Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 366/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2246/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE 366
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER -
____
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr- ( prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 și următoarele
C.P.P.La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 47973 din 11 iulie 2008 emisă de Cabinet Individual, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărători aleși,avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 47973 din 11 iulie 2008 emisă de Cabinet Individual, în baza împuternicirii avocațiale nr.28461 din 23 octombrie 2008 emisă de Cabinet Individual, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 75757 don 23 octombrie 2008 emisă de Cabinet Individual și, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 47973 din 11 iulie 2008 emisă de Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință,după care,
Fiind întrebați, recurenții inculpați arată că mențin declarațiile date.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită încuviințarea probei cu acte în circumstanțiere.
Reprezentantul Parchetului, nu se opune administrării acestei probe.
Curtea, după deliberare, admite proba cu acte în circumstanțiere solicitată, învederându-le totodată apărătorilor, că între termene s-a depus un dosar de către Parchet.
Apărătorii inculpaților, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua la cunoștință de actele depuse.
La a doua strigare a cauzei, apărătorul inculpaților,având pe rând cuvântul, arată că nu înțelege dacă Parchetul solicită probe sau nu în recurs, având în vedere că s-a depus un dosar între termene, fără a avea cunoștința lor, învederând totodată instanței că nu au participat la efectuarea acestor acte.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de admitere a recursului declarat, casarea încheierii atacate, iar pe fond prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, având în vedere că pentru soluționarea cauzei urmează a fi efecutate o serie de acte de urmărire penală, respectiv primirea raportului de expertiză de la DGPMB, expertizarea inculpaților din punct de vedere medico-legal, audierea martorilor propuși de inculpați, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Apărătorul ales al inculpaților și, pune concluzii de respingere recursului declarat de Parchet și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere că în acest dosar atașat între termene, sunt înscrisuri datate, semnate de procuror 09 iulie 2008, iar ultimul act efectuat la data de 22 octombrie 2008.
În legătură cu aceste probe, arată că mai întâi este un aspect procedural ce trebuie rezolvat. Astfel prima instanță pronunțat o hotărâre în conformitate cu prevederile art. 155 156 Cod procedură penală, astfel că Parchetul nu a înțeles să se folosească de acte depuse între termene, în primă instanță, ca atare aceasta fiind dată strict pe baza dosarului de care a înțeles să se folosească Parchetul. Ele în sine, singurul act care ar putea fi între cele două perioade este declarația inculpatului care nu are nici o legătură cu inculpații din prezenta cauzei și nu este efectuată în vederea aflării adevărului judiciar în cauză cu privire la inculpații pentru care se cere prelungirea. Totodată, consideră că parchetul sfidează instanța prin depunerea acestui dosar între termene.
Între luarea măsurii și propunerea de prelungire nu a fost efectuat nici un act, deci pentru această pasivitate nu pot fi sancționați inculpații, pentru că, tocmai Parchetul este cel care încalcă scopul măsurii arestării preventive, prev. de art. 136 Cod procedură penală. Însăși inculpații din prezenta cauză au îndeplinit scopul măsurii arestării preventive, depunând încă din 17 iulie, cerere la Poliția, în care au indicat domiciliile și datele de contactare a avocaților, însă toate actele de urmărire penală au fost desfășurate cu încălcarea disp. art. 172 Cod procedură penală. Au formulat plângere, pe disp. art. 278 Cod procedură penală, căreia nu i s-a dat curs, cerere de probe la Parchet, căreia nu i s-a dat curs, activitățile în sine pe prelungire nejustificând acest lucru.
Totodată, consideră că instanța nu se poate pronunța decât pe dosarul trimis de Parchet la prima instanță, pe care l-a avut în vedere, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului declarat de Parchet.
Apărătorul ales pentru inculpatul pune concluzii de respingere a recursului declarat de Parchet.
Referitor la actele depuse de Parchet la dosarul de recurs, era normal ca parchetul să facă aceste depuneri de acte la momentul la care a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere că actele depuse sunt datate anterior acestei solicitări, neînțelegând sub ce formă a gândit organul de urmărire penală de nu le-au depus la acel dosar.
Solicită a nu lua în seamă aceste acte, întrucât nu vizează pe nici unul dintre inculpații aflați în boxă, cu atât mai mult cu cât nu este reținut în activitatea sa că ar fi participat la un incident despre care este audiat în aceste declarații. Referitor la motive de recurs, arată că acestea sunt motive care au fost învederate instanței de fond pentru a se dispune prelungirea mandatului de arestare preventivă, pentru că actele pentru care justifică ca motive prelungirea nu fac parte din categoria actelor care trebuie să fie luate în seamă și care fac parte din acte cu motiv întemeiat care să și demonstreze necesitatea arestării preventive.
Nu se poate considera că sunt îndeplinite a doua condiție a disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, ori nefiind îndeplinită a această condiție și principalul motiv pentru care parchetul a solicitat prelungirea mandatului de arestare preventivă, să existe probe că lăsarea în liberate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, arată că instanța de fond a făcut o aprecierea corectă așa ziselor motive care au existat la momentul luării măsurii arestării preventive, dacă acestea mai există sau mai impun menținerea acestei stări. Nefiind îndeplinite condițiile pentru anumite articole,respectiv art. 64 pentru putea fi considerate indicii temeinice și probe certe a concluzionat prin încheiere că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, atât din punct de vedere a motivelor care au fost avute în vedere la luarea măsurii, dar mai mult de atât că aceste motive în continuare nu o mai impun.
Având în vedere aceste aspecte, solicită respingerea recursului, iar pe fond menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, arată că instanța de fond analizat mult mai profund cauza, examinând observării dacă există sau nu necesitatea prelungirii, constatând că această măsură nu este necesară.
Inculpatul nu prezintă pericol social, nu are un comportament antisocial, nu există indicii că ar mai săvârșii o altă infracțiune sau că ar influența buna desfășurare a procesului penale. În acest dosar există un dezechilibru al administrării probelor de către parchet. Astfel, au trecut luni de zile până s-a dispus măsura arestării preventive. În aceste luni de zile, practic cu o singură excepție, parchetul a administrat toate probele cu inculpații în stare de liberate. Inculpatul de câte ori a fost chemat de către poliție. s-a prezentat, a dat declarații, a avut o atitudine pozitivă. Chiar din dosar, volum 6 pag. 98-101, un agent de poliție a declarat că inculpatul ias alvat viața, indicii care arată fapte bune. Ceea ce încercă acum Parchetul este să -și susțină recursul cu probe care sunt înaintate în mod ilegal, respectiv cereri pentru eliberarea cazierului în data de 09 iulie 2008, sau un proces verbal de restituire a unor bunuri ce nu mai folosesc anchetei. Practic în 30 de zile nu a fost luată decât o singură declarației numitului care nu are nici un fel de legătură cu inculpații din boxă. Inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, nu există nici un indicii că ar putea să săvârșească alte infracțiuni, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, arată că menține declarațiile date, solicitând punerea sa în liberate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită jduecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, arată că i-a fost emis mandat de arestare pentru că a văzut cine a început incidentul, că nu s-a sustras de la urmărirea penală, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței și că este victimă în acest dosar.
CURTEA,
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Silvia Cerbu, Adriana Elena
