Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 345/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2324/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.345
Ședința publică de la 6 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat critică încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât există dubii privind săvârșirea infracțiunii de către inculpat, ceea ce profită acestuia în conformitate cu principiulin dubio pro reo, astfel că până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare inculpatul poate fi cercetat în libertate, fără a impieta buna desfășurare a procesului penal. Mai arată că cel pe care îl apără nu s-a sustras de la cercetarea penală, chiar a beneficiat de măsura obligării de a nu părăsi localitatea, însă nu a știut că măsura a fost înlocuită, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu s-a sustras cercetărilor și are doi copii minori în întreținere
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în raport de gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, urmările ce au condus la prejudicii însemnate, atitudinea inculpatului care s-a sustras urmăririi penale, în cauză se impune privarea de libertate a inculpatului, atât pentru buna desfășurare a urmării penale cât și față de împrejurarea că, lăsat în libertate, ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că, într-adevăr, a intermediat acțiuni de vânzare a unor imobile însă nu a avut cunoștință că actele ce au stat la baza vânzărilor erau false, mai mult ceilalți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate, astfel că pentru egalitate de tratament, solicită să fie cercetat în stare de libertate. Mai arată că nu a avut cunoștință de faptul că instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, a respectat măsurile impuse de instanță însă s-a prezentat la Secția 3 poliție și nu Secția 1 întrucât își mutase sediul.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală a fost admisă propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și în temeiul art. 155 s C.P.P.-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 25.09.2009 până la data de 24.10.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1,2.Cod Penal, art. 20 rap. la art. 215 al.1,3,5 Cod Penal, art. 26 rap. la art. 288 alin. 1.Cod Penal, art. 323.Cod Penal cu aplic. art. 41 al.2
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că în perioada 2007 - 2008, prin folosirea de înscrisuri oficiale și sub semnătură privată falsificate, inculpatul în asociere cu ceilalți inculpați a indus în eroare mai multe persoane cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare, prejudiciind în acest mod proprietarii mai multor imobile.
La data de 14.12.2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia luat față de învinuitul măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru o perioadă de 30 de zile, măsură care a fost prelungită succesiv până la data de 28.03.2008.
Prin încheierea din data de 28.03.2009 Tribunalul București - Secția I Penală a dispus, în lipsa inculpatului, înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, în baza art. 148 lit. a și f C.P.P. de la data încarcerării.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin și în prezent, și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f întrucât C.P.P. pentru infracțiunea de înșelăciune legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, rezultatul produs, cuantumul ridicat al prejudiciului, apartenența inculpatului la o rețea infracțională specializată în acest gen de infracțiuni, relevă pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar putea produce lăsarea sa în libertate.
Inculpatul s-a sustras urmăririi penale și mandatului de arestare preventivă, iar la data de 26.08.2009 a fost depistat de lucrători de poliție din DGPMB în timp ce se deplasa pe Calea nr. 88 sector 2.
Tribunalul a reținut că prelungirea măsurii arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, celelalte măsuri preventive fiind în mod vădit ineficiente pentru prezervarea ordinii publice și realizarea scopului măsurilor preventive, conform art. 136 al.1 C.P.P. iar efectuarea în bune condiții a actelor despre care face vorbire referatul parchetului este condiționată în mod necesar de prelungirea arestării preventive a inculpatului.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatul, cu motivarea că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive, întrucât există dubii privind săvârșirea infracțiunii de către inculpat, ceea ce profită acestuia în conformitate cu principiulin dubio pro reo, astfel că până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare poate fi cercetat în libertate, fără a impieta buna desfășurare a procesului penal. Mai arată inculpatul că nu s-a sustras de la cercetarea penală, chiar a beneficiat de măsura obligării de a nu părăsi localitatea, însă nu a știut că măsura a fost înlocuită, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu s-a sustras cercetărilor și are doi copii minori în întreținere.
Examinând recursul formulat de inculpat, Curtea constată că acesta este nefondat.
În ce privește susținerea că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev de art.143, art.148 Cod pr. penală, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de lege pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive.
În cauză există indicii temeinice în accepțiunea dată de art. 68 ind.1 din C.P.P. care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, respectiv declarațiile părților vătămate și ale martorilor, procesul verbal de verificare și identificare a inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică, perchezițiile domiciliare și informatice, procesele verbale privind recunoașterile din planșe foto și celelalte acte de urmărire penală.
Referitor la condițiile prev. de art. 148 lit.f C.P.P. Curtea constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1,2.Cod Penal, art. 20 rap. la art. 215 al.1,3,5 Cod Penal, art. 26 rap. la art. 288 alin. 1.Cod Penal, art. 323.Cod Penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod Penal este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura și gravitatea faptelor comise, de prejudiciul produs sau care s-ar fi putut produce, de caracterul repetat, în formă continuată, al infracțiunii, de modul organizat în care se presupune că au acționat inculpatul și celelalte persoane implicate, ceea ce denotă o periculozitate sporită.
Cu privire la condițiile prev. de art.155 Cod pr. penală, față de motivele expuse de parchet în referatul întocmit, pentru care a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, Curtea constată că acestea sunt justificate și impun privarea de libertate a inculpatului.
Organele de urmărire penală au dat dovadă de diligență și au procedat în cursul prelungirii anterioare la efectuarea actelor de urmărire penală menționate în referatul întocmit de procuror, în cauză urmând a se proceda la confruntări între inculpat și inculpații, și G, ulterior urmând a fi finalizată urmărirea penală prin prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului și sesizată instanța de judecată.
În aceste condiții, în care temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat și subzistă în continuare, Curtea constată că nu există motive pentru revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, cu privire la inculpat a fost luată inițial, de către procuror, măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură ce a fost însă înlocuită de instanță la data de 28.03.2009 cu măsura arestării preventive, întrucât inculpatul s-a sustras obligațiilor impuse ca urmare a luării măsuri obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul a fost arestat în lipsă la data de 28.03.2009, fiind depistat abia la data de 26.08.2009.
Curtea constată că susținerile inculpatului în sensul că nu s-a prezentat la Secția 1 ci la Secția 3 Poliție nu sunt susținute cu nici un mijloc de probă, și nu sunt credibile, așa cum nu sunt credibile nici afirmațiile, contradictorii, ale inculpatului, în sensul că nu știa că trebuie să se prezinte la poliție.
Așa fiind Curtea constată că inculpatul s-a sustras cercetărilor în cauză, fiind aplicabile dispozițiile art. 145 al.3
C.P.P.Referitor la susținerea că ceilalți coinculpați se află în stare de libertate, Curtea constată că verificarea condițiilor legale și a oportunității luării, prelungirii sau menținerii unei măsuri preventive se face în raport de situația fiecărui inculpat iar nu în raport de situația coinculpaților, astfel că împrejurarea că celelalte persoane cercetate în cauză nu se află în stare de arest nu are nicio relevanță asupra măsurii preventive luate cu privire la inculpatul.
Mai mult, având în vedere împrejurarea că identificarea și depistarea inculpatului s-a făcut cu mare dificultate, că acesta s-a sustras urmăririi penale, fiind depistat la aproape doi ani de la declanșarea cercetărilor, Curtea apreciază că există riscul ca acesta să se sustragă în continuare atât urmăririi penale cât și judecății, în situația în care ar fi pus în libertate mai înainte de sesizarea instanței competente, prin rechizitoriu.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a dispune respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 1 litera b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 23.09.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Ex.2 /14.10.2009
Tribunalul București Secția I Penală
Jud.
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca
