Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 388/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2673/2009)
ÎNCHEIERE NR.388/
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror -.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, in stare de arest, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/19.11.2009 emisă de baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-inculpat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv declaratia dată de inculpat în fața notarului, bilete de avion, extrase de cont bacar.
Curtea constată că acele înscrisuri de află deja la dosar.
Recurentul-inculpat, la intrebarea instanței, învederează că nu dorește să dea declarație în fața Curții.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită să se constate că in această cauză se află sub incidența art. 159 alin.8 Cpp, in sensul că recursul declarat de către inculpat se află in afara mandatului inițial, așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.25/2008.
Solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii prin care Tribunalul Bucureștia prelungit starea de arest a inculpatului cu o perioadă de 20 de zile. Consideră că lăsarea in libertate a inculpatului nu are cum să pună in primejdie buna desfășurare a procesului penal, ba chiar garantează posibilitatea pe care o are inculpatul de a achita toate prejudiciile cauzate. Arată că familia inculpatului îi este alături, posibilitatea de a clarifica si duce mai departe aceste situații îi este imposibilă pentru că nimeni nu dorește să ia legătura cu familia inculpatului, se prevalează de faptul că inculpatul este arestat.
Arată că inculpatul a fost arestat pentru o infracțiune economică prevăzută de dispozițiile art. 215 alin.5 Cod penal, iar interesul acestuia este aceea de a achita și de a duce la bun sfârșit angajamentul pe care și l-a luat.
Arată că inculpatul nu prezintă pericol social, acesta garantează, prin notorietatea sa, că lăsat in libertate nu poate să impieteze buna desfășurare a procesului penal, nu ar avea interesul de a se sustrage urmăririi penale.
Solicită admiterea recursului in temeiul art. 385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp, lăsarea in libertate a inculpatului, cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul București ca legală și temeinică, considerând că temeiurile avute in vedere impun in continuare starea de arest a inculpatului.
Solicită să se aibă in vedere modalitatea in care inculpatul a acționat, că nu există nici un indiciu că acesta ar fi avut posibilitatea să achite contractele pe care le-a încheiat, astfel că este cercetat pentru evaziune fiscală.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu avocatul său. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 13 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II-a penală
s-a admis în parte propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 18 noiembrie 2009 până la data de 7 decembrie 2009 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia constatat că în ceea ce-i privește pe susnumitul inculpat, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și au apărutul elemente noi care impun cercetarea pe mai departe a inculpatului în stare de arest preventiv(apariția părților vătămate și, identificarea de două noi mijloace de plată false), precum și că măsura arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, în vederea finalizării actelor de urmărire penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, rejudecând, respingerea cererii de prelungire măsurii arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de exigențele art.155 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită,în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Față de aceste exigențe legale, Curtea apreciază că pentru a se pronunța asupra cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, nu este necesară a se face o analiză a probelor administrate până la data introducerii acelei cereri, cu privire la vinovăția inculpatului, știut fiind că până la judecarea cauzei operează prezumția de nevinovăție; este suficient să se examineze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii preventive, ceea ce se constată pe deplin în speță.
Astfel există indicii temeinice, respectiv probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Relevante în acest sens sunt declarații părți vătămate, declarații martori, mijloace de plată (cecuri), înscrisuri etc.
Curtea constată că în cauză sunt întrunite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, inclusiv sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar presupune lăsarea inculpatului în libertate, concretizat în specificul infracțiunilor, în caracterul continuat al ilicitului penal, în modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabilă inculpatului, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, așa cum impun exigențele art.136 alin.8 Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
În sfârșit, Curtea apreciază că măsura preventivă a arestării se impune a fi prelungită și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât se fondează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor art.1491Cod procedură penală.
și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportări la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Referitor la susținerea că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută în raport de împrejurarea că au fost încălcate dispozițiile art. 159 alin. 8 Cod procedură penală care reglementează termenul de soluționare a recursului împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale, se impun a fi făcute anumite considerații.
Într-adevăr, prin Decizia nr. XXV din 2 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că recursul împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale va fi soluționat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, dar se constată că prin aceasta nu s-a urmărit decât judecarea cu celeritate a cauzei, câtă vreme nu s-au prevăzut totodată sancțiuni aplicabile în cazul în care recursul se judecă și ulterior din considerente neimputabile autorităților.
În plus nu se poate vorbi nici de o încetare de drept a măsurii arestării preventive întrucât o asemenea situație nu se încadrează în prevederile exprese și limitative ale art. 140 Cod procedură penală.
Având în vedere aceste aspecte în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.1403Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din13 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./20.11.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Elena Ursulescu, Cristina Rotaru
