Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 33/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 298/2/2010
105/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 33/
Ședința publică de la 22 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul - inculpat având cuvântul, precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și că nu dorește să dea declarație în prezenta cauză.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință, respingerea propunerii formulată de Parchet și punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că, acesta este arestat de circa 3 luni de zile, nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este arestat, el ajutându-și fratele (pe inculpatul ) în momentele când acesta avea nevoie de mașină. Apreciază că actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate, nu au legătură cu inculpatul, acesta neputând influența cercetările, motive pentru care solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia și faptul că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care, o consideră legală și temeinică. Apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, se mențin și la acest termen temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, la dosar sunt probe din care să rezulte comiterea infracțiunii în formă continuată, iar în raport de numărul mare de inculpați, de complexitatea cauzei și de pericolul social deosebit de ridicat, se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că este nevinovat, el doar conducând mașina, însă nu știa ce transportă fratele său, motiv pentru care, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin încheierea de ședință din 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția - a II-a Penală în dosarul nr- s-a admis propunerea Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul art.155 raportat la art.159 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc pe o perioadă de 30 de zile de la 12.01.2010 la 10.02.2010.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă, se consideră nevinovat, și-a ajutat fratele conducând autoturismul fără să știe în ce activități era angrenat acesta.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu
prin prisma dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că
recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, atât direct, cât și prin intermediul altor persoane, a deținut în vederea vânzării, a vândut și a intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de mare risc, respectiv cocaină, în schimbul unor importante beneficii financiare.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să o justifice.
În mod corect, a dispus judecătorul prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului întrucât în cauză se mențin temeiurile care au determinat luarea ei și pentru buna desfășurare a instrucției penale efectuată de procuror măsura se impune în cauză fiind angrenați un nr. mare de inculpați cercetați pentru fapte similare.
Și prin prisma jurisprudenței CEDO, a principiilor generale stabilite cu privire la detenția preventivă și caracterul ei excepțional (cauza Wemhoff Germaniei), a termenului rezonabil apreciat în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei (Tomasi Franței, Labita Italiei) se constată că privarea de libertate a inculpatului nu se întinde dincolo de limitele rezonabile apreciate în considerarea interesului public real ocrotit, fiind arestat la 14.10.2009.
Față de specificul cauzei, de necesitatea reaudierii mai multor persoane ce pot furniza date de interes operativ, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive a fost corect admisă iar hotărârea primei instanțe apare legală și temeinică.
Prin urmare, recursul declarat de inculpat se vădește nefondat și va fi respins conform art.385/15 pct. l lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință din 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr- pe care îl obligă la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./2 ex.-8.02.2010
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Florică Duță, Petre Popescu
