Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 38/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.823/2/2010
265/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.38
Ședința publică din data de 02 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii din data de 14 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr.-/02.02.2010 (fila 7 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a urmăririi penale.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, subliniind că este deosebit de necesară prelungirea măsurii arestării preventive în vederea finalizării urmăririi penale, mai ales că există riscul ca pus în libertate, inculpatul să își reia activitatea infracțională, acesta fiind cel care l-a anunțat pe coinculpat despre stadiul cercetărilor, sfătuindu-l să nu se predea așa cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, susține că nu l-a ajutat pe cumnatul său să se sustragă și nici nu a încercat să inducă organele de anchetă în eroare, astfel că solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală la data de 14.01.2010, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, dispunându-se prelungirea arestării preventive a inculpaților și, pe o perioadă de 30 de zile de la 18.01.2010 până la data de 16.02.1010, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, inculpații aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive, arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, s-a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.264 Cod penal și art. 262 Cod penal, constând în aceea că, având cunoștință despre faptul că - în data de 16.11.2009, inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav, tentativă de omor deosebit de grav și tâlhărie asupra victimei și - inculpatul l-a favorizat pe acesta, în sensul că a dat declarați neadevărate în fața organelor de urmărire penală în data de 18.11.2009, în legătură cu situația de fapt despre care avea cunoștință, ajutându-l astfel pe inculpatul să se sustragă cercetărilor, îngreunând astfel urmărirea penală.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Curtea constată că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este legală și temeinică.
Cât privește legalitatea, este de observat că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca față de recurentul inculpat să se dispună prelungirea duratei măsurii arestării preventive.
Astfel, din cuprinsul probelor deja administrate de organele de cercetare penală ( proces-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de redare a conținutului convorbirilor purtate între inculpați, precum și dintre inculpatul și numita, procesul-verbal de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului de către fiul victimei, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, raportul de constatare tehnico-științifică) reies indicii că recurentul a comis faptele pentru care este cercetat.
Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat, temeiuri ce sunt consacrate de dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia pe parcursul cercetărilor, prezintă pericol pentru ordinea publică subzistă și în continuare, neintervenind nicio schimbare sau modificare a acestora.
De asemenea, învederând aspecte ce țin de temeinicia hotărârii atacate, corect tribunalul a apreciat că recurentul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei este indiscutabil îndeplinită, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care prezintă lăsarea în libertate a inculpatului recurent se deduce din natura și gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite, din modalitatea în care a pus la cale fiecare demers ce ar putea alcătui latura obiectivă a infracțiunilor ce îi sunt imputate.
Pe de altă parte, nu poate fi trecută cu vederea rezonanța negativă, sentimentul de insecuritate ce-l creează în rândul societății civile acest fenomen infracțional, tot mai amplu, toate aceste argumente întăresc convingerea că inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică, fiind pe deplin justificată soluția adoptată de prima instanță, soluție ce corespunde exigențelor consacrate de textele de lege menționate în cele ce preced.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 14.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorar avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./10.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
