Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 359/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 359 /
Ședința publică din 27 martie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 19,03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, din cadrul Baroului T
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat opri cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și a nu se mai menține starea de arest a inculpatului, acesta aflându-se în stare de arest preventiv de mai bine de 2 ani. Mai arată că această situația prelungită i-a cauzat inculpatului deja o mulțime de probleme, printre care și destrămarea familiei; că scopul procesului penal nu este acela de a distruge familii; că a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia nu cu scopul de a părăsi țara, ci pentru a putea fi alături de familia sa și a-și salva căsnicia; că timpul petrecut în arest preventiv este în contradicție cu jurisprudența CEDO întrucât după trecerea unei perioade de timp, motivele plauzibile că persoana arestată a comis o infracțiune nu mai sunt suficiente, că orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberat pe parcursul procedurii.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, întrucât în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Mai arată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare a nu se mai menține măsura arestării preventive și a se continua judecata cauzei cu el în stare de libertate.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 19.03.2008 dată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002rap.la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 17 mai 2008.
În baza art. 139 alin.1 Cpp, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de același inculpat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către acesta a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională și la natura faptei săvârșite, lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul atr.3002rap.la art. 160 Cpp, a menținut starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 17 mai 2008.
Este adevărat că inculpatul se află în arest preventiv din luna martie 2006, însă complexitatea prezentei cauze, caracterizată prin necesitatea audierii a unui număr mare de persoane, precum și împrejurarea că dosarul a parcurs deja un ciclu procesual, fiind rejudecat ca urmare a nerespectării unor dispoziții procedurale, justifică o asemenea durată a măsurii preventive. Menținerea măsurii arestării preventive apare ca fiind necesară în vederea atingerii scopului procesului penal și prin raportare la comportamentului celuilalt inculpat care după lăsarea în libertate părăsit țara și nu s-a mai prezentat în fața organelor judiciare, ceea ce conduce la existența unor suspiciuni din partea instanței ca, în situația în care va fi lăsat în libertate, și inculpatul, date fiind legăturile strânse pe care le are cu celălalt inculpat, să adopte un comportament asemănător.
În condițiile în care instanța a apreciat că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe cale de consecință a respins cererea de înlocuire a acestei măsuri.
Împotriva încheierii penale din 19.03.2008, a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 7334.4/30 din 26.03.2008.
În motivarea recursului, inculpatul a susținut că această situația prelungită i-a cauzat deja o mulțime de probleme, printre care și destrămarea familiei; că scopul procesului penal nu este acela de a distruge familii; că a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia nu cu scopul de a părăsi țara, ci pentru a putea fi alături de familia sa și a-și salva căsnicia; că timpul petrecut în arest preventiv este în contradicție cu jurisprudența CEDO întrucât după trecerea unei perioade de timp, motivele plauzibile că persoana arestată a comis o infracțiune nu mai sunt suficiente, că orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberat pe parcursul procedurii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar sănătății acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Mai mult, în cauză există părți vătămate minore cu privire la care există presupunerea rezonabilă că au constituit obiectul infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu privire la care dispozițiile legale impun pentru stat luarea unor măsuri speciale de protecție, și pentru care lăsarea în libertate a inculpatului poate crea o stare de temere; existând și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 26 din Legea nr. 678/2001, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă și specială a persoanelor vătămate prin infracțiunile prevăzute de această lege. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2.proc.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct.1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 19,03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LB/ 28.03.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 02.04.2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 359 /
În temeiul art. 38515, pct.1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 19,03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- din 08 aprilie 2008
Către,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul cu numărul de mai sus privind pe inculpatul, întrucât prin decizia penală nr. 359/R din 27.03.2008, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 19,03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Dosarul cusut și numerotat conține - 5 file.
Atașat: -dos,nr- - Tribunalul Timiș -164 file,cu termen de judecată la data de 18 aprilie 2008,
-dos.nr- - Curtea de APEL TIMIȘOARA -12 file,
-dos.nr-- Curtea de APEL TIMIȘOARA -12 file,
-dos.nr- - Curtea de APEL TIMIȘOARA -95 file,
-dos.nr- - Tribunalul Timiș - 185 file,
-dos.nr- - Curtea de APEL TIMIȘOARA 12 file,
-dos.nr.5855/2006 - Tribunalul Timiș - 50 file,
-dos.nr- - Curtea de APEL TIMIȘOARA -12 file,
-dos.nr. 58/D/P/2006 - DIICOT - T - vol. I -68 file, vol. II -109 file, vol. III -69 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Laura Bogdan, Anca Nacu
