Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 393/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2657/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 393
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 13.XI.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 13.XI.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că inculpatul se află la prima abatere, iar din declarația dată rezultă atitudinea sinceră, neștiind că prin metoda folosită de procurare a drogurilor săvârșește o infracțiune de trafic de droguri.
Să se aibă în vedere că inculpatul este întreținător de familie, are un copil minor în întreținere, lucra.
Pentru aceste motive solicită judecarea în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, având în vedere că la dosarul cauzei există suficiente probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, respectiv trafic de droguri de mare risc în formă continuată reținându-se în sarcina acestuia 3 acte materiale. Din repetarea acțiunilor de trafic și din indiciile aflate la dosar că și-a pus la dispoziție locuința în vederea consumului de droguri, rezultă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, arată că acesta au fost avute în vedere de către instanța de fond, însă nu înlătură pericolul pentru ordinea publică.
Apărătorul ales arată că nu există probe în dosar din care să rezulte că inculpatul și-a pus la dispoziție locuința în vederea traficului de droguri.
Recurentul-inculpat arată că nu a vândut droguri, doar a consumat, însă este înscris într-un program de dezintoxicare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigație a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, în temeiul art.155-159 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 20 noiembrie 2009, până la 19 decembrie 2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, inculpatul aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
De asemenea, este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei prevăzute pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, care este pedepsită cu închisoare de la 10 ani la 20 ani.
Totodată, tribunalul a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite - infracțiune de pericol, prin care s-a adus atingere relațiilor sociale care protejează sănătatea publică, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, circumstanțele personale ale inculpatului, apreciind că în raport și de circumstanțele cauzei, privarea de libertate nu se întinde peste limitele termenului rezonabil (fiind la prima propunere de prelungire a măsurii arestării preventive), apreciate în considerarea interesului public real ocrotit.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive, arătându-se că față de circumstanțele personale favorabile, lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prin ordonanța nr. 129/D/P/2009 din 21.10.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a dispus reținerea inculpatului timp de 24 de ore, de la 21.10.2009, ora 18:45, până la 22.10.2009, ora 18:45.
Prin ordonanța nr. 129/D/P/2009 din 21.10.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp.
Prin încheierea din data de 22 10 2009 Tribunalul București Secția I-a Penala in dosarul nr- a dispus arestarea preventiva a inculpatului, fiind emis mandatul de arestare preventiva nr. 248/UP/22 10 2009, inculpatul fiind arestat pe o perioada de 29 de zile, începând cu data de 22.10.2009 și până Ia data de 19.11.2009, inclusiv.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive de către instanță, presupune antamarea faptelor principale (și chiar a probatoriilor), în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5, paragraf 1, litera c din CEDO, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză a probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, temeiuri ce sunt consacrate de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia pe parcursul cercetărilor, prezintă pericol pentru ordinea publică subzistă și în continuare, neintervenind nicio schimbare sau modificare a acestora.
Astfel, dacă îndeplinirea primei condiții, cea vizând cuantumul pedepsei, este neîndoielnică, pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat - în principal - de perseverența infracțională a inculpatului, care, într-o perioadă scurtă de timp - 13 mai, 14 mai și 27 mai 2009 - a traficat, în repetate rânduri, heroină; contra sumei de 300 lei.
Aceste coordonate, referitoare la împrejurările săvârșirii faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la periculozitatea acestora, sunt apte să creeze temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea relua activitatea infracțională, în condițiile în care ei acesta este cercetat alături de alte persoane, dintre care unele nu au fost încă identificate și, oricum, astfel cum a declarat chiar inculpatul, fiind consumator de droguri există oricând riscul ca acesta să efectueze trafic de droguri, pentru a-și putea obține doza necesară consumului.
Pe de altă parte, nu poate fi trecută cu vederea rezonanța negativă, sentimentul de insecuritate ce-l creează în rândul societății civile acest fenomen infracțional, tot mai amplu, care afectează starea de sănătate a populației cu urmări grave în acest sens; toate aceste argumente întăresc convingerea că inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică, fiind pe deplin justificată soluția adoptată de prima instanță, soluție ce corespunde exigențelor consacrate de textele de lege menționate în cele ce preced.
Cât privește apărările invocate de inculpat, prin apărător, acestea nu pot fi primite, câtă vreme există indicii temeinice că recurentul a săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, iar aceste fapte - astfel cum s-a arătat mai sus - prin natura și urmările produse sunt deosebit de grave și cunosc o creștere îngrijorătoare.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu de la data de 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---II.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
