Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 33/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.1166/3/2010
212/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.33/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 14 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 002.535/29.2010, aflată la fila 6.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând că nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile inițiale, respectiv cercetarea sa în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere faptul că nu a săvârșit infracțiunile ce i se rețin în sarcină, are trei minori, aflați în plasament, cu atât mai mult cu cât actele de urmărire penală se pot efectua, în bune condiții, cu inculpatul în stare de libertate, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere natura și modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor, care prezintă un grad ridicat de pericol social și aduc atingere celei mai importante valori sociale - viața, prelungirea duratei măsurii arestării preventive fiind necesară în vederea finalizării urmăririi penale prin efectuarea actelor de procedură expuse în referatul procurorului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că frații și nepoții săi au fost obligați să dea declarații, nefiindu-le aduse la cunoștință dispozițiile legale referitoare la ascultarea rudelor apropiate, iar sora sa chiar a fost luată din casă și bătută pentru a declara, cu ocazia recunoașterii, a fost prezentat singur și nu în grup, a fost amenințat că nu își va mai vedea cei trei copii aflați în plasament dacă nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor, precizând că se ocupă cu comercializarea, în zona Militari, a obiectelor de artă și doar atât.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar, în temeiul art. 155 -159 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18.01.2010 până la 16.02.2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele sub aspectul cărora sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă în care se reține că au fost comise, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, fiind recidivist, liberat condiționat din executarea unei alte pedepse cu închisoarea cu foarte puțin timp înainte de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat în prezenta cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive formulată de MINISTERUL PUBLIC.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, iar lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de omor deosebit de grav, tentativă de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art. 174 - 176 lit. d), art. 20 raportat la art. 174 - 176 lit. d) și art. 211 alin. 2 lit. b), alin. 21lit. b) și c) Cod penal, constând în aceea că, în seara zilei de 16.11.2009, a pătruns în imobilul situat în B,-, sector 6, de unde a sustras mai multe obiecte de artă și, fiind surprins de victima, a înjunghiat-o pe aceasta, victima decedând ca urmare a leziunilor traumatice suferite. În aceleași împrejurări, inculpatul l-a înjunghiat pe, producându-i grave leziuni traumatice, după care a părăsit imobilul cu obiectele sustrase.
Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, contrar susținerilor recurentului, Curtea reține că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, relevante în aceste sens fiind: procesul - verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe foto; actele medicale și concluziile provizorii ale raportului de necropsie; declarațiile coinculpatului și ale martorilor și; procesul-verbal de redare a conținutului convorbirilor telefonice purtate între inculpați, precum și între inculpatul și numita, interceptate în condițiile legii; rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. -/23.11.2009 și nr. -/23.11.2009; procesul-verbal de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului de către fiul victimelor,.
Totodată, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză sunt incidente și prevederile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat - prin care se aduce atingere celor mai importante relații sociale ocrotite de normele juridice, respectiv cele referitoare la dreptul persoanei la viață, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise (într-o locuință, pentru a ascunde o tâlhărie, prin aplicarea cu sălbăticie de lovituri celor două victime cu un obiect vulnerant), urmarea produsă (cauzarea de leziuni grave celor două victime care, în final, au condus la decesul uneia dintre acestea), rezonanța socială negativă pe care o are acest gen de fapte și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societății civile lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are ocupație și loc de muncă, este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat de cinci ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evadare, aspecte ce justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională, ordinea de drept fiind, astfel, în mod real pusă în pericol.
De asemenea, Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea în continuare de libertate a inculpatului fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii preventive formulată de MINISTERUL PUBLIC, menținerea stării de arest preventiv fiind justificată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și, față de faptul că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red. și dact.: jud.
Tribunalul București - Secția I-a penală:
2 ex./3.02.2010
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
