necunoscut cu antecedente penale, încadrat în muncă, preocupat de creșterea gradului său de instruire prin completarea studiilor și având o familie organizată - și-a asumat cu foarte mare ușurință responsabilitatea unui comportament profund antisocial, aspect care face să fie îndreptățită temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite similare, știut fiind că astfel de preocupări sunt de natură să asigure în mod facil importante avantaje pecuniare, iar pe de altă parte, prin atitudinea procesuală necooperantă manifestată în cauză, dovedește că nu conștientizează gravitatea deosebită a faptelor sale.
Drept urmare, referințele personale invocate de recurentul inculpat în susținerea cererii de judecare a sa în stare de libertate nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesității prelungirii arestării preventive a acestuia, privarea de libertate a inculpatului fiind întru-totul justificată, în fapt și în drept, având în vedere gravitatea faptelor comise și mai ales pericolul concret pentru ordinea publică, anterior evidențiat, aceste date urmând a fi eventual valorificate, în mod corespunzător, în procesul de individualizare a pedepsei, în ipoteza în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
În același timp, reținând că în posesia acestui inculpat au fost identificate mai multe cărți de identitate falsificate pe numele mai multor persoane, aspect ce pune în evidență ușurința cu care inculpatul își poate procura astfel de documente plăsmuite, ce servesc pentru legitimare, Curtea apreciază ca fiind rezonabilă și temerea că, prin punerea sa în libertate, acesta ar putea încerca să se sustragă cercetărilor, împrejurare ce justifică de asemenea menținerea sa în stare de arest preventiv și prin prisma necesității de a asigura o bună desfășurare a urmăririi penale, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Curtea constată că într-adevăr judecătorul de la instanța de fond nu a apreciat în mod just asupra întinderii perioadei pentru care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.
Astfel, luând în considerare faptul că în limita termenului maxim pentru care potrivit legii (art.159 alin.6 Cod de procedură penală) poate fi acordată prelungirea arestării preventive, durata acestei măsuri trebuie proporționalizată în așa fel încât să permită finalizarea în condiții optime a urmăririi penale, prin efectuarea tuturor activitățile investigative pe care procurorul le consideră necesare pentru lămurirea corectă și completă a cauzei, Curtea apreciază că în cazul concret din cauza de față, pentru efectuarea tuturor actelor de urmărire penală indicate în referatul procurorului, având în vedere și particularitățile cauzei care reclamă identificarea pe cât posibil a tuturor legăturilor infracționale stabilite de inculpați, este necesar ca prelungirea arestării preventive a inculpaților să opereze pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 18 09 2009 până la 17 10 2009 inclusiv.
Drept urmare, în baza art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, pe care o va casa în întregime și în fond rejudecând, în baza art.155 și următoarele din Codul d e procedură penală va admite propunerea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI de prelungire a măsurii arestării preventive privind pe inculpații G, și și va prelungi măsura arestării preventive pentru cei trei inculpați pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 18 09 2009 la data de 17 10 2009 inclusiv.
Privitor la recursul inculpatului, dat fiind faptul că pentru motivele arătate, și la acest moment procesual se mențin toate temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de acesta, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat respectivul recurs.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare din fond și recursul Parchetului vor rămâne în sarcina statului, iar în temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală admite recursul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată și în fond rejudecând.
În baza art.155 și următoarele din Codul d e procedură penală admite propunerea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI de prelungire a măsurii arestării preventive privind pe inculpații G, și.
Dispune prelungirea măsurii arestării preventive pentru cei trei inculpați pentru o perioadă de 30 de zile, de la 18 09 2009 la data de 17 10 2009 inclusiv.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare din fond și recursul Parchetului rămân în sarcina statului.
În baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva aceleiași încheieri.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.2/12 10 2009
---II.
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu, Magdalena Iordache
