Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 347/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2333/2009)
ÎNCHEIERE NR. 347
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penala, in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/07.10.2009 (fila 5).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat solicită a se încuviința depunerea de acte în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune și solicită a se încuviința.
Curtea, apreciind înscrisurile ca fiind utile, concludente și pertinente cauzei, le încuviințează, fiind depuse la dosar, filele 6-21.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penala si respingerea cererii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive, urmând ca recurentul sa fie cercetat in stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Apreciază ca inculpatul recurent nu prezintă pericol pentru ordinea publica, in sensul prev. de art. 148 lit. f C.P.P. motiv pentru care solicită a fi cercetat în stare de libertate, luând in considerare si circumstanțele sale personale, fiind infractor primar, necunoscut cu antecedente penale, conform fișei sale de cazier judiciar.
De asemenea, arată că este pensionat pe caz de boală, iar în sistemul penitenciar nu poate fi tratat în mod corespunzător.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, considerând că, în raport. de disp. art. 155.C.P.P. rap. la art. 143.C.P.P. și art. 148 lit. f C.P.P. se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Susține că la dosar există suficiente indicii temeinice și probe în sensul că inculpatul este vinovat de săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat reținută în sarcina sa, respectiv procese verbale întocmite de Spitalul Universitar de Urgență B, documentele medicale aflate la dosar, declarații de martori, declarațiile părții vătămate.
În concluzie, consideră că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară, urmând a fi întocmite mai multe acte de urmărire penală, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. susține că nu a pus în primejdie viața părții vătămate, prin loviturile aplicate nu a fost atins nici un organ vital întrucât nu a avut intenția de a-i suprima viața. Precizează că nu este cunoscut cu antecedente penale, are o stare de sănătate precară, motiv pentru care solicită continuarea cercetărilor penale în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, a fost dmisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în consecință, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive inculpatului, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 3 octombrie 2009, până la data de 1 noiembrie 2009, inclusiv.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă - ca nefondată - cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptei imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează acestea, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
S-a arătat, în motivarea orală a recursului, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, având în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este pensionat pe caz de boală, iar în sistemul penitenciar nu poate fi tratat în mod corespunzător, astfel că, lăsat în libertate, nu va impieta buna desfășurare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174 - art.175 lit.a și i Cod penal, reținându-se în fapt că, în ziua de 3 septembrie 2009, cu premeditare, în timp ce se afla în magazinul, a înjunghiat cu un cuțit, în mod repetat pe partea vătămată, provocându-i leziuni traumatice.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea de ședință din data de 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală și emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.184/UP/4.09.2009.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală; relevante în acest sens fiind probele administrate până la acest moment procesual, având în vedere și faptul că urmărirea penală nu a putut fi definitivată, în cauză urmând a se efectua expertiza medico-legală privind pe partea vătămată, expertize tehnico științifice criminalistice, audieri de martori, confruntări etc, pentru a se putea avea în vedere concluziile definitive privind leziunile traumatice privind pe partea vătămată.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest gen de pericol este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, precum și de modalitatea de săvârșire a acesteia; în acest context, se remarcă violența deosebită de care a dat dovadă inculpatul - înjunghiind partea vătămată, nu o dată, ci în repetate rânduri, nu doar într-un loc public, ci într-un spațiu extrem de circulat, respectiv un important spațiu comercial din centrul capitalei.
Acest deznodământ nu poate crea decât un sentiment de nesiguranță în rândul membrilor comunității, un ecou ce generează temerea că, lăsat în libertate, inculpatul s-ar putea manifesta violent din nou, ceea ce determină, în mod real, o tulburare a ordinii publice.
În plus, Curtea apreciază că susținerile invocate de apărătorul inculpatului, referitoare la împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale sau că prezintă o stare de sănătate precară, reprezintă mai mult circumstanțe agravante, dacă avem în vedere circumstanțele personale ale inculpatului - care deși este în vârstă de 45 de ani, iar între el și partea vătămată au existat anumite relații de apropiere.
Oricum, lipsa antecedentelor penale și starea de sănătate a recurentului exced cauzei deduse judecății în acest moment procesual ele urmând a fi valorificate în cadrul unui eventual proces de individualizare a pedepsei, dacă va fi găsit vinovat.
În consecință, reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, Curtea constată că, în mod întemeiat, instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Pe cale de consecință, nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu una mai puțin severă.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Conform art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care se avansează onorariul avocatului din oficiu din fond Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.- II.
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Piciarcă Dumitrița
