Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 344/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
2314/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.344
Ședința publică din data de 02 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu nr.74/29.IX.2009 a Tribunalului Călărași - Secția Penală, din Dosarul nr- (587/P/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului C, cu delegația nr.29/2.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea, de îndată, în libertate, a inculpatului, arătând că durata măsurii arestării preventive a depășit termenul rezonabil, în condițiile în care inculpatul este arestat din luna iunie 2009, pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost dovedit și nu există date că, în libertate, ar putea comite alte fapte antisociale. Totodată, nu există date relevante că inculpatul ar fi încercat să părăsească țara, nu se poate efectua testul ADN, întrucât nu există suficient material genetic, acesta a cooperat cu organul de anchetă și, în plus, mama sa este grav bolnavă, elemente în raport cu care apreciază că poate fi cercetat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că nu a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, având în vedere complexitatea cauzei, împrejurarea că nu există martori oculari și necesitatea efectuării expertizelor tehnice, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.a și f Cod procedură penală, întrucât, deși a beneficiat de o altă măsură de prevenție, inculpatul a încercat, în două ocazii, să părăsească țara, fapt ce rezultă din interceptările aflate la dosar, iar pericolul concret pentru ordinea publică este dovedit de circumstanțele concrete și de modalitatea de comitere a infracțiunii, tentativă la omor calificat, săvârșită prin împușcarea părții vătămate în timp ce aceasta se afla în autoturism, agresiune în urma căreia victima a rămas paralizată, în condițiile în care inculpatul a mai suferit 10 condamnări anterioare.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 29.09.2009 Tribunalul Călărași - Secția Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data de 02.10.2009 și până la 21.10.2009.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea formulată la data de 24 septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărașia solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive cu 30 zile față de inculpatul, cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art.20 Cp. raportat la art. 174-175 lit.e și i Cp. cu aplicarea art.37 lit.b Cp. în contextul în care ziua de 2 iunie 2009, inculpatul a tras cu armă de foc în autoturismul Solenza cu nr. de înmatriculare - aflat în trafic pe str. - din municipiul C, împușcându-1 pe pasagerul din dreapta spate a autoturismului în zona coloanei vertebrale, respectiv victima.
Cererea este motivată de necesitatea efectuării mai multor expertize ADN și tehnico-științifică balistică), care nu au putut să fie finalizate, precum și de necesitatea reaudierii martorilor, de către procuror.
Analizând actele și lucrările cauzei, s-a apreciat cererea ca fondată: inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, anterior fiind pusă în mișcare acțiunea penală și inculpatul arestat preventiv, există date și indicii că a tras cu armă de foc în victima Ionul, în plină zi și în loc public, iar temeiurile avute în vedere de către magistrați, la momentul luării măsurii arestării, nu s-au schimbat.
Potrivit dispozițiilor art. 155.C.P.P. este posibilă prelungirea duratei măsurii arestării preventive, dacă temeiurile arestării impun privarea de libertate în continuare sau au apărut temeiuri noi.
În cauză se observă existența acelorași temeiuri, precum și faptul că nu s-au efectuat raportul de expertiză criminalistică de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, iar natura infracțiunii cercetate, prin conținutul și gravitatea sa impune prelungirea arestării, astfel că s-a admis cererea și s-a dispus prelungirea cu încă 30 zile, în baza art. 155 și urm.
C.P.P.Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul solicitând Curții casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate, arătând că durata măsurii arestării preventive a depășit termenul rezonabil, în condițiile în care arestarea durează din luna iunie 2009, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost dovedit.
S-a mai invocat de către apărătorul ales al recurentului inculpat că în cauză nu există date că în eventualitatea lăsării în libertate, inculpatul ar putea comite alte fapte antisociale, precum și aspectul că nu se poate efectua testul ADN din lipsa unui material genetic suficient în acest sens, iar situația personală a recurentului precum și atitudinea cooperantă manifestată de acesta în raport cu organele judiciare ar trebui să constituie elemente în favoarea punerii lui în libertate.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea raportându-se la dispozițiile art. 38515Cod procedură penală și art. 159 Cod procedură penală și următoarele consideră recursul ca fiind nefondat, în virtutea argumentelor ce urmează:
Recurentul inculpat a fost arestat preventiv la data de 07.06.2009, în baza emis de Tribunalul Călărași, în sarcina acestuia reținându-se că, în seara zilei de 02.06.2009, în jurul orei 18,15, a tras cu o armă de foc în autoturismul Solenza cu nr. de înmatriculare - pe str. - din orașul C, împușcând pe numitul, aflat pe bancheta din spate a autoturismului, fapta constituie infracțiunea de tentativă de omor, s-a apreciat la momentul procesual al luării măsurii preventive privative de libertate că sunt întrunite temeiurile art. 149 și art. 148 lit. a,f, art. 151 Cod procedură penală.
Măsura preventivă a arestării a fost prelungită ulterior de către instanță apreciindu-se că subzistă temeiurile, iar buna desfășurare a procesului impunea acesta.
Curtea apreciază, astfel cum și Tribunalul a făcut-o că prelungirea duratei arestării preventive este necesară în continuare întrucât lăsarea în libertate a recurentului inculpat ar crea și dezvolta pericol concret pentru ordinea publică, iar din această perspectivă se are în vedere natura și gradul ridicat de pericol social al faptei pentru care este cercetat inculpatul, precum și rezonanța socială negativă pe care o asemenea faptă a avut-o în comunitate, posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătore a autorităților judiciare față de cel bănuit ca autor al unor astfel de fapte.
Art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO prevede că arestarea preventivă se poate dispune atunci când există motive verosimile de bănuială că persoana a săvârșit o infracțiune.
Este evident că art. 148 lit. f din dreptul intern în materia arestării preventive este mai restrictiv decât cel din CEDO, instituind, în fapt, o garanție în plus în favoarea recurentului inculpat.
În cauza de față, Curtea constată existența unor indicii temeinice, probe ce conduc la bănuiala legitima, rezonabilă că recurentul ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat.
Pe de altă parte, pornind de la natura și gravitatea faptei, de la modalitatea concretă în care se reține că aceasta ar fi fost comisă, de la consecințele produse, concluzia potrivit căreia lăsarea în libertate a recurentului ar aduce atingere efectiv și ar dăuna ordinii publice, apare ca justificată.
În această evaluare, Curtea nu poate omite aspectul extrem de important potrivit căruia, deși pericolul concret pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că aprecierea asupra existenței pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei.
Este știut că existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al faptei.
Curtea constată că în plus, în prezenta cauză, în susținerea necesității prelungirii arestării preventive a recurentului inculpat subzistă și temeiul regăsit în art. 148 lit. a Cod procedură penală, în sensul existenței unor elemente ce conduc la concluzia că acesta ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală și să îngreuneze astfel buna desfășurare în continuare a procesului penal.
În fine, Curtea urmează a mai examina raportându-se la motivele de recurs expuse și susținute în apărarea recurentului inculpat; aspectul caracterului rezonabil al duratei arestării preventive a acestuia.
Astfel, s-a invocat că prin arestarea recurentului de cca. 90 zile, termenul rezonabil ar fi fost depășit, împrejurare în care s-ar impune punerea sa în libertate.
Conform dispozițiilor art.159(13) Cod procedură penală judecătorul poate acorda prelungiri, fiecare neputând depăși 30 zile, iar durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu poate depăși un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 zile.
Din perspectiva art. 5 paragraful 3 din CEDO - ce se aplică în cazul persoanelor arestate preventive în faza de urmărire penală, precum și în faza judecății - în primă instanță și care are drept scop garantarea dreptului la libertate al unei persoane prin evitarea menținerii acesteia în detenție pentru o durată de timp excesivă - Curtea apreciază că durata arestării preventive a recurentului inculpat își păstrează caracterul rezonabil, adică acela al sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, ar putea în mod rezonabil să fie impus unei persoane prezumate a fi nevinovată.
În consecință, constatând că temeiurile ce au justificat inițial arestarea subzistă, iar prelungirea arestării apare ca o măsură judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, dar și prin prisma actelor procesuale și procedurale ce urmează a fi efectuate în continuarea urmăririi penale, iar durata arestării preventive își menține caracterul rezonabil, Curtea în temeiul art. 38515punct 1, lit.b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul -inculpat împotriva Încheierii de ședință nr. 74 din Camera de Consiliu din data de 29.IX.2009 a Tribunalului Călărași - Secția penală, din Dosarul nr- (587/P/2009).
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 38515punct 1, lit.b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul -inculpat împotriva Încheierii de ședință nr. 74 din Camera de Consiliu din data de 29.IX.2009 a Tribunalului Călărași - Secția penală, din Dosarul nr- (587/P/2009).
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact./09.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Călărași - Secția Penală
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Magdalena Iordache, Daniela
