Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 368/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2481/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 368
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul- inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu împuternicirea avocațială nr.-/28.10.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 2719/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-, revocarea măsurii arestări preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. f Cod de Procedură penală, inculpatul neprezentând un pericol concert pentru ordinea publică. De asemenea, solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut fapta, are un copil minor în întreținere, este divorțat iar părinții săi sunt grav bolnavi. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și nu există probe la dosar că ar putea influența în vreun fel bunul mers al cercetării judecătorești.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică încheierea atacată, considerând că Tribunalul București în mod corect a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de faptul că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu s-au schimbat, având în vedere natura și gravitatea faptei de omor, iar în cauză mai sunt de efectuat acte de urmărire penală, respectiv expertiza medicală, și tehnico-științifică.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, având în vedere că nu mai poate influența actele sau probele ce urmează a fi efectuate în cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la data de 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.156 alin.1, raportat la art.159 alin.7 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 20 octombrie 2009, până la 18 noiembrie 2009.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptei imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează acestea, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din data de 21 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală.
Inculpatul, prin avocat, a invocat că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, iar față de circumstanțele personale, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază încheierea criticată ca fiind legală și temeinică, iar recursul inculpatului ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.174 Cod penal, constând în aceea că, în data de 19 septembrie 2009, lovit în mod repetat cu corpuri dure pe victima, provocându-i acesteia leziuni traumatice care au condus la deces.
Probele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea nu poate primi susținerile apărătorului ales al recurentului, întrucât la luarea măsurii arestării preventive, datele și informațiile oferite de probele produse cauzei (declarațiile inculpatului, declarațiile martorei, proces verbal de investigare tehnico-științifică) sunt de natură să conducă la concluzia că este posibil ca inculpatul să se facă vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză a probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpat a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare; nu a fost administrată nicio probă care să ateste că aceste temeiuri au dispărut, așa încât, în acest moment procesual și pentru motivele expuse mai sus, nu se poate susține că se încalcă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.
acestuia este cu atât mai evidentă cu cât inculpatul a lovit victima în mod repetat, cu unui topor, altercația având loc chiar în domiciliul comun, pe fondul consumului de alcool, după cinci ani de conviețuire cu victima; astfel caracterul violent al inculpatului îl recomandă pe acesta ca pe un infractor cu un potențial sporit de pericol, întrucât loviturile care au condus la deces nu au fost aplicate unei victime oarecare, ci chiar femeii ce putea fi considerată soție.
Având în vedere aceste aspecte, circumstanțele personale invocate în favoare nu sunt suficiente pentru a justifica revocarea măsurii arestării preventive, cât vreme există indicii temeinice că acesta ar fi săvârșit fapta.
În raport de cele mai sus arătate, se evidențiază și pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, în raport de amplificarea și diversificarea acestui fenomen infracțional, natura și gravitatea faptei, circumstanțele reale, dar și cele personale, precum și urmarea produsă.
Totodată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestuia de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, avându-se în vedere actele ce urmează a se efectua în cauză.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală (dosar nr-).
Obligă pe recurent la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariul avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G - -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Liliana Bădescu
