Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 359/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

DOSAR NR-

2416/2009

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ

ÎNCHEIERE NR.359

Ședința publică din data de 16 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Magdalena Iordache

JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu

JUDECĂTOR 3: Ioana Alina

GREFIER -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR

Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați, A-, -, -, și - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 13 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului D, cu delegația nr.182.135/16.2009, recurentul-inculpat A-, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului D, cu delegația nr.185.618/12.2009, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului D, cu delegația nr.179.472/17.IX.2009, recurenții-inculpați -, și -, personal, stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător ales, din cadrul Baroului D, cu delegațiile nr.187.159, nr.187.160 și nr.187.161/14.2009, recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului D, și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului D, cu delegația nr.181.143/2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentului-inculpat A- solicită un termen în vederea pregătirii apărării, având în vedere complexitatea cauzei, actele noi depuse la dosar și împrejurarea că a fost anunțat astăzi la ora 11:00 cu privire la termenul fixat pentru soluționarea recursurilor.

Apărătorii aleși ai recurenților-inculpați, -, -, și - formulează aceeași cerere de acordare a unui termen, în vederea pregătirii apărării.

Curtea arată că singurul act nou aflat la dosar este încheierea de ședință recurată, iar instanța a lăsat dosarul la dispoziția apărătorilor un timp rezonabil.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat A- arată a avut posibilitatea studierii dosarului, dar dorește să formuleze, în scris, motivele de recurs.

Curtea, după deliberare, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea pregătirii apărării, formulată de apărătorii aleși ai recurenților-inculpați, motivat de faptul că încheierea de ședință recurată este singurul act nou ce a intervenit de la soluționarea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive și până la acest moment și apărătorii au avut timpul necesar studierii acestuia.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.159 alin.8 teza a II-a și art.159 alin.9 Cod procedură penală, întrucât încalcă dispozițiile art.24 din Constituția României, care protejează dreptul la apărare, prin faptul că, impunând instanței de control judiciar să judece recursul până la expirarea duratei arestării preventive dispusă prin încheierea de ședință anterioară, încalcă dreptul la apărare prin neacordarea un timp rezonabil de pregătire a apărării în recurs, iar dispozițiile constituționale ale art.24 trebuie interpretate prin prisma prevederilor art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care statuează că dreptul la apărare trebuie să fie unul efectiv și nu formal, așa încât acuzatul să dispună de timpul necesar pregătirii apărării.

Consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.159 alin.8 teza a II-a Cod procedură penală îndeplinește cele trei condiții impuse de art.29 din Legea nr.47/1992, republicată, în sensul că norma legală criticată pentru neconstituționalitate este incidentă în cauză, nu a mai fost declarată neconstituțională și este în vigoare.

Referitor la art.159 alin.9 Cod procedură penală, arată că textul face o distincție și prevede că numai recursul împotriva încheierii prin care a fost admisă cererea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive nu este suspensiv de executare, ci nu și recursul prin care a fost respinsă cererea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, ceea ce încalcă dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, respectiv prevederile art.4 alin.2, art.16, dar și dispozițiile referitoare la libertatea individuală, art.23 din Constituția României, și cele referitoare la un proces echitabil, art.21 alin.3 din Constituția României, cum trebuie interpretate prin prisma art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră principiul egalității armelor în procesul penal, or, făcând un tratament discriminatoriu între acuzat și acuzare, textul de lege încalcă principiul egalității armelor în procesul penal.

Și cu privire la acest text legal, excepția îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de art.29 din Legea nr.47/1992, republicată, în sensul că norma legală criticată pentru neconstituționalitate este incidentă în cauză, nu a fost declarată neconstituțională până la acest moment și este în vigoare, considerente în raport cu care solicită suspendarea judecății cauzei și trimiterea ei la Curtea Constituțională pentru a se pronunța pe fondul excepției.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat A-achiesează la concluziile puse de colegul antevorbitor și consideră că textele menționate încalcă dispozițiile constituționale și cele ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului, care, potrivit art.11 din Constituția României, au prevalență și se consideră ca făcând parte din dreptul intern, fiind încălcat principiul egalității armelor, având în vedere faptul că atâta timp cât recursul nu este suspensiv de executare și instanța trebuie să se pronunțe până la expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior, nu se poate vorbi de aceeași poziție a inculpatului cu cea a Ministerului Public.

Totodată, este încălcat dreptul la apărare, întrucât, într-un timp scurt, nu se poate pregăti o apărare eficace, nu se pot formula în scris motivele de recurs și nu pot fi prezentate toate argumentațiile apărării, așa încât nu se poate vorbi despre un recurs efectiv.

Apărătorul ales al recurentului-inculpatsusține excepția de neconstituționale invocată, considerând că sunt încălcate cele două drepturi recunoscute atât de legea fundamentală, cât și de toate actele normative la care România a aderat, motive pentru care solicită scoaterea cauzei de pe rol și sesizarea Curții Constituționale.

Apărătorul ales al recurentului-inculpatarată că susține excepția invocată, care este admisibilă, și solicită suspendarea judecății cauzei și sesizarea Curții Constituționale.

Apărătorul ales al recurenților-inculpați -, și -solicită admiterea, în principiu, a excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării pe fond, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art.11 din Constituția României, iar textele criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, statuat prin prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece nu îngăduie un timp rezonabil pentru pregătirea apărării.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat -achiesează la cele susținute de colegi, învederând că atâta timp cât recursul nu suspendă executarea, nu se justifică termenul stabilit de textele criticate, care încalcă dreptul la apărare al inculpaților, apreciind că excepția ridicată este admisibilă.

Reprezentantul Ministerului Publicpune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textele de la art.159 alin.8 teza a II-a și art.159 alin.9 Cod procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici dreptul la apărare, iar prin invocarea acestei excepții apărarea tinde spre o modificare a legii, ceea ce nu este de competența Curții Constituționale. Mai mult, art.23 din Constituția României prevede, în mod expres, condițiile în care o persoană poate fi reținută și arestată, cu respectarea dreptului la apărare, dar și a urgenței cu care se judecă măsurile preventive, și există și o decizie în rezolvarea recursului în interesul legii, care a statuat cu privire la legalitatea dispozițiilor art.159 alin.8 Cod procedură penală, astfel că apreciază că textele criticate nu sunt neconstituționale și, prin cererea formulată, apărarea încearcă tergiversarea judecării recursurilor.

Pe de altă parte, chiar dacă Curtea consideră excepțiile de neconstituționalitate ca fiind admisibile, trebuie să se pronunțe asupra recursurilor cu care a fost sesizată.

Curtea, pentru a delibera, dispune suspendarea ședinței de judecată.

La reluarea ședinței de judecată, în prezența recurenților-inculpați și a apărătorilor aleși ai acestora,Curtea, în temeiul art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, modificată și republicată, respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate formulată de recurenții-inculpați.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat, în temeiul art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, declară recurs împotriva încheierii de ședință prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitateși arată că, întrucât legea specială nu prevede cu privire la caracterul suspensiv sau nu al recursului, se aplică norma generală, adică dispozițiile art.385⁵Cod procedură penală, care statuează că recursul este suspensiv de executare, așa încât, până la soluționarea recursului declarat împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, trebuie suspendată judecarea cauzei și trimisă la ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra recursului.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat A- arată că declară recurs împotriva încheierii de ședințăși, în plus, față de susținerile colegului, învederează că prevederile art.303 alin.6 Cod procedură penală statuează că instanța suspendă judecata, prin încheiere motivată, și în cazul invocării unei excepții de neconstituționalitate, iar din forma de redactare a textului nu s-ar putea înțelege că atunci când fondul pricinii îl constituie măsurile preventive instanța poate să soluționeze fondul, dispoziții care sunt aplicabile atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut pentru toate fazele procesului penal.

Toți apărătorii recurenților-inculpați, având pe rândul cuvântul, declară recurs cu privire la dispoziția respingerii, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

Curtea, având în vedere caracterul urgent și termenele stabilite de legiuitor pe ore și zile în materia măsurilor preventive, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al recurentului-inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive și punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, prin revocarea măsurii arestării preventive, criticând încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea criticii de nelegalitate, arată că încheierea de ședință este nemotivată pe excepția nulității absolute a actului de sesizare, efectuat de un organ necompetent, făcând trimitere numai la faptul că, dată fiind cercetarea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 și complexitatea cauzei, competența revine Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Având în vedere faptul că în cuprinsul Legii nr.508/2004 nu există un text care să prevadă o modalitate prin care diferitele structuri ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, în special, Structura centrală sunt sesizate, înseamnă că se aplică normele dreptului comun și, întrucât cauza privește infracțiuni care au fost derulate pe raza mai multor județe, ale căror organe judiciare au fost sesizate la momente diferite, competența revine primului organ sesizat - Tribunalul Suceava.

În privința inculpatului s-a reținut că ar face parte dintr-o grupare, noțiune pe care apărarea a criticat-o, dat fiind faptul că nu există un text de lege care să explice ce se înțelege pringrupareși prin grup organizat, în condițiile în care art.7 din Legea nr.309/2003 se referă la un grup organizat, cu o structură bine definită, în cadrul căruia fiecare membru are atribuții bine stabilite, nefiind precizată gruparea infracțională din care acesta face parte, cu atât mai mult cu cât Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism face trimitere la o grupare separată, care nu are legătură cu inculpații aflați în boxă.

Pe de altă parte, în încheierea de ședință se face vorbire despre existența pericolului social, a unei insecurități în rândul opiniei publice, determinată tocmai de existența grupului infracțional organizat și chiar tribunalul reține că urmează a se administra probe privitoare la existența grupului și a legăturilor dintre membrii acestuia, motiv pentru care nu se justifică punerea în libertate a inculpaților, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor prevăzute de art.5 paragraful 1 litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În continuare, încheierea de ședință este fie nemotivată pe oportunitatea privării de libertate a inculpaților, fie motivată dincolo de textul legal în temeiul căruia a fost formulată propunerea de luare a măsurii arestării preventive - dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală - reținându-se că punerea în libertate a inculpaților ar duce la deteriorarea, înlăturarea sau dispariția unor mijloace de probă, situație care nu a fost avută în vedere nici la luarea măsurii arestării preventive și nici la propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive.

În ceea ce privește critica de netemeinicie, arată că, deși noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică a fost definită atât de dreptul intern, cât și de dreptul internațional, niciuna dintre condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală nu este îndeplinită, întrucât nu există probe sau indicii că cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și ar crea o stare insecuritate a societății, având în vedere faptul că, prin raportare la persoanele care au de-a face cu card-urile bancare, pericolul concret este limitat la un cadru restrâns, așa încât nu ne aflăm în prezența gradului de pericol social pe care legea l-a avut în vedere, în condițiile în care nu au fost arătate probele care evidențiază pericolul concret pentru ordinea publică, situație în care instanța de control judiciar nu le poate cenzura, iar apărarea nu le poate combate.

În egală măsură, singura probă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este învinuit este o înregistrare a unei discuții telefonice purtată cu cumnata sa, aflată într-o altă țară, referitor la angajarea unui avocat (filele 288-290 din volumul VII al dosarului de urmărire penală), în legătură cu care a depus la dosar acte din care rezultă angajarea apărătorului și cuantumul onorariului, nefiind îndeplinită condiția impusă de prevederile art.148 lit.f teza

Mai mult decât atât, deși se face trimitere la Convenția Națiunilor Unite din anul 2002, în baza căreia s-ar efectua o adresă către Regatul pentru a se solicita dovezi că persoane aflate în acest stat ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sunt arestate și că ar exista o legătură între inculpații din cauză și acele persoane, nu există o înțelegere în temeiul căreia organele judiciare iordaniene ar putea comunica acte de urmărire penală care să poată dovedi vinovăția cuiva, convenția despre care s-a făcut vorbire reglementând în materia mediului, a economiei și finanțelor.

Mai departe, instanța a justificat privarea de libertate a inculpaților și prin prisma cuantumului prejudiciului, cu toate că din tot cuprinsul materialului de urmărire penală nu rezultă acest cuantum, simplele discuții telefonice neputând echivala cu crearea vreunui prejudiciu în sarcina cuiva, tribunalul apreciind că și acest criteriu este de natură a spori insecuritatea socială, prin atitudinea inculpaților care nu au înțeles să manifeste o părere de rău față de părțile vătămate, care nu au fost nominalizate, nu s-a arătat în ce condiții au fost vătămate și de către cine.

În același timp, este de observat că inculpatul are o singură discuție telefonică cu o persoană aflată în, la percheziția domiciliară nu au fost găsite obiecte în legătură cu cauza, așa încât necesitatea prelungirii duratei măsurii arestării preventive nu este justificată și nici nu s-a motivat de ce o altă măsură din cele prevăzute de art.136 Cod procedură penală nu este suficientă pentru a putea garanta buna desfășurare a procesului penal și prezența inculpatului în fața organelor judiciare.

Concluzionând, arată că măsura prelungirii duratei măsurii arestării preventive nu este conformă dreptului intern și dreptului internațional și solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile prevăzute de art.136 lit.b și c Cod procedură penală, cu stabilirea obligațiilor pe care Curtea le consideră de natură să garanteze buna desfășurare a procesului penal.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat -arată că, deși dispozițiile art.143 Cod procedură penală se referă la existența indiciilor temeinice și a probelor, instanța de fond a reținut numai existența indiciilor de săvârșire a infracțiunilor, în condițiile în care numele acestui inculpat apare o singură dată în referatul procurorului, la enumerarea infracțiunilor, și nu este inclus în niciunul dintre cele 5 presupuse grupuri infracționale și nu este făcută nicio legătură cu ceilalți inculpați, cu toate că este învinuit de săvârșirea infracțiunii de constituire a unei grupări infracționale, prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2009, presupunându-se apartenența sa la un alt grup, ai cărui membri nu sunt cunoscuți, nu se cunoaște elementul infracțional al acestui grup, pentru ce infracțiuni sunt bănuiți acei presupuși infractori și nu se știe în ce măsură inculpatul avea sau nu legături cu grupul respectiv ori în ce măsură obiectele ridicate erau folosite în scop infracțional, ceea ce naște întrebarea de ce este judecat în acest dosar.

Pe de altă parte, unul dintre criteriile care au stat la baza prelungirii duratei măsurii arestării preventive este valoarea ridicată a prejudiciului material, instanța de fond apreciind că neidentificarea persoanelor vătămate nu poate fi un element de natură să dovedească lipsa prejudiciului, ceea ce înseamnă că apărarea este chemată să probeze lipsa prejudiciului, deși sarcina probei revine acuzatorului. Totodată, instanța de fond a mai reținut că lipsa unor mijloace de probă directe nu poate justifica punerea în libertate a inculpaților, care nu poate fi justificată nici de apărare, întrucât nu a solicitat punerea în libertate, pentru că starea de libertate este presupusă și ocrotită de lege, împotriva acesteia, MINISTERUL PUBLIC solicitând prelungirea duratei măsurii arestării preventive, cerere admisă de instanță, situație în care MINISTERUL PUBLIC și instanța trebuie să arate motivele avute în vedere.

Nu în ultimul rând, încheierea de ședință este motivată global, pentru toți inculpații, și nu pentru fiecare în parte, și nu a luat în considerare toate criteriile stabilite de art.136 alin.8 Cod procedură penală, respectiv vârsta și starea de sănătate a inculpaților, în legătură cu care instanța a făcut trimitere la cuprinsul art.139¹Cod procedură penală, neavând în vedere situația concretă a fiecărui inculpat și invocând un prejudiciu material care este inexistent și recunoscut ca atare de către instanță, apreciind, în final, că starea de libertate pune în pericol cercetarea asupra sistemelor informatice, fără a arăta în ce fel, în condițiile în care de la inculpat au fost ridicate toate sistemele informatice și acestea se află în custodia poliției.

Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea cererii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, cu punerea sa în libertate, iar, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat A-solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea cererii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, cu punerea sa, de îndată, în libertate, învederând că susține excepțiile privind nulitatea absolută, iar, în subsidiar, nulitatea relativă, a referatului cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, făcut de un organ necompetent, în susținerea cărora arată că Structura centrală a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care a preluat urmărirea penală prin rezoluția procurorului șef al Direcției, aflată la fila 99 din volumul II, ca răspuns la o solicitare de declinare a competenței de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciului Teritorial Suceava, nu este competentă să instrumenteze cauza, întrucât, chiar după declararea ca neconstituționale a prevederilor art.209 alin.4¹Cod procedură penală și a dispozițiilor art.20¹din Legea nr.508/2004, se susține aplicabilitatea principiului general de drept "cine poate mai mult poate și mai puțin", situație în care Structura centrală ar putea prelua, fără nici un al temei legal, conform competenței materiale speciale dată de art.12, orice cauză instrumentată de un serviciu sau birou teritorial.

Într-o astfel de ipoteză, ar însemna că toate dispozițiile de la urmărirea penală relative la competența materială, și chiar teritorială, nu-și mai au aplicabilitate în cauzele instrumentate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Or, potrivit art.209 Cod procedură penală, este competent procurorul de la parchetul instanței care ar trebui să soluționeze cauza în fond și, dacă toți procurorii care lucrează în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt procurori ai Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ar însemna că în această structură nu există niciun fel de subordonare ierarhică, dar se poate vorbi, cel puțin, de competență teritorială, în legătură cu care nu există nicio dispoziție specială în Legea nr.508/2004 și, drept urmare, se aplică dispozițiile art.30 și urm. Cod procedură penală, așa încât nu există niciun fel de rațiune pentru care să nu fie competentă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, din moment ce și acolo sunt procurori ai Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, având în vedere faptul că toți inculpații domiciliază în

Mai mult, chiar art.19 alin.ultim din Legea 508/2004, dispunând cu privire la conflictele de competență care s-ar putea ivi între structurile Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, statuează că soluționarea acestora revine procurorului șef, așa încât, dacă s-ar merge pe ideea că orice structură poate supraveghea sau efectua urmărirea penală în orice fel de cauză, acest text nu ar avea niciun efect juridic.

În acest context, este de observat că, deși instanța de fond a respins excepția invocată, hotărârea nu cuprinde, în totalitate, motivarea respingerii excepției.

Cât privește excepția nulității relative, a susținut la instanța de fond faptul că referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive este lovit de nulitate relativă, întrucât nu este motivat pentru fiecare inculpat în parte, astfel că îi produce o vătămare inculpatului pe care îl apără, dovedită prin însăși motivarea încheierii pentru toți inculpații, deoarece mai mult din J din argumentele folosite de instanță țin de numărul inculpaților și de modul în care aceștia s-au organizat. Mai mult decât atât, instanța a apreciat pericolul concret al inculpaților prin raportare la numărul mare de participați și a reținut că nu există probe cu privire la participația fiecăruia sau la legătura dintre ei, nu există probe nici cu privire la conținutul concret al acțiunii ilicite, ce anume au realizat, în fapt, inculpații, aceasta urmare faptului că referatul procurorului nu cuprinde aceste elemente, ci numai chestiuni generice, ceea ce a produs o vătămare dovedită a intereselor inculpatului.

Pe de altă parte, este de observat faptul că instanța de fond a adăugat la temeiurile arestării art.148 lit.b și altele Cod procedură penală, reținând că există pericolul distrugerii mijloacelor de probă, riscul influențării persoanelor vătămate sau pericolul zădărnicirii aflării adevărului, în condițiile în care nu există nicio probă la dosar în sensul celor afirmate, ceea ce conduce la ideea nelegalității încheierii de ședință, întrucât temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, și la care nu se poate adăuga, este cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, constând în aceea că infracțiunile sunt sancționate cu închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A-, referindu-se la pericolul concret, instanța face abstracție de circumstanțele sale personale, afirmând că este adevărat trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, dar care nu apar nicăieri, tribunalul făcând aprecieri ce țin de gradul de pericol social al faptei, de numărul mare de participați, de prejudiciu, nefiind îndeplinită cerința motivării pericolului concret pentru ordinea publică prin raportare la persoana inculpaților. De altfel, instanța a folosit timpurile verbale la trecut, or, dacă ar fi prezentat pericol pentru ordinea publică ar fi trebuit să se refere și la viitor, pentru că nu se poate aprecia pericolul concret pornind de la circumstanțele reale ale faptelor penale, cu atât mai mult cu cât operează prezumția de nevinovăție și nu se cunoaște ce prejudiciu a fost cauzat, câte părți au fost vătămate, dacă inculpații au fost sau nu împreună, creându-se false structuri și legături între ei.

Apărătorul ales al recurentului-inculpatarată că recursul declarat împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate este suspensiv de executare și Curtea a dispus judecarea cauzei, dat fiind urgența acestei proceduri, trecerea la judecarea pe fond a recursului împotriva unei norme legale imperative putând fi justificată numai prin aplicarea unor norme cu o forță juridică mai mare, care nu pot fi decât norme protectoare ale drepturilor fundamentale, anume Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României, pentru că, în alt mod, înlăturarea aplicării dispozițiilor art.385⁵Cod procedură penală nu poate fi justificată.

Pe fondul recursului, arată că nu s-a dovedit existența unor temeiuri noi, care nu au fost invocate, și nici subzistența temeiurilor de la momentul luării măsurii arestării preventive, așa încât, din această perspectivă, nu rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pericolul concret pentru ordinea publică este justificat de instanța de fond în mod netemeinic, cu o motivare generală, abstractă, care nu este posibilă datorită participației penale diferite a inculpaților, ce impunea motivarea pentru fiecare inculpat în parte.

În concret, inculpatul are o situație juridică diferită de a celorlalți, fiind acuzat că și-a exercitat meseria de frezor, prin confecționarea unor piese, după anumite modele, pe care le-a vândut bucată cu bucată la diferiți clienți, așa încât motivarea că prezintă pericol pentru că există riscul de a șterge date din sisteme informatice este netemeinică.

În egală măsură, și prima condiție a textului evocat, care impune ca pedeapsa să fie mai mare de 4 ani, nu este realizată în ceea ce-l privește, din perspectiva art.68¹Cod procedură penală, pentru că din niciun act al dosarului nu rezultă că ar fi avut reprezentarea a ceea ce se întâmpla cu piesele odată ce acestea erau vândute. S-a mai reținut că latura obiectivă a acestei infracțiuni presupune cu necesitate și o latură subiectivă sub forma intenției, motivat de faptul că știa cum arată un bancomat, în condițiile în care orice persoană cunoaște cum arată un bancomat.

Pe de altă parte, MINISTERUL PUBLICa solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților pentru a efectua percheziții în sisteme informatice, adrese către bănci și o procedură cu Regatul, or inculpatul nu are cum influența realizarea perchezițiilor în sisteme informatice, acestea fiind deja ridicate, și nici efectuarea adreselor către unitățile bancare pentru a se comunica numele părților vătămate sau răspunsul băncilor, iar acestea puteau fi efectuate până la acest moment, pentru a contura mai bine presupusele fapte penale.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive.

Apărătorul ales al recurentului-inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, arătând că hotărârea criticată este nelegală, întrucât este nemotivată, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385⁹pct.9 Cod procedură penală, având în vedere faptul că instanța nu s-a pronunțat, în totalitate, sau nu a motivat soluția asupra cererilor invocate de apărare prin concluziile scrise, în care s-a referit și la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așa cum au susținut și alți apărători, în fața instanței de fond a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, excepție ce nu a fost analizată de instanță, care respins excepția necompetenței materiale a instanței, excepție ce nu fusese ridicată.

Față de motivarea și de conținutul hotărârii, invocă principiul prezumției de nevinovăție, arătând că instanța nu l-a respectat și nu a analizat dacă există sau nu indicii temeinice care să susțină învinuirile aduse inculpatului, afirmând că activitatea sa infracțională constă în confecționarea dispozitivelor de skimming, la domiciliul lui, care este probată cu declarația lui, procesul-verbal de percheziție domiciliară la inculpatul, or, de la domiciliul acestuia au fost ridicate numai două bare metalice, despre care s-a susținut că sunt de la geamurile termopan și, cu toate acestea, instanța îl consideră chiar vinovat.

În egală măsură, chiar propunerea de prelungire nu este susținută cu probe, nu este pe deplin motivată și nu a demonstrat subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte, nu au fost dovedite, susținute și motivate temeiuri noi care să justifice, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpatului, iar, în subsidiar, luarea unei măsuri alternative.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat -solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, arătând că prin propunerea formulată, MINISTERUL PUBLICa solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților atât pentru subzistența temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, cât și pentru unele temeiuri noi, respectiv pentru efectuarea unor expertize tehnico-științifice, constatări, adrese către unități bancare și alte probe, fără să fi fost avute în vedere datele personale ale inculpatului, care este integrat în societate, are familie, nu este cunoscut cu antecedente penale, elemente în raport cu care apreciază că cercetarea sa în stare de libertate nu ar conduce la un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice și nici nu ar putea influența administrarea probatoriului, considerente pentru care solicită punerea sa în libertate, iar, în subsidiar, dacă instanța consideră că sunt realizate condițiile prevăzute de art.68¹Cod procedură penală, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat -arată că acesta are o situație juridică diferită de a celorlalți, având în vedere faptul că, cu prilejul percheziției domiciliare, nu au fost găsite echipamente ce ar fi putut servi la accesarea bancomatelor, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea nr.365/2002, iar activitatea incriminată prin art.7 din Legea nr.39/2003 nu a fost organizată, ci ocazională, neexistând un grup constituit în acest sens.

Mai mult decât atât, circumstanțele personale îi sunt favorabile inculpatului, nefiind cunoscut cu antecedente penale, astfel că cercetarea sa în stare de libertate nu justifică temerea că ar putea influența efectuarea actelor de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât din dosar lipsesc probe esențiale, cum ar fi răspunsurile la cele 50-60 de adrese către bănci, pentru a comunica ce sume au fost retrase, ce card-uri și coduri PIN au fost folosite sau alte probe care să dovedească participația sa la grupul infracțional organizat, motive pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.

Apărătorul ales al recurentului-inculpatarată că, deși există declarații care îl incriminează, ele au fost valorificate cu subiectivism, precizând că, cu prilejul percheziției domiciliare, au fost ridicate mai multe obiecte, 50 -uri sau CD-uri și mai multe bucăți de plastic și urmează să fie efectuată percheziția informatică pentru a verifica dacă conțin informații ce ar fi putut fi valorificate prin retragerea de numerar, în mod fraudulos, iar inculpatul nu are cum influența această percheziție și, având în vedere circumstanțele reale și circumstanțele sale personale, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate, apreciindu-se asupra posibilității înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție.

Reprezentantul Ministerului Publicsolicită respingerea, ca nefondate, a recursurilor, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică și, pentru a se pronunța asupra propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, instanța trebuie să fie legal sesizată, și a fost sesizată de un organ judiciar competent, și să analizeze, conform art.155 Cod procedură penală, dacă se mențin temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive și dacă acestea impun sau nu privarea, în continuare, de libertate a inculpaților și dacă privarea de libertate este necesară.

Pe fondul recursului, arată că instanța de fond a constatat că inculpații sunt constituiți într-un grup infracțional organizat, acționând separat, în grupuri de câte 2 sau mai multe persoane, cum s-a arătat, detaliat, în referatul procurorului, în scopul fraudării sistemelor informatice, din probele dosarului rezultând activitatea infracțională a fiecărui inculpat. Astfel, așa cum rezultă din probele aflate în volumul IX, inculpatul este furnizorul tuturor dispozitivelor electronice folosite la confecționarea de echipamente destinate clonării card-urilor și copierii datelor din bancomate, el asigura echipamente tuturor grupărilor, atât celor conduse de -, față de care s-a început urmărirea penală de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava, de, care este în legătură cu fratele lui, și alții, reținuți în, precum și a grupării condusă de A- și -, și aceștia, la rândul lor, trimiteau persoane să opereze cu aceste echipamente în Spania, Italia, Marea Britanie, Irlanda de Nord.

Deși s-a susținut de către apărătorul inculpatului că nu se pot obține relații din Regatul, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a solicitat ca o delegație de procurori să se deplaseze în acel stat pentru a-i audia pe, și alții și, totodată, a mai solicitat relații din Italia, Marea Britanie, cu privire la unitățile bancare ale căror -uri au fost folosite de către rețea, datele și orele la care s-au făcut tranzacțiile.

Cât privește nulitatea absolută a referatului procurorului, motivat de faptul că este redactat de un organ necompetent, arată că, potrivit prevederilor Legii nr.508/2004, care reglementează organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, acest organ judiciar are competență generală și este organizat, în primul rând, într-o structură centrală, care acționează la nivel central, și servicii și birouri teritoriale, care face parte din aceeași Direcție, iar, potrivit art.12 din legea amintită, competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este determinată de infracțiunile cercetate și nu prin raportare la servicii sau birouri și în această structură funcționând, ca în întreg MINISTERUL PUBLIC, principiul subordonării ierarhice, însă atât structura centrală, cât și serviciile și birourile, cercetează aceleași infracțiuni.

Mai mult decât atât, Structura centrală, conform art.12 din lege și art.209 alin.4 Cod procedură penală, poate prelua dosare, însă această cauză nu a fost preluată din oficiu, ci la solicitarea Serviciului Teritorial Craiova, care, prin Ordonanța din data de 8 septembrie 2009, în Dosarul nr.83/D/P/2009, și-a declinat competența, întrucât dosarul este deosebit de complex, iar aceste cauze sunt preluate de Structura centrală.

În aceeași situație s-a aflat și Biroul Teritorial Suceava, care a solicitat preluarea dosarului, dat fiind complexitatea cauzei și împrejurarea că grupul infracțional acționa pe raza mai multor județe. Așa fiind, Serviciul Teritorial Craiova nu avea competența să cerceteze activitatea grupului condus de inculpatul -, care acționa la S, singurul organ care are competență generală fiind Structura centrală, situație în care procurorul șef al Direcției a dat o rezoluție prin care a preluat cauza de la Biroul Teritorial Suceava, la care a fost conexată cauza declinată de Serviciul Teritorial Craiova.

Cât privește invocarea dispozițiilor art.385⁵Cod procedură penală, arată că în materia arestării preventive operează alte dispoziții, care derogă de la cele aplicabile fazei de judecată, art.159 Cod procedură penală statuând că pricina este judecată cu celeritate, în 24 de ore, încheierea de ședință este redactată cu celeritate, iar art.159 alin.9 Cod procedură penală prevede că recursul nu este suspensiv de executare în această materie. Mai mult decât atât, recursul privește excepția de neconstituționalitate și, chiar dacă se afirmă că are legătură cu cauza, prin aceasta se cere Curții Constituționale să dea o modificare legislativă.

Pe fondul recursului, arată că în volumul IX al dosarului de urmărire penală, se află procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la inculpații -, unde au fost găsite echipamente necesare pentru fraudarea datelor informatice și folosirea lor pentru retragerea de numerar, iar din conținutul convorbirilor telefonice, rezultă, detaliat, care inculpat trebuia să meargă și unde, câți bani să retragă și dacă erau suficienți sau nu.

Mai mult decât atât, pericolul pentru ordinea publică este motivat detaliat de către instanță, care s-a referit la rezonanța negativă a faptelor penale, la probele care relevă acest pericol, la dispozițiile art.136 alin.1 și 8 Cod procedură penală, care reglementează scopul măsurilor preventive, acela de a asigura desfășurarea, în bune condiții, a procesului penal în această fază, cu alegerea măsurii de prevenție raportat la natura și gravitatea infracțiunilor, iar infracțiunile de criminalitate organizată, cu activitate transnațională, prezintă un pericol foarte ridicat, conlucrându-se pentru o cooperare internațională în lupta contra acestora.

Concluzionând, arată că încheierea de ședință este legală și temeinică, iar instanța de fond a verificat atât legalitatea, cât și necesitatea prelungirii duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, nefiind necesar să antameze fondul cauzei sau încadrarea juridică dată faptelor penale, considerente pentru care reiterează solicitarea de respingere a recursurilor.

Recurenții-inculpați, și -, personal, lasă la aprecierea Curții.

Recurentul-inculpat A-, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales și lasă la aprecierea Curții.

Recurentul-inculpat -, personal, arată că are familie și nu poate influența administrarea probelor, solicitând punerea în libertate, chiar prin luarea unei măsuri alternative.

Recurentul-inculpat -, personal, arată că starea sa de sănătate s-a deteriorat în detenție, face un tratament de 1 an cu interferon și nu îi este asigurată o asistență medicală adecvată, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, solicitând luarea unei alte măsuri preventive.

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, din data de 13 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), s-au dispus următoarele:

Respingerea excepției necompetenței materiale a instanței, ca neîntemeiată.

fost admisă propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casați și Justiție și, în temeiul dispozițiilor art.155 Cod procedură penală, raportat la art.159 Cod procedură penală:

S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților; -;; -;;;,; -, -;; -; - și A-, pe o perioadă de 30 de zile de la data de 17.10.2009 la data de 15.11.2009

Au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

S-a dispus disjungerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și înaintarea acesteia Serviciului Registratură în vederea repartizării aleatorii.

Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin referatul întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la data de 12.10.2009 în dosarul 150/D/P/2009 și înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a Il-a Penală la data de 12.10.2009 sub nr-, s-a solicitat prelungirea duratei arestării pentru o perioadă de 30 de zile față de inculpații; --;; -;;;,; -, -;; --; - și A-.

În motivarea referatului cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive s-a arătat - în esență - că este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002;

-efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art.27 al.1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, s-a reținut în motivarea referatului înaintat de Parchet; în cursul anului 2009, inculpatul - împreună cu învinuiții, și numitul "" au constituit un grup infracțional organizat, în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul Australiei și a altor țări. În acest sens, inculpatul -, în calitate de coordonator al grupului infracțional organizai, a finanțat deplasarea în Australia și i-a organizat pe ceilalți învinuiți în două echipe a câte doi membrii, după cum urmează: împreună cu și împreună cu "", în executarea scopului grupului infracțional organizat și sub coordonarea inculpatului -, în perioada februarie 2009-aprilie 2009, învinuitul împreună cu învinuitul și învinuitul, împreună cu "" au efectuat activității de skimmming pe teritoriul Australiei, în sensul că au instalat la bancomate dispozitive destinate copierii datelor de pe cărțile de credit (guri de bancomat și camere video miniaturale), au prelucrat dalele astfel obținute cu ajutorul unor programe informatice special create și puse la dispoziție de inculpatul - și au utilizat aceste date pentru contrafacerea de cărți de credit, pe care le-au folosit la retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate.

Cu referire la inculpatul --, se reține că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al.1 din Legea nr.39/2003;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002; toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

În fapt, în cursul anului 2009, se reține că inculpatul -- a aderat la grupul infracțional organizat și coordonat de inculpatul -, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul --, sub coordonarea inculpatului -, a realizat programe informatice necesare descărcării și prelucrării datelor stocate de echipamentele de copiere a datelor cărților de credit. Pe de altă parte, în cursul anului 2009, inculpatul -- ar fi aderat la grupul infracțional organizat și coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul --, sub coordonarea inculpatului, a realizat programe informatice necesare descărcării și prelucrării dalelor stocate de echipamentele de copiere a dalelor cărților de credit.

În motivarea aceluiași referat se mai arată că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al.1 din Legea nr.39/ 2003;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, în cursul anului 2009, se arată că inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpatului -, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, în perioada martie-aprilie 2009, sub coordonarea inculpatului -, învinuitul a transportat în Australia diferite componente ale aparaturii de skimming, pe care le-a predat învinuiților, și și numitului "".

Cu privire la inculpatul - se arată că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, ar fi aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpatul -, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, se mai arată în referat, în perioada martie-aprilie 2009, sub coordonarea inculpatului -, a transportat echipamente de skimming în Australia. La data de 07.04.2009, se mai reține că inculpatul a fost surprins de autoritățile din Australia, având asupra sa aparatură de skimming (aparatură pentru copierea frauduloasă a dalelor de pe carduri bancare).

De asemenea, inculpatul, se reține că este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr365/2002;

-efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea nr.365/2002, eu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate eu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, în cursul anului 2009, inculpații și au constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării unor activități de skimming pe teritoriul României și a altor țări.

În executarea scopului infracțional, inculpații și, sprijiniți de alte persoane care au aderat la grup infracțional organizat, au confecționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare, pe care fie le-au folosit în activitatea de skimming, fie le-au comercializat închiriat în schimbul unor sume de bani.

Față de inculpatul, se arată în referat că față de acesta sunt efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002;

Cu privire la inculpatul, se reține că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în cursul 2009, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul, sub coordonarea inculpatului, a confecționat carcasele din material plastic ale dispozitivelor de skimming, pe care i le-a furnizat acestuia din urmă în schimbul unor sume de bani. De asemenea, în motivarea referatului se mai arată că în cursul anului 2009, inculpatul ar fi aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpatul -, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit, în acest sens.

Inculpatul, sub coordonarea inculpatului -, ar fi confecționat carcasele din material plastic ale dispozitivelor de skimming, pe care i le-a furnizat acestuia din urma în schimbul unor sume de bani. Pe de altă parte, inculpatul, în repetate rânduri, a confecționat și a vândut învinuiților -, -, - și -R -A carcasele din material plastic ale dispozitivelor de skimming.

Inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, se mai arată în motivarea referatului înaintat, în cursul 2009, inculpatul ar fi aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit, ocupându-se în special cu vopsirea echipamentelor de falsificare a cardurilor bancare. În acest sens, inculpatul, sub coordonarea inculpaților și, a participat la confecționarea dispozitivelor de skimming și a depozitat componente ale acestora.

Inculpatul -, este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003:

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365 2002;

În fapt, în cursul 2009, inculpatul - ar fi aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul -, sub coordonarea învinuiților și, a participat la confecționarea echipamentelor de skimming și probarea acestora la diferite bancomate de pe teritoriul României, a transportat diverse componente ale echipamentelor de skimming și a efectuat retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate pe teritoriul României.

Cu referire la inculpatul -, în referatul înaintat de parchet se arată că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003:

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor dc plată electronică prev. dc art. 25 din Legea 365 2002;

-efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea 365 2002. cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, toate eu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, inculpatul - a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de învinuiții și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul -, sub coordonarea inculpatului și, a participat la confecționarea echipamentelor de skimming și probarea acestora la diferite bancomate de pe teritoriul României, a transportat diverse componente ale echipamentelor de skimming și a efectuat retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate pe teritoriul României.

Cu privire la inculpatul, se arată că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002;

-efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 rap. la art.1 pct. 11 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în fapt, în cursul anului 2009. inculpații și au constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul României și a altor țări. La grupul infracțional organizat coordonai de inculpatul a aderat și învinuitul asigurând depozitarea aparaturii de skimming la domiciul său în orașul B, jud. In executarea scopului grupului infracțional organizat, învinuiții și au achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe cârduri bancare de la învinuitul, care au fost folosite în activități de skimming pe teritoriul. în acest sens. învinuiții și ar fi organizat mai multe echipe formate din învinuiții XA.M1 IR. /S. -, L IC U herghe-. milia-, II -, CostcL -,. și -. care au aderat la grupul infracțional organizat constituit de cei doi învinuiți. Sub coordonarea învinuitului. aceștia ar fi efectuat activității de skimmming pe teritoriul. în sensul că au instalat la bancomate dispozitive destinate copierii datelor de pe cărțile de credit (guri de bancomat și camere video miniaturale)și ar fi utilizat aceste date pentru contrafacerea de cărți dc credit, pe care le-au folosit la retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate.

Inculpatul - se reține că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

constituire unei grupări infracționale prev. de art. 8 (.iii Legea

39 2003 rap. la art. 323 Cp.

deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea 365/2002; si

efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. I rap. la art. 1 pct. 1 1 din Legea 365 2002. eu aplic. art. 41 al. 2 Cp.toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. în fapt. in cursul anului 2009, inculpații - și Ș( ) A- au constituit o grupare infracțională în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul României, iar în executarea scopului grupării infracționale, inculpații -- și A- ar fi achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe cârduri bancare de la inculpatul, care au fost folosite în activități de skimming pe teritoriul României.

Cu privire la participarea inculpatului -, se mai retine în referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-constituirea unei grupări infracționale prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 Cod penal;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002;

Cu privire la activitatea reținută în sarcina inculpatului A-, se mai arată că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-constituirea unei grupări infracționale prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 Cod penal;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002;

-efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al.1 rap. la art. 1 pct.11 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp.

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în fapt, în cursul anului 2009, inculpații -- și A- au constituit o grupare infracțională în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul României, iar în executarea scopului grupării infracționale, inculpații -- și A- au achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la inculpatul, care au fost folosite în activități de skimming pe teritoriul României.

După luarea măsurii arestării preventive - se mai arată în referatul înaintat - au fost efectuate următoarele activități:

-au fost reaudiați inc. și înv.;

-s-au extins cercetările și a fost începută urmărirea penală față de învinuitul lonel- "." pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003, art. 25 din Legea nr.365/2002 și art. 27 al. 1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

-s-a dispus efectuarea unor constatări tehnico-științifice cu privire la dispozitivele ridicate de la inculpați:

-s- dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice antropometrice;

-s-au obținut autorizații pentru efectuarea perchezițiilor informatice;

-s-a efectuat copierea datelor informatice aflate în dispozitivele ridicate de la inculpații -, --, A, și;

-au fost sesizate autoritățile judiciare din al cu o cerere de asistență judiciară:

-s-au formulat noi solicitări la instituțiile bancare în legătură cu efectuarea unor retrageri frauduloase;

-s-a obținut o autorizație de percheziție în sistem informatic privind sistemele informatice ridicate de la învinuiții și.

În vederea finalizării urmăririi penale, urmează a fi efectuate următoarele activități: reaudierea inculpaților; extinderea cercetărilor și audierea tuturor persoanelor implicate în activitățile desfășurate de inculpați; efectuarea perchezițiilor în sisteme informatice și valorificarea informațiilor obținute; efectuarea constatărilor tehnico-științifice cu privire la dispozitivele ridicate de la inculpați;efectuarea constatării tehnico-științifice antropologice; efectuarea cererii de asistență judiciară și audierea învinuiților arestați în: efectuarea unui supliment de comisie rogatorie cu autoritățile judiciare din Australia; obținerea tuturor documentelor bancare aferente tranzacțiilor frauduloase.

Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive prin prisma probelor administrate, instanța fondului a reținut - în esență - că inculpații sunt cercetați sub aspectul infracțiunilor de constituirea unei grupări infracționale prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 raportat la art. 323 Cod penal, deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002 și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev.de art.27 al. 1 rap. la art. 1 pct.11 din Legea nr.365/2002.

Din procesele verbale întocmite în urma interceptării convorbirilor telefonice, a rezultat că, cunoscut de către sub apelativul "", îi comanda acestuia din urma în repetate rânduri sa îi producă carcasele dispozitivelor de "skimming" din material plastic sau alte materiale. Din probele administrate, a mai rezultat că inculpatul confecționa carcasele din material plastic la locul de muncă, respectiv la adresa din C,-, unde funcționează SC., acesta fiind de profesie frezor. De asemenea, cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliul și la locul de muncă ale inculpatului, au fost găsite dispozitive confecționate artizanal destinate skimmingului. Apărările formulate de inculpatul, conform cărora, fiind de profesie frezor, a lucrat aceste dispozitive pe bază de comandă, neștiind care va fi întrebuințarea lor finală, nu a fost reținută de instanță, în condițiile în care acest inculpat cunoștea - cel puțin în linii mari - modul de operare al unui bancomat. În egală măsură, instanța a avut în vedere că, din planșa fotografică reprezentând imagini surprinse cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la de 17.09.2009 la locul de muncă al inculpatului (vol. IX dup) s-a reținut că în această incintă s-au găsit mai multe dispozitive ce imită componentele electronice ale unui bancomat, inclusiv dispozitive folosite la confecționarea gurilor de bancomat. În aceste condiții, prima instanță a arătat că nu se pot reține drept credibile apărările inculpatului, conform cărora nu cunoștea destinația pieselor comandate de inculpatul. Mai mult, în declarațiile date în fața organului de urmărire penală, inculpatul a arătat că a întrebat la ce anume folosesc dispozitivele comandate și i s-a răspuns că facilitează accesul într-un bar cu cartelă.

În cursul lunii martie 2009, inculpatul a organizat două "echipe" de câte două persoane, pe care le-a trimis în Australia, în zona orașelor de pe coasta de est, Sydney etc, în vederea efectuării de activități de "skimming", clonare a datelor cardurilor bancare și efectuării de retrageri frauduloase de numerar de pe carduri bancare contrafăcute. Membrii celor două echipe au fost identificați ca fiind:, fiul lui și, născut Ia data de 09.07.1981, în Oraș C, Jud.O, domiciliat în Oraș, Str.-,. 13,. A,. 3..14, județul C, - și o persoană neidentificată, cunoscută sub apelativul "", aceștia folosind postul telefonic - [Australia] și, poreclit "", fiul lui și, născut la data de 12.04.1969 în Mun.C, Jud.D, domiciliat în Mun. C,-, jud. D, - și poreclit "". fiul lui și născut la de 07.05.1968 în Mun.C, Jud.D, domiciliat în Mun. C,-. 114,.B, 2, jud. -, aceștia din urmă, folosind postul telefonic - [Australia]. În vederea aprovizionării acestora cu echipamente, în cursul lunilor martie-aprilie 2009, inculpatul - i-a trimis pe învinuiții -, și cu dispozitive destinate skmmingului, în Australia.

În urma verificărilor efectuate, autoritățile judiciare din Australia au confirmat faptul că, la data de 09.04.2009, inculpatul a fost depistat pe Aeroportul din Sydney, iar în urma controlului efectuat asupra bagajelor sale, au fost găsite și confiscate camere videominiaturale și echipamente destinate copierii datelor de pe cărțile de credit, cel în cauză fiind expulzat.

Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuință inculpatului -, au fost identificate dispozitive confecționate artizanal pentru desfășurarea activităților de tip skimming, precum și înscrisuri referitoare la date ale unor carduri bancare obținute fraudulos. De asemenea, cu ocazia percheziției efectuate la locația din Mun. C, str. - -. 317 B (un spațiu comercial frecventat zilnic de către inculpat) au fost identificate unelte pentru confecționarea aparaturii artizanale pentru falsificarea cardurilor bancare (guri de bancomat, mulaje pentru confecționarea gurilor, copiator 3D prevăzut cu laser pentru obținerea diferitelor mulaje ale gurilor de bancomat), carduri blank prevăzute cu cip, sume de bani.

Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, a rezultat că, la gruparea infracțională coordonată de către - ar fi aderat și inculpatul, finul acestuia, care produce programele informatice necesare descărcării datelor care au fost stocate de echipamentele montate pe bancomate. Astfel, în urma percheziției domiciliare efectuată la domiciliul acestuia au fost identificate componente electronice care urmau să fie utilizate la producerea dispozitivelor de clonare și un laptop folosit pentru programarea aplicațiilor informatice. Cu ocazia audierii, acesta a recunoscut că a produs aplicații informatice pentru stocarea datelor existente pe magnetică a cardurilor bancare, învederând că aceste aplicații ar fi fost destinate inițial unei evidențe riguroase a salariaților. Susținerile acestuia au fost respinse de instanța de fond, întrucât ele nu pot înlătura presupunerea rezonabilă conform cu care inculpatul a participat la comiterea actelor ilicite pentru care acesta estre cercetat. în domiciliul acestuia a componentelor electronice care urmau să fie utilizate la producerea dispozitivelor de clonare și un laptop folosit pentru programarea aplicațiilor informatice susține presupunerea legitimă conform cu care inculpatul ar fi participat la comiterea activității infracționale, având chiar un rol preponderent în condițiile pregătirii sale profesionale. Din actele și lucrările dosarului de urmărire, s-a reținut că acest inculpat este de profesie informatician, fiind absolvent al unui liceu de prestigiu cu profil informatic. Apărările invocate la termenul la care s-a soluționat propunerea, conform cărora, pentru existența infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, ar fi necesară demonstrarea scopului deținerii, nu pot fi primite de instanță și calificate drept cauze care pot justifica revocarea stării de arest. Astfel instanța a reținut că legea incriminează simpla deținere, fiind reglementată o infracțiune de pericol, pentru existența căreia nu este necesară folosirea respectivelor instrumente. În condițiile în care astfel de instrumente nu se aflau în detenția unor societăți abilitate să confecționeze sau să repare o atare de aparatură, scopul ilicit este prezumat de lege, detenția fiind necesară și suficientă pentru existența elementului material al infracțiunii. De asemenea, faptul că în cauză nu s-a dispus până în acest moment efectuarea unei percheziții informatice a laptop-ului ridicat nu poate justifica respingerea cererii de prelungire, în condițiile în care bunurile găsite cu ocazia percheziției justifică și în acest moment presupunerea rezonabilă, conform căreia și acest inculpat a fost implicat în comiterea actelor cercetate de organul de urmărire penală.

Cu privire la participarea inculpatului - arată instanța de fond - în cauză există indicii de natură a justifica presupunerea conform căreia acesta ar fi acționat sub coordonarea inculpaților și, ar fi participat la confecționarea dispozitivelor de skimming și a depozitat componente ale acestora. Semnificativ este faptul că, în urma percheziției domiciliare la domiciliul acestuia, au fost găsite o "gură" de bancomat și sprayuri de vopsit.

În cadrul grupului infracțional compus din inculpații și aportul la activitatea infracțională a inculpatului consta în confecționarea dispozitivelor de skimming, probarea acestora la bancomate de pe raza municipiului C și comercializarea acestora, inculpatul ocupându-se de confecționarea dispozitivelor de skimming și retrageri de numerar cu carduri bancare falsificate.

Inculpatul confecționa aparatura de skimming la domiciliul inculpatului, fapt ce rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și de localizare a postului telefonic utilizat de acesta, din declarația învinuitului -, din procesul verbal de percheziție domiciliară privind pe inc.. Din planșele fotografice atașate la dosarul de urmărire penală rezultă că în datele de 13.04.2009, respectiv 19.04.2009, inculpatul, "", "", "", a fost surprins de camerele de supraveghere ale -ului Băncii Comerciale, situat în mun. C, str. - lui, în timp ce efectua retrageri frauduloase de numerar, cu ajutorul a două carduri bancare contrafăcute, care apoi au fost capturate de bancomat. Acesta a reușit să retragă suma de 1.700 RON doar de la acest terminal bancar, numerele de card utilizate aparținând unor instituții bancare din Italia. Împrejurarea invocată de apărătorul inculpatului, conform cu care inculpatul s-ar fi deplasat la această unitate bancară, pentru a cerceta dacă societatea de asigurare ar fi încărcat cardul cu indemnizația de asigurare cuvenită în urma unui eveniment rutier nu este susținută de niciun mijloc de probă administrat în cauză. Mai mult, modul de funcționare a automatului bancar, constând în capturarea cardurilor contrafăcute, deși nu poate reprezenta un mijloc de probă, justifică în continuare reținerea unei presupuneri rezonabile, conform căreia inculpatul a participat la activitatea pentru care este în prezent cercetat. Tot din mijloacele de probă existente la dosar mai rezultă că cei doi lideri ai grupului infracțional organizat au recrutat mai mulți tineri care îndeplineau diferite sarcini în cadrul grupului, precum retragerea de numerar cu carduri falsificate, probarea dispozitivelor de skimming, transportarea instrumentelor de confecționare a acestora între locațiile utilizate de grup, sprijin la confecționarea acestora. Astfel, în cauză, Tribunalul a apreciat că există indicii conform cu care inculpatul, care a retras în mai multe rânduri fraudulos numerar de la bancomate din Mun. C și inculpatul, care a fost prins în flagrant în data de 17.09.2009, de către polițiștii din cadrul T, în timp ce se deplasa către O, cu intenția de a părăsi țara, având asupra sa mai multe dispozitive de skimming, printre care și două baghete prevăzute cu orificiu conținând cale o camera video miniaturală și câte 4 acumulatori, baghete care prezintă aceleași forme, dimensiuni și culori precum cele găsite cu ocazia percheziției domiciliare efectuale la adresa unde locuiește fără forme legale inculpatul.

Din analiza proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate, a rezultat faptul că în data de 16.09.2009 inculpatul împreună cu au efectuat ajustări la dispozitivele destinate falsificării cardurilor bancare, ajustări efectuate la adresa unde locuiește fără forme legale inculpatul.

În referire la grupul infracțional organizat coordonat de către inculpatul rezultă că acesta este unul din grupurile importante căruia i se furnizează aparatură de clonare a cardurilor bancare confecționată de către inculpații și. A reținut Tribunalul că, în cauză, există în continuare indicii temeinice conform cu care din cadrul acestui grup face parte și numitul, în prezent arestat de către autoritățile iordaniene, care în data de 06.08.2009, discută telefonic cu liderul grupului despre faptul că în urmează să ajungă un tânăr care trebuie preluat de la aeroport de către membrii grupului aflați deja acolo. În de 14.08.2009, inculpații și convin ca acesta din urmă să trimită o persoană de încredere în, unde se află deja o parte a grupului infracțional coordonat de către inc.. Inculpatul îl trimite în pe învinuitul -, fapt confirmat și de informarea provenită de la autoritățile iordaniene, din care rezultă arestarea de către acestea a 14 (paisprezece) cetățeni români, printre care și învinuiții și, pentru comiterea de infracțiuni cu carduri bancare.

Cu referire la susținerile inculpatului, conform cărora, față de activitatea infracțională pentru care este cercetat, constând în potențiale acte materiale pe teritoriul, competența nu ar putea reveni Tribunalului București, față de dispozițiile art. 31 Cod procedură penală, instanța de fond a reținut că prezenta cauză are ca obiect propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, în cauză fiind deci incidente dispozițiile art.155 alin. 2 Cod procedură penală și nu ale art. 31 Cod procedură penală. Ca urmare, instanța a respins excepția necompetenței materiale - ca neîntemeiată, reținând că propunerea este formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar Tribunalul București este instanța în circumscripția căreia se află sediul organului de urmărire penală.

În ceea ce privește participarea inculpaților --, "" și A-, în cauză există suficiente indicii de natură a demonstra faptul că aceștia ar fi participat la derularea activității infracționale descrise în referatul înaintat.

Astfel, din investigațiile specifice efectuate în cauză a rezultat că în seara zilei de 07.07.2009, A s-a întâlnit în zona străzii cu inculpatul, căruia i-a predat dispozitivul de copiere a datelor cardurilor bancare, în data de 09.07.2009 deplasându-se în zona, lângă un magazin de piese auto, reîntâlnindu-se cu, care a coborât din autoturismul marca, cu număr de înmatriculare -, în vederea preluării dispozitivului tip skimmer. Din analiza succintă a activității de supraveghere operativă, demonstrată și de planșele fotografice existente la dosar a rezultat5 că în aceste împrejurări, în zonă și-a făcut apariția și învinuitul, "" sau "", utilizator al postului telefonic -, la solicitarea telefonică a lui, care a coborât dintr-un autoturism marca OPEL, înmatriculat în Bulgaria.

Retragerile de numerar cu cardurile bancare contrafăcute sunt realizate de la -uri din România de către A supravegheat de către inc. --. Astfel, în noaptea de 03/04.03.2009, în jurul orei 00⁰⁰, în fața filialei Băncii situate pe str. - -, a fost observat autoturismul marca Audi A4, cu număr de înmatriculare -, care aparține inculpatului A, totodată, la -ul băncii menționate anterior se alia A, care a efectuat operațiuni folosind un card bancar falsificat. După efectuarea acestei operațiuni, inculpatul a părăsit zona, oprind vis-a-vis de Banca și preluându-l pe -, care supraveghea zona, cei doi continuându-și apoi traseul către zona centrală a municipiului. În urma unei înțelegeri între inculpatul -- și inculpatul, s-a stabilit ca fiecare dintre cei doi să desemneze o persoană care să se deplaseze în data de 28.08.2009, în Cipru, în scopul montării de skimmere la -uri, urmând ca inculpatul -- să suporte cheltuielile deplasării. Persoanele desemnate să efectueze deplasarea au fost inculpații A-, din partea inc. - și, din inculpatului.

Prin urmare - arată prima instanță - în cauză există suficiente probe și indicii de natură a justifica presupunerea rezonabilă, conform cu care cei 14 inculpați au participat la săvârșirea activităților pentru care sunt cercetați. Stabilirea modului efectiv de acțiune al fiecărui grup, modul în care cele 5 grupuri au acționat sau, după caz, au colaborat, reprezintă aspecte care vor fi soluționate de organul de urmărire penală, în condițiile reținerii unei corecte situații de fapt. Inexistența unor mijloace de probă directe și a unor referiri exprese în referatul înaintat cu privire la potențialele colaborări între cele 5 grupări infracționale nu poate atrage nelegalitatea referatului cu propunere de prelungire și nici nu poate justifica punerea în libertatea inculpaților. Sintetizând, faptul că la acest moment procesual nu s-au administrat probe de natură a demonstra legătura dintre activitățile ilicite pentru care fiecare dintre cei 14 inculpați este cercetat nu justifică punerea în libertate a inculpaților, în condițiile în care probele administrate demonstrează existența celor 5 grupări infracționale, unele având ramificații la nivel internațional. Stabilirea existenței sau, după caz, a inexistenței legăturii dintre cele 5 grupuri reprezintă o chestiune care ține de soluționarea pe fond a cauzei.

Examinând materialul probator administrat la dosar în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că o primă condiție ce trebuie avută în vedere când se examinează o propunere în sensul prelungirii măsurii arestării preventive este aceea dacă sunt indicii temeinice că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea. Există indicii temeinice atunci când din datele existente rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta imputată. Asemenea indicii, în speță există, motiv pentru care s-a și declanșat urmărirea penală, în scopul de a se stabili adevărul, limitele și gradul de vinovăție al celor implicați. Organele de urmărire penală au avut la dispoziție acte și probe testimoniale, potrivit cărora cei 14 inculpați ar fi participat la desfășurarea activității descrise în referatul înaintat. Scopul urmăririi penale este ca, pornind de la anumite indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni să se stabilească dacă se justifică sau nu trimiterea în judecată a persoanelor cercetate.

O altă condiție pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive se referă la existența unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.

În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală este desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane. În lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, arată Tribunalul, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.

Împrejurările concrete în care actele au fost săvârșite și circumstanțele personale, arată Tribunalul - justifică concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Se mai reține că, aceste elemente avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și care nu au suferit modificări până la această dată, justifică admiterea propunerii în sensul prelungirii arestării preventive a inculpaților.

Natura infracțiunilor care se presupune că ar fi fost săvârșite de inculpați, modul în care aceștia ar fi acționat, consecințele acțiunilor lor, constând în valoarea ridicată a prejudiciului material cauzat unor părți vătămate prin extragerea de numerar, în condițiile în care faptele de genul celei pentru care inculpații sunt cercetați au luat amploare, conturează gradul ridicat de pericol social generic al faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat. Deși în apărare inculpații au arătat și faptul că în cauză nu se poate reține existența unui prejudiciu material, la dosar nefiind identificată vreo parte vătămată care să se fi constituit și parte civilă, existența unui prejudiciu material extrem de ridicat și cuantificabil în bani este demonstrată de conținutul convorbirii telefonice purtate în ziua de 09.03.2009 între și, "". Conform proceselor verbale de redare a interceptărilor telefonice, inculpatul a afirmat: ", seara la, mai făcură vreo 200 și ceva de milioane." Identificarea persoanelor de la care sume de acest fel ar fi fost sustrase de inculpați, stabilirea persoanei care are vocația de a se constitui parte civilă în procesul penal, reprezintă aspecte care pot fi clarificate ulterior pe baza probelor care se vor mai administra în cursul urmăririi penale, constituirea de parte civilă putând opera și în fața instanței sesizate cu soluționarea cauzei pe fond, până la citirea actului de sesizare. Împrejurarea că nu există o astfel de manifestare de voință din partea unei persoane vătămate se datorează faptului că organul de urmărire penală nu a reușit identificarea cu exactitate a unei asemenea persoane, însă neidentificarea persoanei vătămate nu poate reprezenta o dovadă în sensul reținerii lipsei prejudiciului și deci nici nu poate justifica punerea în libertate a inculpaților pe motiv că activitatea lor nu a provocat prejudicii.

Lăsarea în libertate a inculpaților, cel puțin la acest moment procesual, determină deci o stare de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății, mai ales în condițiile în care, conform celor expuse în paragraful precedent, nu a fost stabilit cu exactitate un cadru procesual, astfel încât ar exista riscul considerabil ca prezumptivele părți vătămate să fie identificate de inculpați înainte de organul de urmărire penală și supuse unor presiuni care ar afecta puternic procesul de aflare a adevărului.

În ceea ce privește afecțiunile medicale severe menționate de inculpatul, dovedite prin actele medicale depuse la dosar, la termenul de judecată, precum și cu referire la susținerile inculpatului, instanța de fond a reținut că aceste aspecte nu pot justifica revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpaților în libertate, în condițiile în care, conform art. 139 Cod procedură penală, persoanele aflate în asemenea situații sunt supuse tratamentului medical sub pază permanentă.

Cu referire la celelalte apărări în circumstanțiere invocate de inculpații, - sau și, respectiv existența unui loc de muncă stabil, a unei familii organizate, toate aceste aspecte au existat și la data luării măsurii arestării preventive, fiind cunoscute și evaluate de judecătorul care a dispus această măsură, în ceea ce privește atitudinea procesuală cooperantă a inculpatului A, instanța a reținut că aceasta nu poate justifica la acest moment punerea sa în libertate, ci reprezintă mai mult o împrejurare valorificabilă în momentul soluționării cauzei pe fond.

Prin urmare, având în vedere activitățile efectuate de organul de urmărire penală până la acest moment, instanța fondului a reținut că temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurii se mențin, fiind necesară prelungirea acestei măsuri pentru stabilirea concretă a modului în care s-a desfășurat activitatea celor 5 grupări. Numai în acest mod pot fi identificate toate persoanele implicate în activitatea infracțională și poate fi stabilită contribuția proprie a fiecărei persoane cercetate. Reținând că o parte a persoanelor implicate în activitățile descrise în actul de sesizare au desfășurat activitatea pe teritoriul altor state, în cauză, se impune ca urmărirea penală să fie continuată cu inculpații în stare de arest preventiv, prezența unora dintre aceștia în libertate putând influența puternic procesul de aflare a adevărului, în condițiile în care activitatea descrisă în actul de sesizare presupune accesul la sisteme informatizate. Or, pentru persoanele familiarizate cu astfel de dispozitive, accesul la un sistem informatic și ștergerea unor urme care ar putea demonstra existența unei fapte penale devine extrem de facilă, în condițiile în care persoana se află în libertate.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs recurenții inculpați, A, și, solicitând Curții casarea încheierii și punerea lor în libertate.

Recurenții inculpați, prin apărătorii aleși, au ridicat în fața Curții excepția de neconstituționalitate, solicitând sesizarea Curții Constituționale a României cu această excepție, vizând dispozițiile art. 159 alin. 8 și alin. 9 din Codul procedură penală.

S-a reținut că prin prevederile a căror constituționalitate este contestată se încalcă dreptul la apărare, justificat de faptul că termenele procedurale scurte reglementate pentru soluționarea recursului împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării, respectiv înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate s-ar aduce atingere garanțiilor procesuale de care beneficiază inculpații în virtutea dreptului la apărare.

S-a invocat încălcarea disp. art. 4 alin. 2, art. 11, art. 16, art. 21 și art. 23, 24 din Constituția României.

Astfel, în mod concret s-a arătat că apărătorii din cauză nu au avut posibilitatea de a pregăti și asigura o apărare adecvată recurenților inculpați din perspectiva uzitării de totalitatea mijloacelor institute de lege pentru invocarea și constatarea împrejurărilor ce susțin apărarea.

Pe de altă parte, prevederile art. 159 alin. 9 au fost criticate din prisma caracterului lor constituțional prin aceea că ele ar încălca principiul egalității armelor în procesul penal, atâta vreme cât recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare, acuzatul se va afla într-o poziție de inferioritate față de organul acuzării.

Prin urmare, "posibilitatea" oferită de legiuitorul român ca acuzatul să rămână în starea privativă de libertate și în ipoteza formulării recursului împotriva încheierii prin care instanța a dispus prelungirea arestării preventive ar crea - o evidentă neechitate pentru acesta în contextul necesității respectării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a dreptului la un proces echitabil ce să asigure, printre altele și posibilitatea acuzatului de a dispune de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale (norme ce ar fi încălcate prin reglementările din art. 159 alin. 8 Cod procedură penală), dar și putința acuzatului de a obține sprijinul rezonabil în a-și prezenta cauza în condiții care să nu îl plaseze într-o situație net dezavantajată în raport cu adversarul său (norme ce ar fi încălcate prin prevederile art. 159 alin. 9 din Codul d e procedură penală).

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată în fața sa, Curtea în calitatea sa de instanță ce se asociază alături de părți, controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional - Curtea Constituțională - urmează a efectua în mod prioritar, anterior oricărei alte analize, verificarea asupra legalității excepției de neconstituționalitate, în vederea sesizării instanței de contencios constituțional.

Potrivit disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată în nr. 643/16.06.2004, lege organică privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, unica autoritate de jurisdicție constituțională din România decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, ce are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare are fi obiectul acestuia.

Din reglementarea art. 29 invocat rezultă că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În cadrul procedurii de soluționare a excepției de neconstituționalitate se creează un "raport triunghiular" între judecătorul "a quo", judecătorul "ad quem" și părțile procesului principal, raport în cadrul căruia instanța judecătorească devine "un filtru" al excepțiilor de neconstituționalitate, degrevând Curtea Constituțională de eventualele supraîncărcări, cu excepții vădit inadmisibile și realizând astfel, evitarea suspendării procedurii judiciare, în urma indicării unor excepții de neconsituționalitate inadmisibile, ce ar avea doar un caracter vădit dilatoriu.

Raportându-se la excepția de neconstituționalitate ridicată vizând caracterul neconstituțional al dispozițiilor art. 159 alin. 8 teza II și respectiv art. 159 alin. 9 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că aceste reglementări se înscriu în normele ce statuează asupra procedurii prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale și cu directă incidență asupra termenului procedural în care trebuie să se soluționeze recursul formulat împotriva unei încheieri prin care instanța a hotărât asupra prelungirii arestării preventive, pe de o parte, iar, pe de altă parte, asupra caracterului nesuspensiv de executare al unui asemenea recurs.

Prealabil evaluării privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate invocate, s-ar mai impune precizarea că în legătura cu dispozițiile art. 159(8) teza II Cod procedură penală, Instanța Supremă în soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea acestor prevederi a pronunțat decizia nr. 25/02.06.2008 a Secțiilor Unite (publicată în MO Partea I nr. 372/03.06.2009) statuând că sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate" (cu referire la termenul în care trebuie soluționat recursul promovat împotriva încheierii instanței de prelungire a arestării preventive) are caracter imperativ, și nu de recomandare, recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a admis ori respins propunerea de prelungire a arestării preventive urmând a fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.

Instanța Supremă a avut în vedere, în acest sens, că din formularea imperativă rezultă neîndoielnica voință a legiuitorului ca recursul să fie soluționat în mod necondiționat anterior expirării duratei arestării preventive luate în prealabil încheierii atacate, iar o asemenea formulare este conformă întregului context de reglementare a procedurii privind prelungirea arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale, în cadrul căreia prin dispozițiile fiecărui alineat al art. 159 Cod procedură penală sunt evidențiate modalitățile concrete de realizare și termenele ce trebuie respectate în raport cu succesiunea fiecărui moment procesual.

Dintr-o asemenea reglementare, ca de altfel din ansamblul legislativ în materia măsurilor preventive, transpare cu o evidență de necontestat că întregul ciclu de operațiuni judiciare inerente este menit să asigure îndeplinirea tuturor actelor necesare în condiții de maximă rapiditate impuse tocmai de stricta limitare în timp a unei măsuri preventive.

Se observă că, în ansamblul lor, prevederile art. 159 Cod procedură penală se referă la termene de scurtă durată astfel încât nerespectarea oricăreia dintre ele ar determina situarea procedurii prelungirii arestării preventive în afara cadrului legal, ceea ce ar fi inacceptabil și inadmisibil.

Procedând la examinarea excepției de neconstituționalitate ridicate, prin prisma îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute în aret. 29 alin.1,2,3 din Legea nr. 47/1992 în virtutea obligației pe care instanța o are de a verifica legalitatea acestei excepții de neconstituționalitate invocate înaintea ei, Curtea va trebui să constate dacă în cauză se identifică vreo limită a exercitării controlului de constituționalitate de către Curtea Constituțională, vreo condiționare a acestui control determinat de vreo cauză de inadmisibilitate cu caracter imperativ de ordine publică, peste a cărei existență nu s-ar putea trece.

Din punctul de vedere al legalității sesizării, cauzele de inadmisibilitate pot fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acestuia.

Din perspectiva naturii actului ce face obiectul excepției de neconstituționalitate, precum și al existenței sale în vigoare, Curtea constată că cerințe legii este satisfăcută în cauză obiectul excepții constituindu-l dispoziții ale Codului d e procedură penală.

De asemenea, aceste prevederi legale nu au fost declarate, constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, astfel încât este îndeplinită și reglementarea din art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Și din perspectiva legalității subiectului sesizării, a autorului excepției în etapa judecătorească a soluționării acesteia, condițiile de admisibilitate se regăsesc a fi îndeplinite.

Referitor la condiția îndeplinirii obligației de motivare a excepției și indicare a temeiului constituțional al acesteia, se reține că autorii excepției au invocat încălcarea disp. art. 4 alin. 2 din Legea fundamentală - "unitatea poporului și legalitatea între cetățeni"; art. 11 "dreptul internațional și dreptul intern"; art. 16 - "Egalitatea în drepturi"; art. 23 - "Libertatea individuală"; art. 21- "Accesul liber la justiție"; art. 24 - "Dreptul la apărare".

O altă cauză de inadmisibilitate devenită clasică în reglementările constituționale și legale privind justiția constituțională este irelevanța și lipsa de pertinență.

Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea ei impune atât justificarea unui interes, cât și stabilirea existenței acestui interes pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit.

Prin urmare, decizia instanței de contencios constituțional în soluționarea excepției cu care recurenții inculpați doresc să sesizeze Curtea Constituțională trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, în fapt, raportat la prezenta cauză, asupra soluției ce va dezlega recursul formulat de aceștia împotriva încheierii de prelungirii a arestării preventive.

Cerința relevanței este tocmai expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestei cauze (litigiu).

Irelevantă este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu este pertinentă pentru rezolvarea cauzei în care a fost ridicată adică nu are legătură cu această cauză și nu exprimă vreo legătură obiectivă între aceasta și cauza în care a fost invocată.

Această condiție - a relevanței și pertinenței - impune instanței în etapa judecătorească în care ne află, în procedura soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 159 alin. 2 teza II și alin. 9 Cod procedură penală, față de prevederile art. 4 alin. 2, art. 11, art. 16, art. 21 și art. 23 din Constituție - o analiză riguroasă în verificarea îndeplinirii ei constând într-o consecință a caracterului concret al controlului pe cale de excepție și derivând din însuși caracterul incident al excepției față de cauza concretă principală.

Într-un asemenea context, examenul asupra relevanței și pertinenței este inerent mecanismului de control al constituționalității legilor pe cale de excepție.

Din această perspectivă, Curtea consideră ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată de recurenții inculpați, apreciind asupra irelevanței și lipsei de pertinență a acestei excepții.

În opinia Curții, o chestiune de neconstituționalitate poate fi soluționată doar dacă fără această soluționare procesul nu poate fi tranșat, iar condiția relevantă presupune și implică, totodată, ca pe lângă necesitatea existentă vreunei legături directe între norma contestată și soluționarea procesului principal să se evidențieze și rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului "a quo".

Tocmai de aceea excepția de neconstituționalitate mai ales din prisma posibilității de ridicare a acesteia, nu trebuie privită drept "actio popularis", întrucât s-ar crea astfel posibilitatea invocării neconstituționalității unui text de lege în cadrul unui litigiu, dar fără legătură cu obiectul acestuia, ceea ce ar fi inacceptabil.

Invocarea de către recurenții inculpați a excepției de neconstituționalitatea a normelor ce reglementează durata soluționării recursului împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive, pe de o parte și a celor incidente cu privire la caracterul nesuspensiv al recursului în ipoteza prelungirii arestării preventive, pe de altă parte, prin analiza comparativă a caracterului acestui recurs față de cel suspensiv în ipoteza recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de prelungire a măsurii, trebuie să se fundamenteze - în contextul celor precizate în precedent pe conceptul de relevanță și pertinență.

Ori, atâta vreme cât dispozițiile criticate din punctul de vedere al corespondenței cu Legea fundamentală privesc termenul de soluționare a recursului în cauză și respectiv, caracterul nesuspensiv de executare, Curtea este obligată în urma examenului riguros efectuat cu privire la îndeplinirea condiției de admisibilitate, să constate că cerința nu este satisfăcută, astfel încât în prezenta cauză o eventuală decizie a Curții Constituționale în soluționarea unei asemenea excepții de neconstituționalitate nu va fi de natură să producă efecte concrete, materiale directe asupra conținutului deciziei pe care judecătorul a quo (Curtea de APEL BUCUREȘTI ) o va da în soluționarea recursului cu care este investită și care privește încheierea instanței inferioare de prelungire a arestării preventive a recurenților inculpați.

În virtutea considerentelor ce preced și în aprecierea concluzivă cu privire la neîntrunirea cerinței relevanței și pertinenței excepției de neconstituționalitate ridicată, Curtea o va respinge ca inadmisibilă.

Urmare a acestei dispoziții, Curtea a procedat legal la dezbaterea recursurilor formulate de recurenții inculpați împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu, din 13.10.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.

Față de susținerea apărătorilor inculpaților - ce au declarat oral recurs împotriva dispozițiilor Curții de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate ridicate - potrivit cărora Curtea ar avea obligația de a suspenda judecarea recursului și de a înainta cauza la Instanța Supremă în vederea soluționării recursurilor formulate, conform art. 29 alin. 6 din Legea nr. 49/1992 republicată, dar și ale art. 385⁵Cod procedură penală, Curtea face următoarele precizări:

Natura procesuală a măsurilor preventive a determinat legiuitorul român în vederea realizării alinierii legislației noastre procesual penale la cea europeană, să prevadă termene procedurale pe zile, ore în această materie alături de o serie de garanții în măsură să asigure drepturile procesuale ale învinuitului, inculpatului, precum și controlul legalității măsurilor preventive.

Prin urmare, soluționarea cauzelor ce au incidență asupra luării, menținerii, prelungirii unor asemenea măsuri, dar și a căilor de atac exercitate în acest domeniu se realizează cu maximă celeritate, tocmai în scopul respectării și garantării drepturilor acuzatului.

Ori, în cauza de față singurul temei care fi îndreptățit Curtea la a dispune suspendarea judecării recursului de față l-ar fi constituit admiterea cererii recurenților inculpați de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată, ipoteză în care conform art. 29 alin. 3,4 din Legea nr. 42/1992 republicată, în baza sesizării Constituționale, pe perioada soluționării acestei excepții, judecarea cauzei ar fi urmat a fi suspendată.

De altfel, nici într-o asemenea ipoteză instanța nu ar fi putut proceda la suspendarea soluționării recursului motivat de faptul că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că în situația în care instanța investită cu o cauză având ca obiect măsuri preventive, a admis în cursul urmăririi penale cererea de sesizare a Curții Constituționale și a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, nu este supusă căii de atac a recursului nici sub aspectul dispozițiilor privind admiterea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional și nici sub aspectul dispozițiile vizând respingerea cererii de suspendare a judecății asupra măsurii preventive.

Ceea ce interesează în cauza de față este, în fapt, interpretarea dată de Instanța Supremă dispozițiilor art. 303¹alin. 6 Cod procedură penală, în sensul că această reglementare nu este incidentă în cursul urmăririi penale, întrucât suspendarea judecării cauzei operează numai în ipoteza în care excepția de neconstituționalitate este ridicată în faza procesuală a judecății pe fond, ci nu în cursul urmăririi penale.

Curtea invocă în sprijinul celor statuate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și sediul materiei în care se regăsește reglementarea din art. 303¹alin. 6 Cod procedură penală, respectiv cea care stabilește normele de procedură în cursul judecății.

În acest sens a se vedea ÎCCJ - Secția Penală decizia nr. 2554/02.07.2009.

În virtutea considerentelor înfățișate în precedent, Curtea a respins ca inadmisibilă excepția invocată, astfel încât a constatat în mod legal că nu există absolut nici un impediment în a proceda la dezbaterea recursurilor formulate cu privire la prelungirea arestării preventive a recurenților inculpați.

Invocarea de către aceștia în sprijinul susținerilor lor a dispozițiilor art. 385⁵Cod procedură penală nu prezintă nici un suport fundamentat pe prevederile legii, atâta vreme cât în, mod firesc, doar dispozițiile cu privire la respingerea excepției de neconstituționalitate invocate este supusă recursului.

Revenind la recursurile promovate de cei opt recurenți inculpați împotriva încheierii Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din 13.10.2009, Curtea reține că această încheierea este criticată atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei.

Astfel, un prim motiv de recurs invocat de recurenții inculpați A, a vizat în fapt excepția nulității absolute a referatului de propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, arătându-se de către apărătorii recurenților că o parte din actele de urmărire penală au fost efectuate pe raza municipiului C, altele la S, altele la B, iar prin sesizarea instanței de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală B s-au încălcat normele de competență, atâta timp cât la dosarul cauzei nu există vreun act procedural din care să reiasă declinarea competenței în favoarea - B, iar actele efectuate de această structură sunt lovite de nulitate absolută, conform art. 197 Cod procedură penală.

De altfel, această excepție a fost susținută și ceilalți recurenți inculpați.

Examinând excepția invocată, prin raportare la dispozițiile art. 12 lit. a din Legea nr. 508/2004 dar și la dispozițiile procesual penale privind competența, Curtea constată următoarele:

Recurenții inculpați sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității, infracțiuni care sunt de competența

Referitor la critica vizând nulitatea absolută a actelor de urmărire penală atrasă de efectuarea acestora pe raza teritorială a mai multor orașe, Curtea nu poate omite că acest aspect a fost determinat de complexitatea cauzei prin activitatea infracțională identificată ar fi fost desfășurată de pretinsa organizare a acestora în grupuri infracționale care ar fi desfășurat activități ilicite în diferite zone ale țării.

are, printre altele, atribuții de a sesiza instanța de judecată pentru luarea măsurilor prevăzute de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 508/2004, iar organizarea și funcționarea acestei direcții este reglementată prin dispozițiile aceleiași legi ce statuează cu privire la organizarea direcției în structură centrală și structuri teritoriale, însă în același timp Curtea constată că astfel cum prevederile art. 21 din lege stabilesc, dispozițiile din Codul d e procedură penală și cele procedurale din legile speciale se aplică în mod corespunzător și în cauzele atribuite în competența

Prin urmare, efectuarea urmăririi penale de către structura centrală nu aduce atingere normelor de competență, materială ori teritorială, atâta timp cât activitatea infracțională astfel cum s-a conturat ea în urma strângerii probelor în cursul urmării penale s-ar fi desfășurat pe raza mai multor curți de apel.

Concluzionând, structura centrală avea competența materială și teritorială de a efectua acte de urmărire penală, aceasta fiind în acord atât cu dispozițiile Legii 508/2004 cât și cu normele de procedură penală în materie de competență și satisfăcând exigențele specificului acestei faze a procesului penal, aceea a urmăririi penale.

De altfel, la dosarul de urmărire penală. 8 Curtea a identificat ordonanța de declinare a competenței formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Craiova în favoarea - Structura Centrală B, act procesual din care rezultă că în urma investigațiilor efectuate în cauză se impune ca urmărirea penală să fie realizată de către structura centrală în vederea stabilirii întregii activități infracționale și a identificării tuturor persoanelor implicate.

Apărătorul recurentului inculpat a invocat nelegalitatea încheierii Tribunalului București sub aspectul nemotivării acestei încheieri de către prima instanță, pe critica formulată de apărare, cu privire la actul de sesizare, act care - în opinia apărării - este nelegal, deoarece Legea nr.508/2004 necuprinzând o modalitate prin care diferitele structuri ale să fie sesizate, rezultă că, în cauză, se aplică normele dreptului comun, așa încât cauza privind infracțiunile derulate pe razele mai multor județe, ale căror organe judiciare au fost sesizate la momente diferite, competența revenea primului organ sesizat, respectiv Tribunalul Suceava, ci nu

Referitor la această critică, instanța de control judiciar o consideră neîntemeiată, constatând că în prezenta cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.30 alin.1, lit.a Cod procedură penală și alin.2 al aceluiași text de lege, ci dispozițiilor art.30 alin.3 Cod procedură penală, ipoteză în care structura centrală aas esizat Tribunalul București, ținând seama că, în raport cu împrejurările cauzei, se impune a fi asigurată buna desfășurare a procesului penal.

Curtea apreciază - de asemenea - că această critică, neîntemeiată pentru cele precizate anterior, nu poate afecta legalitatea încheierii atacate, prin nemotivarea încheierii primei instanțe, cu privire la acest aspect, respectiv competența teritorială, știut fiind că nulitatea referitoare la această competență nu se înscrie în cele expres prevăzute în art.197 alin.2 Cod procedură penală.

Recurenții inculpați, prin apărătorii lor, au învederat Curții că încheierea recurată este netemeinică, întrucât din cauză nu rezultă indicii temeinice, probe că cercetarea în libertate a acestora ar prezenta pericol pentru ordinea publică, dar nici în sensul că inculpații ar fi săvârșit faptele reținute de organul de urmărire penală în sarcina lor.

Astfel, apărătorul recurentului arată că, deși în cazul acestuia se pretinde că ar face parte dintr-o grupare infracțională, iar lăsarea lui în libertate ar fi de natură să determine insecuritate socială, chiar însuși Tribunalul București reținând că derularea în continuare a urmăririi penale ar urma să strângă probe cu privire la existența grupului, a legăturilor dintre membrii săi.

Aceasta reprezintă, de fapt - în opinia apărării - o încălcare a drepturilor prevăzute în art.5, paragraf 1, lit.c din CEDO.

Pe de altă parte, s-a mai susținut că, singura probă că recurentul inculpat ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat, ar fi o înregistrare telefonică, purtată de el cu cumnata sa, aflată în altă țară, referitor la angajarea unui apărător, iar legătura dintre inculpații cauzei și persoanele cercetate în Regatul nu a fost dovedită.

Și recurentul inculpat susține, în recursul său, prin apărător, că nu s-a dovedit vreo legătură între el și ceilalți coinculpați și, cu atât mai puțin, între el și acel grup ce ar acționa în afara țării.

Invocă, de asemenea, aspectul că, unul dintre criteriile ce au stat la baza prelungirii măsurii arestării preventive a fost valoarea ridicată a prejudiciului material, în condițiile în care persoanele vătămate nu au fost identificate, un asemenea criteriu nu putea constitui argument al prelungirii arestării preventive.

Același recurent inculpat înțelege să critice încheierea Tribunalului București pe considerentul că prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile art.136 alin.8 Cod procedură penală, pentru fiecare inculpat - în parte - ci a procedat la o motivare globală, din această perspectivă.

Recurentul inculpat Aai nvocat și el excepția necompetenței materiale a structurii Centrale a arătând că structura centrală, chiar după declararea ca neconstituționale a prevederilor art. 209 alin. 4 Cod procedură penală și a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 508/2004, poate prelua, fără niciun alt temei legal orice cauză instrumentată de un serviciu ori birou teritorial, iar în virtutea acestui raționament s-ar putea ajunge la concluzia că art. 19 alin. ultim din Legea nr. 508/2004 referitor la conflictele de competență ce s-a putea ivi între structurile și care ar urma să fie soluționate de procurorul șef, nu și-ar mai găsi aplicabilitate, atâta vreme cât orice structură poate supraveghea sau efectua urmărirea penală în orice fele de cauză.

În plus, se mai arată că încheierea atacată este lovită și de o nulitatea relativă, motivat de faptul că instanța a fost sesizată cu referatul cu propunerea de prelungirea a arestării preventive, motivat de global, pentru toți inculpații, ci nu pentru fiecare în parte, cum s-ar fi impus.

În fine, o ultimă critică vizând aspectele de nelegalitate, formulate de recurentul inculpat Aap rivit faptul că instanța de fond a adăugat la temeiurile arestării - art. 148 lit. b și altele din Codul d e procedură penală, adăugând astfel, în mod nepermis, la temeiul luării măsurii, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Încheierea a fost criticată și pentru netemeinica sa, arătându-se că recurentul inculpat A nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Recurenții inculpați și au precizat, prin apărătorii lor, în susținerea recursurilor că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar încheierea atacată nu a fost motivată, instanța nepronunțându-se în totalitate la cererile cu care fusese investită de către inculpați în apărarea lor.

Referitor la recurentul inculpat s-a invocat situația specială a acestuia, în sensul că este de profesie frezor și el este acuzat în fapt că și-ar fi exercitat meseria prin contrafacerea unor piese, fără a avea însă cunoștință la ce urmau a fi folosite.

Și recurenții inculpați și ai solicitat casarea Tribunalului București, motivat de faptul că, în cauză, nu s-au conturat indicii temeinice, probe în sensul că lăsarea lor în libertate ar afecta ordinea publică ori buna derulare a procesului penal.

Recurentul a învederat că percheziția domiciliară efectuată nu a identificat la domiciliul său deținerea unor bunuri ce ar fi putut servi la accesarea bancomatelor pentru săvârșirea infracțiunilor specifice, iar circumstanțele personale sunt favorabile punerii sale în libertate.

În fine, recurentul inculpat a susținut că deși în cauză există declarații care îl încriminează, acestea au fost valorificate cu subiectivism.

Raportându-se la criticile formulate vizând, în primul rând, excepțiile de necompetanță materială și teritorială a structurii centrale - B, Curtea le consideră neîntemeiate pentru precizările și argumentele invocate în precedent și cu completarea potrivit căreia susținerile - din această perspectivă ale apărătorului recurentului inculpat A pornesc de la o premisă eronată și conduc, în mod firesc, de altfel, la o concluzie greșită.

Astfel, în raționamentul expus de apărare, se pretinde că orice structură din cadrul poate supraveghea sau efectua urmărirea penală în orice fel de cauză, iar Legea nr. 508/2004 nu reglementează vreo ierarhie în organizarea și funcționarea acestei Direcții, omițând să constate că dispozițiile acestei legi se completează cu cele de procedură penală, iar temeiul în baza căruia structura centrală a efectuat urmărirea penală în cauză, iar instanța sesizată a fost Tribunalul București, rezidă în dispozițiile art. 30 alin. 3 Cod procedură penală.

Odată stabilite aceste coordonate ce au vizat excepțiile ridicate, Curtea urmează a analiza aspectele de nelegalitate invocate de recurenții inculpați.

Astfel, aspectul referitor la nemotivarea încheierii de către prima instanță - respectiv cazul de casare reglementat în art. 385⁹pct. 9 Cod procedură penală, nu poate fi primit de C în contextul în care Tribunalul București și-a motivat în fapt și în drept soluția dispusă, în cazul fiecărui inculpat.

Nici critica privind nelegalitatea sesizării instanței în condițiile în care referatul cu propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaților a fost întocmit pentru toți, ci nu pentru fiecare în parte, nu are suport legal, atâta vreme cât printr-un asemenea procedeu - uzitat în general - Curtea nu constată că s-ar fi adus vreo atingere drepturilor procesuale ale acestora, motivarea propunerii fiind corespunzătoare pentru fiecare dintre recurenți.

Un alt aspect invocat a fost acela că instanța de fond, în procedura prelungirii arestării preventive a inculpaților, ar fi adăugat la temeiul inițial al arestării acestora, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că a mai reținut pericolul distrugerii mijloacelor de probă, riscul influențării persoanelor vătămate, ori pericolul zădărnicirii aflării adevărului, în ipoteza punerii în libertate a inculpaților.

Curtea nu identifică într-un asemenea procedeu vreo nelegalitate, ci contată că Tribunalul București și-a motivat soluția de prelungire a arestării preventive invocând, în sprijinul acestei soluții, aspecte ce s-au evidențiat pe parcursul urmăririi penale, în contextul în care de la momentul procesual al luării măsurii privative de libertate și până la cel al prelungirii, au apărut, în mod, noi elemente pe care instanța nu le putea trece cu vederea în evaluarea sa, noi temeiuri ce justifică privarea de libertate conform art. 155 Cod procedură penală.

Toți recurenții inculpați au criticat încheierea Tribunalului București în planul temeiniciei sale, susținând că probele cauzei nu relevă existența unui pericol pentru ordinea publică, în ipoteza punerii lor în libertate, iar o parte dintre recurenți au învederat că nici indicii temeinice în sensul art. 68¹Cod procedură penală nu s-au conturat.

În urma propriului examen, Curtea consideră că cerințele art. 68¹Cod procedură penală sunt satisfăcute cu privire la toți recurenții, iar în prezenta cauză sunt indicii temeinice ce determină presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele de care sunt acuzați și, mai mult decât atât, o asemenea bănuială legitimă se fundamentează pe probe.

În acest sens, Curtea constată că probele strânse până în momentul prelungirii arestării preventive a inculpaților evidențiază date cu privire la existența unui grup infracțional organizat specializat în săvârșirea de acte ilicite legate de comerțul electronic, falsificarea de instrumente de plată electronică, punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificare sau deținerea lor în acest scop, fabricarea, deținerea de echipamente cu scopul falsificării cardurilor bancare, retrageri de numerar prin utilizarea de instrumente de plată electronică - carduri bancare - fără consimțământul titularilor de conturi.

Astfel, activitatea de supraveghere efectuată de organele de urmărire penală (a se vedea primele file vol. II, urm. penală) evidențiază implicarea în pretinsa grupare infracțională a recurentului inculpat ce avea rolul de a confecționa carcasele dispozitivelor de "skimming" din material plastic ori alte materiale (aspect reieșit din multiplele convorbiri telefonice interceptate, purtate de acest recurent cu recurentul, dar și cu alte persoane cercetate -, Cofora, dar și cu coinculpații, ).

Se constată, de asemenea, existența la dosarul de urmărire penală a unor multiple procese - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, interceptate în baza autorizațiilor emise de tribunal, ale recurentului - inculpat cu diverse persoane, din care reiese aspectul deplasării acestuia în afara țarii, în vederea desfășurării unor activități cu caracter nelegal în materia comerțului electronic, dar și coordonarea altor persoane în scopul montării dispozitivelor pe bancomate (a se vedea volumul III urmărire penală).

Cu titlu exemplificativ, redăm extras din convorbirea telefonică dintre acest recurent, poreclit "" și numitul:

: " grijă mâine. că am înțeles că ar veni în control pe la aparat fraierii." " orientați-vă și voi la o oră, să puneți alea repede, în două ore.pac, pac, cum fu astăzi.".

Și în ceea ce-l privește pe recurentul - inculpat, Curtea distinge elemente cu caracter probator, ce determină bănuiala legitimă și rezonabilă că acesta ar fi comis faptele de care este acuzat. În acest sens, martorul declară că, recurentul i-a propus să intre într-o "combinație" cu cărți de credit, și că, în fapt, a scos sume de bani din bancomate, cu card-urile pe care recurentul - inculpat i le înmânase.

A mai reieșit din probele strânse în cursul urmăririi penale că, același recurent, ar fi confecționat dispozitive tip skimmer și le-ar fi înmânat recurentului, acesta din urmă urmând a le folosi prin efectuarea tranzacțiilor frauduloase.

Curtea mai observă că limbajul folosit de recurenții - inculpați, astfel cum rezultă din procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, interceptate în mod autorizat, și prezentate de organul de urmărire penală, este unul codificat.

Spre ilustrare, în discuția dintre și, primul îi comunică celui de-al doilea că "a avut loc un accident și s-a mașina", ceea ce, în realitate, însemna că unul din dispozitivele de skimming nu funcționa și era nevoie "să fie dus la doctor" (a se vedea volum II - dosar urmărire penală).

Pe de altă parte, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la recurenți au evidențiat descoperirea la domiciliile lui, și a unui număr impresionant de echipamente de tip electronic, dispozitive electronice artizanale, carcase din plastic ce imită gura de bancomat, profile și instrumente metalice, în legătură cu care aceștia nu au putut oferi o justificare plauzibilă (a se vedea vol. 9 dosar urmărire penală).

În fine, raportându-se tot la elementele de fapt, astfel cum au fost ele reținute și de prima instanță de judecată la momentul procesual al prelungirii arestării preventive, elemente din care rezultă, cu suficiență, probe care conduc la bănuiala legitimă că recurenții ar fi săvârșit faptele de care sunt acuzați, Curtea mai concluzionează asupra activităților pe care le-ar fi desfășurat recurenții - inculpați și Șoșea A, sub coordonarea directă a celorlalți coinculpați, și anume: P, - F și, în alte țări, începând cu data de 28 august 2009. Astfel, aceștia s-ar fi deplasat în Cipru în scopul montării dispozitivelor de skimming la bancomate, în vederea obținerii datelor de pe benzile magnetice ale card-urilor bancare, pentru contrafacerea acestora, și de retragere frauduloasă de numerar pe teritoriul țării (a se vedea procesele - verbale de înregistrare a convorbirilor telefonice, vol. VIII - dosar urmărire penală).

Aspectele înfățișate de C în precedent reprezintă o parte din activitatea infracțională pe care organul de urmărire penală o reține în sarcina recurenților - inculpați, aspecte pe care instanța de control judiciar le consideră relevante, în sensul dovedirii existenței condițieisine qua non,anume aceea a verificării regularității stării de detenție - existența motivelor plauzibile în a crede, în mod legitim și rezonabil, că aceștia au săvârșit faptele ce li se impută.

Referitor la criteriul întrunirii cerinței existenței pericolului concret pentru ordinea publică privind pe recurenții - inculpați, în eventualitatea lăsării lor în libertate, Curtea înțelege să facă următoarele precizări, după cum, Curtea Europeană a arătat, în nenumărate rânduri, că instanțelor naționale le revine obligația de a motiva corespunzător hotărârile prin care prelungesc detenția, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei.

Din pricina posibilității schimbării acestor circumstanțe, controlul judecătoresc cu privire la necesitatea prelungirii detenției se impune a interveni la intervale regulate și scurte, mai ales că, după trecerea unei anumite perioade de timp, motivele plauzibile de a bănui săvârșirea unei infracțiuni nu mai sunt suficiente prin ele însele.

În conformitate cu art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, autoritățile judiciare sunt obligate să se asigure că deținerea unei persoane nu depășește perioada rezonabilă, iar circumstanțele cauzei sunt de natură să indice existența interesului general în prelungirea stării privative de libertate a acuzatului.

Examinând cauza de față, Curtea apreciază că temeiurile ce au justificat inițial arestarea inculpaților subzistă și, în plus, se conturează temeiuri noi din perspectiva evidențieri unor riscuri potențiale cu privire la o anumită conduită procesuală, nedorită, pe care recurenții - inculpați, odată puși în libertate, ar putea să manifeste și care ar avea o înrâurire asupra desfășurării normale a procesului penal.

Pornind de la complexitatea cauzei, prin natura infracțiunilor, a numărului mare de persoane implicate în derularea acțiunilor ilicite, modului de acționare, a consecințelor acestora, în împrejurările actuale în care, fapte de asemenea gen au luat amploare, atingând caracterul de fenomen, posibilitatea dovedirii unui eventual prejudiciu extrem de ridicat, cuantificabil

în bani - Curtea consideră că decizia Tribunalului București, în a prelungi privarea de libertate, apare ca o măsură judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 Cpp.

Pe de altă parte, actele procesuale și procedurale ce urmează a fi efectuate în continuare, impus și justifică menținerea detenției recurenților - inculpați, fără a rupe echilibrul între dreptul la libertate individuală și la prezumția de nevinovăție, și scopul urmărit de legiuitor, acela al asigurării ordinii publice.

Din această perspectivă, apare ca îndreptățită concluzia primei instanțe, potrivit căreia identificarea tuturor persoanelor implicate în vasta activitate infracțională, contribuția proprie a fiecăreia, în contextul în care acțiunile nelegale s-ar fi desfășurat nu doar în diferite zone ale țării ci, mai ales, pe teritoriul altor state, determină necesitatea prelungirii arestării preventive, în sens contrar, existând, în mod efectiv, riscul ca inculpații să influențeze puternic și în sens negativ procesul de aflare a adevărului, de lămurire a cauzei sub toate aspectele.

În acest sens, Curtea Europeană a acceptat că, în unele cauze, autoritățile judiciare interne au apreciat, în mod just, că se impune păstrarea în detenție a acuzatului, cel puțin la începutul anchetei, pentru a-l împiedica pe acesta să o perturbe, în special când, în cauză, este vorba de o activitate infracțională complexă ce necesită cercetări delicate și multiple, precum și cauza de față.

În aceste împrejurări, imperativele anchetei, odată cu trecerea timpului, devin insuficiente întrucât, în mod normal, pe măsură ce investigațiile se efectuează, potențialele riscuri referitoare la perturbarea anchetei, se diminuează, până la dispariție (a se vedea Elveției, 26 ianuarie 1993).

Existența unui risc general, ce derivă din natura organizată a activității infracționale - crima organizată - a fost acceptată de Curtea Europeană ca o bază pentru detenție, în stadiul inițial al procedurii, și chiar pentru prelungirile ulterioare (a se vedea Gorski Poloniei, 57477/00, 04 aprilie 2006; Celejewski Poloniei, 17584/04, 04 mai 2006; Polonia, 633/03, 04 mai 2006).

În asemenea ipoteze, C Europeană a admis nevoia de a obține de către autoritățile judiciare naționale numeroase dovezi, din mai multe surse care, împreună cu complexitatea cauzei, a anchetei, se constituie în tot atâtea motive relevante și suficiente, pentru a justifica detenția în timpul anchetei (a se vedea Kankowski Poloniei, 10268/03, 04 noiembrie 2005).

Concluzionând, Curtea constată că art. 5 paragraf 3 din Convenție a fost respectat, în temeiul motivelor ce figurează în încheierea recurată și, mai mult decât atât, în cauză nu numai că subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, dar, pe parcursul derulării urmăririi penale, s-au adăugat și altele, după cum dezvoltam în precedent, așa încât, la stadiul prelungirii arestării preventive, motivele plauzibile s-au nuanțat și au devenit mai convingătoare.

Curtea Europeană sublinia în mai multe cauze (a se vedea și alții Bulgariei, 28 octombrie 1998; Estrikh Letoniei, -/01, 18 ianuarie 2007) revine autorităților interne sarcina de a supune măsura arestării - de altfel, cea mai gravă din conținutul și consecințele sale, dintre măsurile preventive - unui control judiciar, iar această supraveghere continuă ar trebui să fie la fel de riguroasă ca și examinarea inițială.

O asemenea obligație a fost onorată de către prima instanță, care a apreciat, în mod îndreptățit, că existența motivelor plauzibile de a bănui că persoanele acuzate ar fi comis infracțiunile respective, a fost dublată și de alte temeiuri ce au adăugat astfel la condițiasine qua nona verificării regularității menținerii în detenție.

În virtutea acelorași considerente expuse, Curtea concluzionează și asupra netemeiniciei cererilor formulate de către recurenții - inculpați, în vederea înlocuirii măsurii arestării preventive cu una din măsurile restrictive de libertate, așa cum și prima instanță a apreciat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.29, alin.6 din Legea nr.47/1992, modificată și republicată, respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenții - inculpați.

În temeiul art.385¹⁵, pct.1, lit.b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați, A, și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 13.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.

În temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțarea cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă cu privire la respingerea recursurilor.

Pronunțată în ședința publică, din data de 16.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - ---

GREFIER,

Red. /ex.2

Președinte:Magdalena Iordache
Judecători:Magdalena Iordache, Daniela Panioglu, Ioana Alina

#Judecator Magdalena Iordache

Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 359/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 359/2009. Curtea de Apel Bucuresti