Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 34
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații A, și împotriva încheierii de ședință din data de 29 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, prin care s-a dispus prelungirea măsurii de arest preventiv luată față de aceștia pentru o perioadă de 30 de zile.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații, T A, în stare de arest preventiv, asistați de av., apărător ales, inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpatul arată că nu și-a angajat apărător întrucât nu a avut timpul necesar.
Instanța aduce la cunoștința inculpaților dispozițiile art. 70 al.2 din Codul d e procedură penală.
Inculpații arată că nu doresc să dea declarație în prezenta cauză, în fața instanței de recurs.
Interpelate, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
Av., apărătorul ales al inculpaților, A și, solicită admiterea recursurilor formulate de inculpații cărora le asigură asistența juridică, împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Iași, la data de 28 noiembrie 2008, prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților.
Consideră că încheierea atacată este nemotivată așa cum cer dispozițiile art. 155 al. 1 din Codul d e procedură penală. Mai mult, după aprecierea sa, dacă se urmărește propunerea de arestare preventivă a inculpaților se poate observa că este identică cu propunerea de prelungire a duratei măsurii de arest preventiv și nu are nici cel mai mic element de noutate.
Dispozițiile imperative ale art. 155 al.1 din Codul d e procedură penală prevăd că prelungirea duratei măsurii de arest preventiv, se face motivat, iar la această motivare, legiuitorul nu a înțeles, revenirea și copierea acelorași motive timp de 3 propuneri de prelungire.
La fiecare propunere de prelungire, ca de altfel și față de prezenta prelungire, parchetul precizează că este necesar a se dispune prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților întrucât este necesar a se face transcrierea unei părți din convorbirile telefonice, însă toate aceste convorbiri se află pe suport magnetic la organele de urmărire penală astfel că transcrierea acestora nu ține de starea de arest a inculpaților.
Se mai face referire,în referatul de prelungire a duratei de arest preventiv, la declarațiile celor două părți vătămate - și, care fac trimitere indirectă la cei doi inculpați.
Solicită a se constata că nici una din activitățile propuse în propunerea anterioară de prelungire a duratei arestării preventive nu au fost realizate, ceea ce duce la concluzia că nu se mai justifică o nouă prelungire, de asemenea apreciază că în actualul stadiu procesual, lăsarea în libertate a inculpaților nu ar putea influența negativ cursul activității de urmărire penală.
Solicită în concluzie admiterea recursurilor așa cum au fost formulate, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii de arest preventiv luată față de inculpați și înlocuirea măsurii de arest preventiv cu o altă măsură preventivă, respectiv a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Depune la dosar și note de concluzii din partea domnului av. prin care se solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați și respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii de arest preventiv luată față de inculpați, urmând ca instanța să ia o altă măsură preventivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Av. pentru inculpatul solicită admiterea recursului formulat de inculpatul, casarea încheierii atacate și în rejudecare respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii de arest preventiv luată față de inculpat și înlocuirea măsurii de arest preventiv cu o altă măsură preventivă respectiv a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi fost violent și nu rezultă că acesta ar reprezenta un pericol real pentru ordinea publică. De asemenea arată că inculpatul nu este inițiatorul săvârșirii infracțiunii iar situația familială a acestuia este deosebită.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursurilor formulate de către inculpați ca nefondate și menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică întrucât temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat.
Astfel consideră că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 din Codul d e procedură penală, respectiv faptul că sunt probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor. De asemenea sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală cu privire la pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pericol ce rezultă din modalitatea în care inculpații au acționat, gravitatea faptelor comise de către inculpați, natura relațiilor sociale încălcate, gradul de insecuritate socială generat de săvârșirea infracțiunilor, faptul că inculpații au amenințat pe unele din părțile vătămate.
Consideră că în mod corect s- constatat de către instanța de fond că subzistă și temeiurile art. 148 lit. b din Codul d e procedură penală, apreciindu-se că există date certe ( convorbiri telefonice, declarații de martor și declarațiile părților vătămate) din care rezultă încercarea inculpaților de zădărnicire a aflării adevărului, prin influențarea victimelor ce au fost și amenințate.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul A având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpata având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 29 noiembrie 2008 Tribunalul Iași - în dosarul nr- - a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, A )., ). și (zis ) și a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași și, în consecință:
În baza dispozițiilor art.155 - 159 Cod procedură penală tribunalul a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților:
- )., fiul lui și, născut la data de 12.02.1978 în I, în prezent aflat în Arestul I;
- ). A, fiul lui și, născut la data de 12.02.1978 în I, în prezent aflat în Arestul I;
- )., fiica lui și, născută la data de 09.06.1980 în I, în prezent aflată în Arestul I;
- (zis ), fiul lui și, născut la data de 16.06.1974 în comuna, județul B, în prezent aflat în Arestul I, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 06.12.2008 și până la data de 04.01.2009 inclusiv.
În baza dispozițiilor art.189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu (delegația nr.9198/2008) pentru inculpatul, în cuantum de 200 lei, va fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza dispozițiilor art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a fiecăruia dintre cei patru inculpați este întemeiată. Tribunalul a reținut că - din analiza textelor de procedură penală relevante în privința prelungirii măsurii arestării preventive - rezultă că instanța investită cu soluționarea unei propuneri de prelungire a duratei arestului preventiv sau a unei cereri de înlocuire a măsurii preventive va trebui, mai întâi, să stabilească care au fost temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive. Numai după identificarea respectivelor temeiuri, instanța va stabili dacă ele continuă să existe și să justifice privarea de libertate a inculpatului ori dacă, dimpotrivă, au încetat sau, eventual, dacă doar s-au modificat. Totodată, instanța va trebui să stabilească dacă au apărut sau nu temeiuri noi, în raport de cele inițiale, care să justifice detenția preventivă.
Concluzia care se desprinde din cuprinsul textelor de lege sus-analizate este aceea că actele de urmărire penală ce urmează a mai fi efectuate de către organele judiciare în scopul aflării adevărului și pentru finalizarea urmăririi penale, ca primă fază a procesului penal, nu reprezintă împrejurări de natură a justifica sau, dimpotrivă, a nu justifica privarea de libertate a inculpatului.
Analizând cauza prin prisma dispozițiilor art. 155 și art. 139 alin. 1 din Codul d e procedură penală, tribunalul a constatat că propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv de față este întemeiată, iar cererile de înlocuire a măsurii preventive sunt nefondate.
Astfel, la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților s-a apreciat că probele administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de consemnare a declarațiilor martorului cu o altă identitate; numeroasele procese-verbale de prezentare (de către părțile vătămate și unii martori) pentru recunoașterea inculpaților și a altor persoane, după albume foto, precum și planșele foto anexă coroborate cu declarațiile martorilor asistenți la aceste activități; declarațiile persoanelor audiate (părți vătămate și martori), respectiv: - (victimă), - (victimă), (actuală ) (victimă - audiată inclusiv la 04.09.2008), (victimă), -, (și suplimentul la aceasta din 04.09.2008), - (și suplimentul la aceasta din 04.09.2008), - (victimă-minoră), -, - (audiată la 08.09.2008) care se coroborează cu declarațiile unor martori ce au asistat la audierea unora dintre părțile vătămate de către organele de urmărire penală; procesul-verbal din data de 18 martie 2008 întocmit de lucrătorii operativi din cadrul I, din care rezultă că sus-numiții dețin și folosesc anumite posturi telefonice pentru coordonarea activității infracționale, coroborat cu procesele-verbale întocmite de procuror, în care sunt redate transcrierile convorbirile telefonice interceptate autorizat în cauză; relațiile comunicate de mai multe unități bancare, privitoare la transferurile unor sume de bani din străinătate către inculpați sau rudele lor ori între acestea, inclusiv de la fetele despre care acuzarea susține că inculpații le-ar fi traficat; procesele-verbale de percheziție domiciliară la locuințele inculpaților; procese-verbale de constatare; procese-verbale de verificare a situației intrărilor/ieșirilor în/din România în baza de date a; procese-verbale în care sunt redate transcrierile unor convorbiri telefonice purtate de anumite părți vătămate cu inculpați sau persoane din anturajul acestora, din care rezultă că fuseseră amenințate și li se ceruse să-și retragă declarațiile; procesul-verbal din 08.04.2008, ce conține rezultatul informațiilor comunicate autorităților judiciare române cu privire la faptele pentru care au fost cercetați ori urmăriți inculpații pe teritoriul Spaniei, constituie probe și indicii temeinice care justifică bănuiala legitimă că inculpații au săvârșit faptele deosebit de grave în legătură cu care sunt cercetați.
S-a apreciat, la acel moment că în cauză sunt întrunite cumulativ, pentru cei patru inculpați, condițiile prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, prin aceea că faptele pentru care sunt cercetați sunt sancționate de legiuitor cu pedepse mai mari de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi comise și maniera lor de săvârșire, natura relațiilor sociale încălcate; faptul că unele victime sunt minore; gradul de insecuritate socială pe care îl generează în rândul comunității acest gen de fapte, care, în ultima perioada au cunoscut o recrudescență deosebită; urmările efectiv produse; perioada mare de timp în care se presupune că au acționat inculpații; sumele foarte mari de bani presupus obținute din activitatea infracțională imputată; persistența infracțională, reliefată atât de numărul actelor materiale imputate cât și perioada de timp în care s-au comis faptele imputate; amploarea și caracterul transnațional al activităților infracționale pretins comise; atitudinea procesuală a inculpaților, care refuză colaborarea cu organele de anchetă.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost întemeiată, pentru inculpații ). și ). A, și pe dispozițiile art. 148 lit. "b" Cod procedură penală, apreciindu-se că există date certe (convorbiri telefonice interceptate autorizat și declarații de martori sau părți vătămate) din care rezultă încercarea inculpaților de zădărnicire a aflării adevărului, prin influențarea victimelor, care au fost și amenințate.
Analizând toate aceste temeiuri raportat la probele administrate în cauză, pe parcursul urmăririi penale și după arestarea inculpaților, instanța a constatat că acestea nu au încetat și nici nu s-au schimbat. Toate temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în continuare, fiind relevate de probele administrate în cauză, mai sus-expuse, care nu au fost răsturnate până la acest moment de alte mijloace de probă și care justifică în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru buna desfășurare a procesului penal (care include atât asigurarea prezenței inculpaților pe parcursul anchetei penale, dar mai ales împiedicarea inculpaților de a influența martorii, părțile vătămate ori de a zădărnici aflarea adevărului în cauză).
În acest sens, instanța a reținut că din actele de urmărire penală rezultă suficiente date că inculpații încearcă, prin diverse mijloace, să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea martorilor și părților vătămate (a se vedea, cu titlu exemplificativ, declarațiile de la filele 76 (vol. I), 92, 93 (vol. I), 170 dosar de urmărire penală).
Totodată, s-a constatat că, de la data luării măsurii arestării preventive și până în acest moment, în cauză au fost administrate și alte mijloace de probă, care confirmă - o dată în plus - existența temeiurilor avute în vedere de judecător la arestare.
Cu toate acestea, este cert că măsura preventivă a arestului nu poate depăși o durată rezonabilă, dar la aprecierea caracterului rezonabil al măsurii trebuie să se țină seama de complexitatea instrucției penale, de natura infracțiunilor imputate, de caracterul lor transnațional, de împrejurarea că mai multe părți vătămate sunt plecate din țară, că unele dintre ele se să dea declarații sau au răspuns influențelor inculpaților, toate acestea reprezentând tot atâtea elemente obiective, de care instanțele trebuie să țină seama în aprecierea caracterului rezonabil al măsurii.
legat de complexitatea procedurilor, în această cauză se poate aprecia și asupra necesității prelungirii la acest moment a măsurii arestării preventive a inculpaților, pentru efectuarea unor noi acte de urmărire penală, așa cum în mod motivat a solicitat organul de urmărire penală și care au fost menționate în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive. Parchetul a făcut dovada demersurilor efectuate în cauză - până la acest moment - pentru continuarea urmăririi penale (a se vedea actele de urmărire penală din volumul V), astfel încât criticile relative la lipsa de implicare a organului de urmărire penală nu se justifică.
legate de modalitatea în care organul de urmărire a înțeles să asigure în cauză respectarea dreptului de apărarea al inculpaților, prin aceea că prin Ordonanța din 13.11.2003 a fost restrâns dreptul de participare a avocatului la toate actele de urmărire penală, mai exact la audierea victimelor traficului, nu poate face obiectul cenzurii instanței investite cu cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, inculpații urmând să uzeze de căile oferite de Codul d e procedură penală referitoare la actele procurorului.
În ce privește faptul că la ultima prelungire inculpații au fost asistați de apărători din oficiu s-a reținut că - fără alte considerente din care să rezulte atingerea adusă dreptului la apărare al inculpaților - aceasta nu poate, din punctul de vedere al instanței, să afecteze legalitatea dispoziției de prelungire a stării de arest, cu atât mai mult cu cât această chestiune a făcut și obiectul controlului judiciar.
Pentru toate considerentele mai sus-expuse, din care rezultă că pentru buna desfășurarea a procesului penal, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați nu s-au schimbat și nici nu au încetat, și că - dimpotrivă - pericolul social lăsat prin lăsarea în libertate a inculpaților subzistă și în prezent, se justifică efectuarea cercetărilor în cauză, cel puțin în acest moment procesual, cu inculpații în stare de arest preventiv, astfel încât cererile apărătorilor inculpaților de înlocuire a acestei măsuri preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse.
În considerarea argumentelor expuse, tribunalul, în baza art. 159 raportat la art. 155 și art. 156 din Codul d e procedură penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de fiecare dintre cei patru inculpați pentru o perioadă de 30 zile, începând de la data de la data expirării ultimei prelungiri acordate în cauză, respectiv de la 06.12.2008, până la data de 04.01.2009 inclusiv.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații.
În motivarea recursurilor, inculpații, A și invocă nemotivarea încheierii de prelungire a arestării preventive, aceasta reprezentând copierea argumentelor din propunerea de prelungire a arestării. Ei susțin încălcarea dispozițiilor art.155 alineat 1 Cod procedură penală și arată că și propunerea de prelungire a măsurii preventive este copiată după propuneri anterioare.
Inculpații-recurenți învederează că nu se justifică o nouă prelungire a arestării preventive, câtă vreme niciuna dintre activitățile pe care parchetul și le propusese la momentul prelungirii anterioare nu a fost realizată.
În concluziile scrise, recurenții invocă și încălcarea dispozițiilor art.156 alineat 1 Cod procedură penală, de, motivarea propunerii procurorului conținând referiri la aceeași situație de fapt ca și în propunerile precedente.
, A și pretind că singurele acte de urmărire penală ce s-au mai realizat au fost reaudierea părții vătămate (care și-a menținut, în esență, declarația din luna septembrie) și a părții vătămate, care face doar trimiteri indirecte la ei trei.
Recurenții susțin că actele de urmărire penală efectuate după luarea măsurii arestării preventive au diminuat caracterul solid al indiciilor certe, care au fost avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării. Învederează cei trei inculpați că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive și că acestea nu mai impun privarea lor de libertate, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal putându-se face și prin înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art.145 Cod procedură penală. Inculpații solicită a se avea în vedere că nu au antecedente penale, prelungirea arestării cu încă 30 de zile, doar pentru prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, neimpunându-se.
În ce îl privește, inculpatul arată - în motivarea recursului - că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că el ar fi o persoană violentă ori că ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Inculpatul-recurent susține că are o situație familială deosebită, că nu el este inițiatorul activității infracționale și că măsura arestării preventive, în ce-l privește, poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Ministerul Public solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, învederând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor patru inculpați nu s-au schimbat. Procurorul arată că sunt îndeplinite cerințele art.143 și art.148 litera "f" Cod procedură penală și că în mod corect prima instanță a reținut și subzistența temeiurilor de la litera "b" a art.148.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Inculpații, A, și sunt urmăriți penal de - Serviciul Teritorial Iași pentru săvârșirea infracțiunilor de "trafic de persoane" și "trafic de minori", prevăzute și pedepsite de articolul 12 alineat 1 și alineat 2 litera "a" și articolul 13 alineat 1 și alineat 2 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea articolului 33 litera "a" din Codul penal. În fapt, se presupune că în perioada anilor 2003-2008 cei patru inculpați au racolat - utilizând frauda și constrângerea - au transportat și au cazat tinere minore și majore, pe care le-au exploatat, obligându-le să practice prostituția în Spania.
Se mai reține că inculpații )., A ). și ). sunt frați. De la începutul anului 2003 și până în prezent inculpatul, singur sau împreună cu inculpații A și, zis "", a racolat tinere minore și majore, cu posibilități financiare reduse, pe care le-a convins să practice prostituția, în folosul dânșilor. Ca mod de operare, inculpații, A și sunt acuzați că, de obicei, după ce racolau tinerele din județele B și I, le duceau la domiciliul inculpatului sau la cel al părinților acestuia, unde inculpata continua recrutarea începută de ceilalți coinculpați, întărindu-le convingerea - prin exemple - că vor câștiga mulți bani din prostituție.
Până la sfârșitul anului 2006, inculpații, A și le-au însoțit pe tinerele racolate, pentru a-și obține pașapoartele, după care le asigurau transportul până în Spania, însoțindu-le uneori. Victimele erau cazate într-un imobil pus la dispoziție de inculpați, situat în localitatea del.
S-a precizat faptul că inculpații și A aveau fiecare tinerele sale pe care le exploatau și pe care le cazau în același imobil, însă în apartamente diferite. Victimele au practicat prostituția în clubul " Oasis", banii obținuți fiind predați inculpaților, dacă aceștia se aflau în Spania, sau fiind trimiși prin transfer bancar inculpaților, A și, mai ales, inculpatei. Inculpații și membrii familiilor lor au primit de la victime, prin sistemul " " - așa cum rezultă din datele comunicate de o parte din unitățile bancare - suma totală de 136.061 euro.
Curtea de apel constată că împotriva inculpaților s-a dispus reținerea, iar prin încheierea Tribunalului Iașis -a luat măsura arestării preventive, la data de 8 septembrie 2008 (încheierea nr.97), măsura fiind - ulterior - prelungită. La luarea măsurii arestării preventive instanța a constatat că, în ce privește pe fiecare dintre cei patru inculpați, sunt îndeplinite cerințele articolului 143 Cod procedură penală, toți cei patru aflându-se în cazul de arestare preventivă de la litera "f" a articolului 148 Cod procedură penală, pentru inculpații și A fiind aplicabil și cazul de la litera "b" a aceluiași articol 148.
Instanța de recurs reține că Tribunalul Iașia fost investit cu propunerea - Serviciul Teritorial Iași de prelungire a arestării preventive a inculpaților, A, și la data de 28 noiembrie 2008. Propunerea de prelungire este motivată cu respectarea cerințelor alineatului (1) al articolului 156 Cod procedură penală, fiind neîntemeiată critica - din recurs - a inculpaților, și. Examinând propunerea, Tribunalul Iașia dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților motivând - pe larg și convingător - concluzia că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, încheierea supusă prezentului recurs fiind conformă prevederilor art.155 alineat (1) Cod procedură penală, critica vizând nemotivarea încheierii vădindu-se neîntemeiată.
Curtea de apel constată - la rândul său - că, în pofida susținerilor celor patru inculpați-recurenți, temeiurile avute în vedere la luarea arestării preventive impun continuarea privării de libertate a fiecăruia dintre cei patru recurenți. Instanța de recurs reține, astfel, că există indicii temeinice, în sensul articolului 143 Cod procedură penală, că inculpații, A, și au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. În pofida criticilor din recurs (de altminteri generale, fără referiri concrete la dosar) nu s-a diminuat în vreun fel caracterul solid al indiciilor temeinice. În același timp, cazul de arestare preventivă de la litera "f" a art.148(1) Cod procedură penală este aplicabil tuturor celor patru inculpați-recurenți, în condițiile în care pedeapsa pentru infracțiunile pentru care dânșii sunt cercetați este mai mare de 4 ani închisoare, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate - în acest moment - rezultând din modalitatea în care se presupune că s-au săvârșit faptele, importanța valorilor sociale încălcate prin actele reproșate, numărul mare al victimelor, caracterul transnațional al operațiunilor și sentimentul colectiv de insecuritate pe care l-ar genera cercetarea în libertate a persoanelor acuzate de comiterea unor infracțiuni de asemenea gravitate.
Curtea de apel mai constată că - pentru inculpații-recurenți și A - subzistă și cazul de arestare preventivă de la litera "b" a articolului 148(1) Cod procedură penală, în prezența de date certe că ei au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin presiuni asupra victimelor infracțiunilor.
Instanța de recurs mai reține că elementele de circumstanțiere legate de persoana fiecărui inculpat în parte - evidențiate în motivarea acestei căi de atac - au fost examinate de tribunal, prin referire la toate condițiile ce stau la baza luării măsurii arestării preventive, articolul 136 alineat (8) Cod procedură penală fiind judicios aplicat.
În baza art.385 indice 15 punctul 1 litera "b" Cod procedură penală Curtea va respinge recursurile - ca nefondate - menținând încheierea legală și temeinică a Tribunalului Iași și obligându-i pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare, conform art.192(2) Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge - ca nefondate - recursurile formulate de inculpații )., ). A, ). și împotriva încheierii de ședință din 29 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-. Menține încheierea recurată.
Obligă inculpații-recurenți, A și să plătească - fiecare - statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Obligă inculpatul-recurent să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
23.XII.2008.-
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu
