Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 399/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

DOSAR NR-

( Număr în format vechi 2688/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ

ÎNCHEIERE NR.399

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 noiembrie 2009

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Damian Dolache

JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină

JUDECĂTOR 3: Niculae

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror.

Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, aflați în stare de arest preventiv la.:, personal și asistat juridic de apărător ales, personal și asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, personal și asistat de apărător ales, personal și asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, personal și asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, personal și asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, personal și asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, personal și asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, personal și asistat de avocat, cu delegație de substituire a apărătorilor aleși, personal și asistat de apărător ales, personal și asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar si, persona și asistat de apărători aleși, avocați și, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul ales al inculpatul solicită admiterea probei cu înscrisuri ce fac dovada că inculpatul nu a cumpărat autoturismul proprietate personală cu bani rezultați din săvârșirea unei presupuse infracțiuni, ci acest autoturism a fost primit cadou de la părinți, cu ocazia susținerii și absolvirii cursurilor universitare; de asemenea, înscrisurile pe care dorește să le depună la dosar fac dovada faptului că inculpatul a fost prezent la un al Băncii în luna aprilie, pentru a face mai multe interogări de card (va depune extrasul decont al respectivului card), prin intermediul căruia aștepta să i se vireze suma de 8.000 lei, ce reprezenta o daună totală rezultată ca urmare a unui accident rutier petrecut la data de 30.03.2009, accident soldat cu avarierea autoturismului. De asemenea, va depune adeverința ce atestă obținerea licenței, aceasta confirmând susținerile privind primirea autoturismului de la părinți, cu titlu de cadou. Mai mult decât atât, va depune la dosar, în copie, contracte de vânzare - cumpărare a mai multor autoturisme și a pieselor de schimb, cu aceste înscrisuri făcând dovada că inculpatul avea postate de internet, la rubrica "vânzări" mai multe anunțuri de vânzare piese de schimb și autoturisme.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune admiterii probei cu înscrisuri solicitată de inculpatei, prin apărătorul ales.

Curtea, după deliberare, încuviințează pentru inculpatul proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă și utilă justei soluționări a cauzei.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al recurentului - inculpat -, ca prim aspect, face referire disp. art.197 Cod procedură penală privind încălcările care atrag nulitatea, apreciind că, raportându-ne la consecințele nerespectării termenului art.185 Cod procedură penală, se va constata că recursul ce face obiectul prezentei cauze nu se judecă în termenul prevăzut de disp. art.159 alin.8 Cod procedură penală.

Totodată, solicită instanței să aibă în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție, în sensul că termenul de judecare a recursului privind arestarea preventivă este imperativ, iar acesta trebuie judecat până la data expirării mandatului, în speță acest termen nefiind respectat.

Chiar în situația în care nu există nici o reglementare care să prezinte, în mod expres, o sancțiune pentru această particularitate a nerespectării termenului de judecare a recursului privind arestarea preventivă, este de reținut că, în situația în care inculpatul ar fi declarat recurs pentru termenul prevăzut de lege, acesta ar fi fost respins ca atare.

Pe fondul recursului:

A declarat recurs împotriva încheierii din data de 11.11.2009 a Tribunalului București - Secția a II -a Penală, plecând de la considerentul că parchetul, în referatul privind prelungirea duratei arestării preventive, nu a individualizat, pentru fiecare inculpat în parte, motivele ce stau la baza cererii de prelungire a acestei măsuri de excepție ( a arestării preventive).

Practica CEDO face referire, pe lângă perioada de timp rezonabilă a menținerii măsurii arestării preventive, la temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri de excepție, temeiuri care, dacă nu se modifică pe parcursul cercetărilor, nu pot subzista.

Așa cum se poate constata din lecturarea referatului parchetului cu propunerea de prelungire a arestării preventive, în ceea ce-l privește pe inculpatul - sunt indicate aceleași motive. De reținut este și faptul că doar învinuitul zis "" îl inculpă pe -, în urma acestor declarații obținând asigurarea ca va fi judecat în stare de libertate.

Lecturând declarația învinuitului se poate constata cum acesta a relatat că s-a întâlnit cu inculpatul cu care, de asemenea, s-a întâlnit și inculpatul - și astfel a luat naștere ipoteza că inculpatul ar fi "omul din umbră", cel care finanța și efectua diferite manopere infracționale.

Solicită instanței să constate că nu există nici un element care să susțină bănuiala minimă. Se susține de către parchet că inculpatul - a fost monitorizat, însă la dosar nu există decât un raport de filaj din care rezultă că acesta a fost văzut când a urcat într-un autoturism, iar de aici începe o desfășurare de "logică infracțională" a agentului ce a desfășurat activitatea de investigare.

În aceste condiții, solicită instanței să constate că nu există probe în sensul disp. art.143 Cod procedură penală. Chiar în situația în care la momentul arestării preventive a inculpatului s-au indicat temeiuri care au stat la baza acestei măsuri, solicită să se constate că, la acest moment, acestea nu mai subzistă.

O altă cerință a art.148 lit. Cod procedură penală constă în aceea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Într-adevăr, aceste manopere financiare infracționale au căpătat o răspândire deosebită, însă atunci când parchetul face o apreciere că această activitatea s-ar fi desfășurat de către o persoană, trebuie să vină cu elemente concrete în acest sens. În cauză nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că inculpatul - ar fi săvârșit fapta.

Este de reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, așa cum reiese și din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei.

Așa cum se poate constata din lecturarea încheierii recurate, a solicitat în fața instanței de fond, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive că măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea, însă instanța nu a motivat în nici un fel respingerea acestei cereri, rezumându-se doar la aspecte generice. Solicită instanței să constate că învinuirea ce i se aduce inculpatului - că nu este susținută în nici un fel, iar din procesele verbale întocmite cu ocazia efectuării percheziției domiciliare rezultând că nu au fost găsite elemente compromițătoare.

Concluzionând, solicită să se constate că parchetul nu susține, în termeni concreți, acuzațiile aduse inculpatului.

În referatul cu care a fost sesizată instanța pentru prelungirea duratei arestării preventive, se invocă necesitatea efectuării unor activități judiciare transfrontaliere, în sensul că se dorește deplasarea în; așa cum este bine cunoscut de către instanță, intre România și nu există nici un tratat ci doar asistență juridică obligatorie prin aderarea la Organizația Națiunilor Unite. De asemenea, se invocă de către parchet necesitatea prelungirii arestării preventive motivat de faptul că se solicită comisie rogatorie; apreciază că prin aceasta se încalcă dreptul la apărare al inculpatului, acesta fiind reținut pentru a i se produce probe în acuzare, pentru a se crea o presiune psihică.

În vol.X al dosarului de urmărire penală sunt depuse, în mare parte, răspunsurile la cererile înaintate către operatorii bancari, dacă au fost fraudați; este de reținut că nici unul dintre aceștia nu spune că fost fraudat, la dosar existând o simplă așa-zisă recunoaștere a inculpatului care spune că "a fost"cu un card, însă nu face referire că a extras vreo suma de bani. Totodată, în vol.IX al dosarului de urmărire penală, de la Bank este atașat un răspuns în sensul că, la data la care se susține de către parchet că s-a efectuat filaj și s-au realizat fotografii în ceea cel privește pe (acesta făcând parte, în opinia parchetului, din grupul infracțional la care adera și - ) la un al Bank, nu s-a înregistrat nici măcar o interogare a -ului; mai mult decât atât, la dosar este atașat un proces verbal de filaj, din 30 august 2009 și, de asemenea, Bank răspunde că nu s-a înregistrat nici măcar o interogare.

Față de toate aceste considerente,în principal,solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive,iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea.

Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că recursul vizează încheierea din data de 11.11.2009 a Tribunalului București - Secția II -a Penală, încheiere pe care o critică sub aspectul nelegalității și netemeiniciei; de asemenea, se raliază concluziilor anterior expuse cu privire la hotărârea 25/2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție ce dispune, în recurs în interesul legii, referitor la termenul de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale.

Inculpații sunt arestați de aproximativ 90 zile, la acest moment aflându-ne la ce-a de-a treia cerere privind prelungirea măsurii arestării preventive. Apreciază că instanța trebuie să analizeze dacă, în raport de presupunerea inițială avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive, aspectele relevate anterior de parchet s-au concretizat ori nu, dacă s-au indicat aspecte noi care să concretizeze vinovăția inculpatului. De asemenea, solicită să se aibă în vedere că, deși s-au desfășurat activități în intervalul celor două prelungiri a mandatului de arestare preventivă, toate actele desfășurate nu au concretizat susținerile parchetului, iar inculpatul a recunoscut că a fost în Australia însă, așa cum este bine cunoscut, libera circulație este un drept al oricărui cetățean, este un drept recunoscut, deplasarea dintr-o parte în alta a lunii neconstituind o infracțiune. În opinia apărării, parchetul, în mod forțat, a făcut legătură între inculpatul și ceilalți inculpați aflați în boxa acuzaților la acest termen, la dosar neexistând nici o probă care să concretizeze ideea aderării acestuia la vreo grupare infracțională.

De asemenea, este de semnalat faptul că, sub aspectul motivării raportat strict la inculpatul, instanța de fond nu a făcut nici un efort pentru individualizarea faptelor fiecărui inculpat în parte, ci își plasează motivarea în zona generalităților; mai mult decât atât, solicită se constate că instanța de fond nu a luat în analiză, atunci când a analizat pericolul concret pentru ordinea publică, și alte aspecte care țin de lipsa antecedentelor penale, de faptul că inculpatul este tatăl unui copil minor, iar faptul că acesta inculpatul nu a dat declarații de recunoaștere a faptelor ce i se rețin în sarcina de către parchet, nu poate fi reținut ca o dovadă de vinovăție, având în vedere că legea dă dreptul inculpatului la tăcere. Arestarea preventivă nu trebuie să constituie o antecondamnare, o executare a unei pedepse în vederea strângerii de probe în acuzare.

Față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpatului.

Apărătorul ales al inculpaților, și solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de 11.11.2009 prin care instanța de fond a Tribunalului București - Secția a II -a Penală-a admis cererea de prelungire a propunerii de arestare preventivă.

Apreciază că temeiurile avute în vedere la momentul propunerii arestării preventive a inculpaților nu mai subzistă la acest moment procesual. Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă un număr de aproximativ 66 adrese către bănci, pentru identificarea persoanelor - dintre cele implicate în acest dosar în calitate de inculpați - și prezența acestora în raport de convorbirile telefonice; așa cum se poate constata nu s-a primit nici un răspuns până la acest moment.

Mai mult decât atât, există un dubiu care profită inculpaților; se face mențiunea că inexistența unei persoane vătămate, complexitatea cauzei impune prelungirea măsurii arestării preventive pentru o bună desfășurare a procesului penal.

Invocă cauza Tase contra României, unde se face vorbire că, hotărârile interne ale instanțelor României, care conțin aceleași considerente și au repetabilitate, aduc atingere art.5 alin.3 CEDO. Într-o atare situație nu se poate menționa de fiecare dată, ca motiv de prelungire a arestării preventive, aceleași considerente care au fost avute în vedere și de către instanțele anterioare.

Solicită instanței să constate că, în afara mijloacelor de probă reținute la momentul la care s-a făcut prima propunerea de arestare preventivă, nu există alte probe; plecând de la existența unei presupuneri rezonabile de săvârșire a unei fapte penale de către inculpat, legiuitorul, în temeiul art.68 ind.1 Cod procedură penală, permite posibilitatea exercitării acestor măsuri de prevenție. În art.136 alin.8 Cod procedură penală prevede, de asemenea, că trebuie avute în vedere toate circumstanțele celui pentru care se face propunere de arestare preventivă.

Cu privire la inculpatulsolicită să se constate că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, așa cum, de altfel, rezultă și din fișa de cazier judiciar aflată la dosar; de asemenea, complexitatea cauzei nu poate fi apreciată numai de numărul mare de volume de urmărire penală, de numărul înregistrărilor convorbirilor telefonice., s-ar putea reține nu numai gravitatea faptei dar și o complexitate a cauzei. În sarcina acestui inculpat se reține constituirea unui grup și sunt expuse pe larg, și ulterior particularizate în referatele cu propunerea de arestarea preventivă și prelungirea acestei măsuri, mai multe considerente.

Din punctul de vedere al apărării, este dificil să se constate că cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul art.148 teza a II-a Cod procedură penală; pornind inclusiv de la lipsa antecedentelor penale, subliniază, solicită să se aibă în vedere că înainte de modificarea Cod procedură penală exista o mențiune în ceea ce privește existența unei stări de recidivă pe care legiuitorul a exclus-o ulterior. În contextul în care inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, în opinia sa, acesta nu poate prezuma existența unui pericol social concret pentru ordinea publică; este de reținut că inculpatul era integrat în societate; chiar și cu dovedirea existenței unei presupuneri rezonabile a săvârșirii faptei, măsura arestării preventive o apreciază ca fiind prea.

În contextul în care se apreciază că bunul mers al procesului impune o măsură preventivă, aceasta poate fi una mai blândă, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara/localitatea, în temeiul art.145 ind.1 Cod procedură penală.

Totodată, solicită să se constate că din actele și lucrările dosarului, din punctul de vedere al apărării, gradul de vinovăție poate fi luat în considerare în măsura în care instanță apreciază. Într-adevăr, în ceea ce privește termenul rezonabil, durata arestului preventiv nu poate depăși 180 zile însă, individualizând și raportându-ne direct la actele și lucrările dosarului, această întindere a stării de arest preventiv nu se mai impune.

Plecând de la aceste principii de drept, solicită instanței să aprecieze asupra persoanei inculpatului în raport de actele dosarului, circumstanțele cauzei - în opinia sa, în fapt, neexistând complexitate în prezenta cauză - strângerea și administrarea de probatorii, în mod judicios, fiind atributul instanței de judecată.

Cu privire la inculpatulsolicită instanței să aibă în vedere că la percheziția domiciliară s-au găsit două sprayuri, iar motivul pentru care le deținea l-a expus în declarațiile date și aflate la dosar.

Prelungirea duratei arestării preventive în ceea ce-l privește pe acest inculpat urmează să fie apreciază în raport de toate actele și lucrările dosarului; convorbirile telefonice nu indică o stare de fapt prin care acesta să fi aderat la o astfel de împrejurare sau situație, în care să se indice o participare directă pentru săvârșirea faptei pentru care este incriminat.

Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.

Cu privire la inculpatul,de asemenea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, rejudecând, să se dispună respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive.

Inculpatul trebuie privit ca un simplu curier; acesta este interceptat de către organele de urmărire penală, este reținut, și ulterior, se formulează propunere de arestare preventivă a acestuia motivat de existența asupra lui a unor bunuri care, se presupune, urmau să fie folosite pentru valorificarea sau falsificarea anumitor instrumente electronice, ori pentru obținerea de valori.

La dosar este declarația acestui inculpat, din care rezultă poziția sinceră și de cooperare cu organele de anchetă. Solicită instanței să aprecieze dacă declarația acestuia și poziția procesuală adoptată este, într-adevăr sinceră și dacă această persoană, odată pusă în libertate, ar putea constitui un pericol concret pentru ordinea publică.

nu știa, în amănunt, ce se afla în respectiva geantă (unde erau câteva minicamere), percheziția informatică este în desfășurare la acest moment, și urmează să se prezinte materialul ce va rezulta în urma acestei percheziții, iar în raport de vârsta acestuia de lipsa antecedentelor penale, solicită instanței să aprecieze că cercetarea acestuia în stare de libertate nu ar constitui un impediment sub nici o formă pentru buna desfășurare actelor de urmărire penală.

În opinia sa la dosar nu există nici o probă care să reliefeze vinovăția acestui inculpat.

Apărătorul ales al inculpatului, odată în plus, invocă încălcarea disp. art.159 alin.7 și 8 Cod procedură penală și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, rejudecând, să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive, potrivit art. 140 alin.1 lit.a Cod procedură penală, ori, din oficiu, să se dispună revocarea acestei măsuri preventive.

Cert este că s-a depășit termenul prev. de art.159 alin.8 Cod procedură penală, termen ce a fost caracterizat de către Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia penală nr.25/2008, ca fiind un termen imperativ și nu unul de recomandare. Dacă Înalta Curte de Casație si Justiție ar fi considerat că este un termen de recomandare, nimic nu ar fi împiedicat să se aprecieze în acest sens; dimpotrivă, s-a și motivat de către Înalta Curte de Casație si Justiție de ce este un termen imperativ și de ce, în dispozitivul acestei decizii în interesul legii, s-a spus că trebuie soluționat recursul întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.

La Comisia de Practică a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Curții de Apel Timișoara, odată in plus, s-a încercat să se mai interpreteze peste ce spune acest recurs in interesul legii; la un termen anterior, când a invocat acest aspect, a depus la dosarMinutaConsiliului Superior al Magistraturii - în Comisia de Practică, in care s-a spus că nu s-au acceptat alte interpretări si, in continuare, se aplică decizia nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție. In consecință, apreciază că nu este posibil ca împotriva a ceea ce se reține într-un recurs in interesul legii să se mai susțină de către o instanță, in speță de Curtea de APEL BUCUREȘTI, în Încheierea nr.362/20.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, că acest termen prev. de art.159 alin.8 Cod procedură penală are aceeași natură, de termen de recomandare; apreciază că prin această decizia a Curții de APEL BUCUREȘTI se încalcă autoritatea Înaltei Curți de Casație si Justiție, atâta timp cât există o ierarhie și o procedură prin care cea mai înaintă instanță dispune că acest termen este imperativ, nu poate o altă instanță să dispună altfel, decât încălcând legea.

Mai mult decât atât, s-a susținut că este un termen de recomandare doar pe considerentul că Înalta Curte de Casație si Justiție nu a prevăzut și o sancțiune; solicită să se aibă în vedere ca Înalta Curte de Casație si Justiție nu era sesizată că acest aspect.

Concluzionând, apreciază că decizia Înalta Curte de Casație si Justiție referitoare la termenul de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale este una fermă și trebuia aplicată ca atare.

In aceste condiții, teama Curții de APEL BUCUREȘTI ca s-ar crea o situație periculoasă, ar crea premisele conducerii procesului penal de către inculpați nu este una întemeiată, iar în prezenta cauză, cu atât mai mult, nu are nici un fel de suport.

S-a cerut prelungirea arestului preventiv la data de 10 noiembrie 2009, iar în 24 ore ar fi trebuit să se judece, să se comunice, dând astfel posibilitatea inculpaților ca, tot în acest interval de timp, să formuleze recurs. Nu este culpa inculpaților că acest recurs a fost înaintat către Curtea de APEL BUCUREȘTI la data de 18.11.2009.

Față de toate aceste considerente solicită instanței să constate că s-a depășit termenul prevăzut de lege, iar procedura de prelungire a arestului preventiv care, în opinia sa, începe cu referatul parchetului de propunere a arestării preventive și durează până la judecarea recursului, nu mai este una legală, și astfel, devenind nelegală, instanța are la îndemână una din cele două posibilități, fie de a constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive, potrivit art.140 alin.1 lit.a Cod procedură penală, fie de revocare, din oficiu, a acestei măsuri.

Depune la dosar concluzii scrise cu privire la susținerile de mai sus.

Cu privire la referatul parchetului cu propunere de prelungire a arestului preventiv solicită să se constate că acesta nu arată în ce modalitate subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive; în plus, după ce ar fi constatat parchetul că subzistă temeiurile, trebuia, în sensul disp. art.155 Cod procedură penală, să motiveze și elementele care impun continuarea lipsirii de libertate. Acestea sunt niște etape ce trebuie respectate. Referatul parchetului (de 55 pagini) cuprinde prezentarea inculpaților și faptelor (până la fila 13), și convorbiri telefonice (fila 15- 24) - unde sunt copiate transcrierea unor convorbiri telefonice aflate în volumele de urmărire penală; urmează (filele 27 - 53) transcrierea acelorași convorbiri telefonice copiate, și doar în ultimele 2 file ale referatuluise încearcărevenirea la temeiul pentru care se solicită prelungirea.

Așa cum se poate constata, în referatul parchetului se folosesc noțiuni cu caracter general, nefăcându-se nici o referire, în mod expres, la inculpatul, de ce dacă ar subzista, într-adevăr, temeiurile arestării preventive, acestea ar impune, în continuare, menținerea lui în stare de arest preventiv.

Față de aceste considerente solicită instanței să constate că referatul parchetului nu este motivat potrivit legii. Apreciază că se încalcă principiul prezumției de nevinovăție întrucât referatul, și ulterior încheierea, motivează practic săvârșirea unor fapte penale; mai mult decât atât, chiar și săvârșirea unor fapte penale nu este suficientă pentru a dispune măsura arestului preventiv și, cu atât mai puțin, a menține această măsură.

În fapt, acest referat este o cerere a parchetului prin care justifică faptul că mai sunt de strâns probe; de asemenea, solicită să se constate motivele invocate de parchet la prelungirea anterioară, și cele invocate la această prelungire, și se va constata că sunt invocate aceleași aspecte. Se invocă extinderea cercetărilor si audierea și a asupra altor persoane care au participat la săvârșirea acestor fapte, efectuarea unor percheziții în sistem informatic, cerere de asistență judiciară în, cerere de asistență judiciară în Australia - toate acestea au fost invocate și la prelungirea anterioară și, în aceeași manieră, se solicită și azi. Obținerea tuturor documentelor bancare aferente tranzacțiilor frauduloase a fost o altă solicitare a parchetului, ca și temei al prelungirii, încă de la termenul anterior, și față de această cerere solicită instanței să constate că toate băncile la care s-au solicitat relații după prima prelungire, au răspuns în sensul că nu au înregistrate acțiuni de extrageri frauduloase (vol. X dup) la bancomatele pe care le dețin, cu card-urile, făcând referire expresă la perioada solicitată de către parchet. Aceste răspunsuri sunt elocvente și vin să contrazică susținerile inițiale ale parchetului (susțineri pentru care s-a dispus arestarea preventivă) în sensul că există și s-a produs un prejudiciu colosal, zeci de milioane de euro. Așa cum se poate constata, deși și prin acest referat se invocă de către parchet urmarea produsă de fapte, prejudiciul fiind foarte mare, nu spune nimic cu privire la probele pe care le-a administrat, eventual, de la ultima prelungire, nu face nici o referire la faptul că băncile au răspuns negativ, ci lasă de înțeles că subzistă posibilitatea ca vreo bancă să comunice instanței vreun răspuns favorabil. Dacă faptele pentru care inculpatul este cercetat au fost produse cu multe luni în urmă, nu se poate ca până la acest moment parchetul, dacă ar fi avut vreo dovadă, să nu o depună la dosar; este de reținut că nu trebuia așteptată arestarea preventivă a inculpaților pentru a se efectua cereri la bănci.

Practica judiciară a statuat că cererea de prelungire a arestului preventiv nu este făcută, sau nu trebuie admisă pentru a da parchetului posibilitatea să constituie alte probe ci, în temeiul art.155 Cod procedură penală, trebuia să se producă deja probele concrete, să se concretizeze indiciile pentru care s-a solicitat și s-a dispus arestarea preventivă, și nu extinderea pentru alte fapte, alte persoane, pentru aceasta existând dispoziția disjungerii.

În condițiile în care inculpatul este arestat de peste 60 zile, acesta nu a fost chemat până la acest moment la parchet pentru a da declarații; mai mult decât atât, nu a existat nici măcar cerere de percheziție informatică la data la care aceasta s-a efectuat, în condițiile în care, la data de 30.09.2009 și 22.10.2009, s-au efectuat două astfel de cereri către Tribunalul București. În opinia sa, era normal ca percheziția informatică să înceapă de la cel de la care parchetul considera că sunt faptele cele mai elocvente. Se face o informare publică tendențioasă în sensul că la domiciliul lui s-a găsit un laborator de clonare; față de această informare, solicită instanței să verifice procesul verbal de percheziție din care reiese că de la inculpatul de la domiciliu s-a ridicat un laptop - nimic compromițător, câteva -uri, CD-uri care, nici până la acest moment, nu au fost supuse percheziției informatice, în opinia sa tocmai pentru a se putea solicita instanței prelungirea arestării preventive a acestui inculpat.

Mai mult decât atât, deși s-a desigilat un parchet în care se susținea că sunt două bare profil "U" ridicate de la domiciliul inculpatului, acesta nu a fost chemat la momentul când a fost desigilat respectivul pachet, și nici apărătorul inculpatului nu a fost chemat; este de reținut că, în fapt, aceste profile sunt singurele probe incriminatoare față de acest inculpat. În continuare, aceste două bare au fost supuse unei constatări tehnico - științifice; pe de-o parte apreciază nul respectivul raport în ceea ce-l privește pe inculpatul, având în vedere că i s-a încălcat dreptul de a fi prezent la momentul desigilării, iar pe de altă parte nu există certitudinea că cele două bare profil "U" sunt de la.

Chiar și în aceste condiții, în raportul de constatare tehnico - științifică se spune că cele două bare metalice, cu profil in formă de "U" ridicate de la sunt destinate, probabil, fixării pe o suprafață care prezintă o diferență între cotele de nivel corespunzătoare. Subliniază faptul că respectivele baghete ce i se atribuie inculpatului, fără a exista însă certitudinea că sunt aceleași care au fost ridicate de la domiciliul acestuia, ar avea una din laturi de înălțime mai mică decât cealaltă, deci ar fi un profil tip "L" și nu un profil tip "U", așa cum rezultă din procesul verbal. Așa fiind, concluzia care se trage de specialist este aceea că "probabil, acest profil poate fi folosit"; este de reținut că nu se concluzionează de către acel specialist dacă aceste echipamente, așa cum au fost ridicate de la, pot fi caracterizate ca și echipamente folosite în activitatea de skimming.

Și în acest referat cu care a fost sesizată instanța de fond, parchetul susține că aceste două baghete ce i se atribuie lui ar avea asemănări, mergând până la identitate, ce cele ce au fost reținute de la un alt inculpat -. Așa cum se poate constata, la inculpatul a fost găsit cu totul altceva, respectiv profile "U" pe care sunt montate acumulatori, camere video, etc. sunt acele bare care au orificii special pentru folosire, toate aceste caracteristici negăsindu-se pe baghetele atribuite lui.

Chiar dacă parchetul l-a avut la dispoziție pe inculpatul peste 60 zile, nu s-a procedat la audierea acestuia; mai mult decât atât, la luarea măsurii arestului preventiv, în noaptea de 17/18.09.2009, personal l-a urmat pe inculpat, acesta fiind reținut încă de dimineață și dus la sediul DIICOT, iar rândul la audiere a acestuia a venit în jurul orelor 2:00, 3:00 noaptea. Solicită instanței să observe declarația ce s-a luat inculpatului, prin care nu i s-a cerut să justifice nimic, nu a fost întrebat concret cu privire la faptele ce, ulterior, i s-au reținut prin referat. Chiar dacă inculpatul a solicitat în mod expres să fie întrebat, la momentul la care i s-a luat declarație, cu privire la infracțiunile despre care acesta auzise că ar fi acuzat, răspunsul primit a fost în sensul că nu interesează respectivele aspecte, și toate acestea în prezența sa - în calitate de apărător ales.

, după 60 zile, se solicită instanței de către parchet prelungirea duratei arestării preventive pentru a-l reaudia pe inculpat; așa cum este bine cunoscut, inculpații pot beneficia de dreptul la tăcere și astfel, s s-ar putea prevala de acest drept pentru a nu mai da nici o altă declarație.

Aceeași cerere s-a formulat și la termenul când s-a solicitat prelungirea anterioară, și de atunci și până la această nouă cerere de prelungire s-au audiat doar doi inculpați; așa fiind, este lesne de apreciat că se pot aștepta preț de 6, 7 cereri de prelungire pentru ca parchetul să reușească să reaudieze toți inculpații.

Acest dosar a venit prin declinare de la DIICOT C la DIICOT B abia la data de 08.09.2009 și, în opinia sa, procurorul anchetator nu a avut timpul necesar pentru a fi pregătit să ia declarație inculpatului.

Se reține că sunt două înregistrări ale camerei de supraveghere, în două date; sunt două planșe datate diferit, însă pe acestea nu se poate observa nici un element de identificare, respectiv zi, oră, minut, secundă, în care să se facă legătura și dovada certă că două carduri ce au fost reținute real de un bancomat al Băncii ar fi fost folosite chiar de; simpla prezență a acestuia la bancomat nu este o dovadă că acesta a și extras vreo suma de bani cu acele card-uri clonate.

Inculpatul, la momentul audierii, a recunoscut că a fost de mai multe ori la respectivul bancomat; la acest termen justifică cu înscrisurile depuse la dosar că inculpatul nu a făcut altceva decât să verifice dacă banca îi virase în cont suma de bani pentru dauna totală ce o suferise la autoturismul BMW, aproximativ 8.000 lei. Până la data de la care a extras suma de bani, acesta a realizat 4 sau 5 interogări, așa cum rezultă și din extrasul de card depus la dosar la acest termen.

Este de reținut că aceste dovezi produse de către inculpat, dovezi certe, nu sunt luate în considerare, și sunt avute în vedere susținerile parchetului, susțineri care nu sunt dovedite cert.

În ceea ce privește susținerea parchetului în sensul că se solicită menținerea inculpatului în stare de arest motivat de faptul că acesta obține mijloace de trai în mod facil, precizează următoarele:

Acest autoturism este achiziționat la data de 10.07.2009, second hand, contra sumei de aproximativ 800.000.000 lei; la acea dată, inculpatul a primit cadou de la părinți acest autoturism pentru că a luat licența - a depus la dosar adeverință din care rezultă ca la data de 09.07.2009 acesta a absolvit examenul de licență. Solicită instanței să aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar la acest termen, înscrisuri ce dovedesc toate extragerile bancare efectuate de către tatăl inculpatului. Se apreciază de către instanța de fond că aceste înscrisuri nu fac dovada faptului că autoturismul s-a achiziționat cu acești bani; solicită instanței să constate că nici parchetul nu a făcut dovada că acel autoturism nu s-a achiziționat cu acei bani.

Apreciază că toate aceste dovezi sunt elocvente și demonstrează că inculpatul nu a desfășurat nici un fel de activitate infracțională care sa-i fi adus venituri ilicite.

Apreciază că a demonstrat, cu prisosință, că inculpatul, în afară de susținerea părinților, a avut în timpul facultății o activitate care îi aducea venituri, în sensul că acesta cumpăra mașini second hand și, după reparațiile ce se impuneau, le revindea, profitul ridicându-se și la circa 2.000 euro. Se reține de către parchet că a vorbit codificat atunci când, telefonic, spunea că are de vândut piese de schimb ale autoturismelor, ceea ce nu corespunde realității.

Pentru a se dispune prelungirea arestului preventiv față de acest inculpat ar trebui să existe dovezi că s-ar impune privarea acestuia de libertate în continuare, și aceasta ar însemna că parchetul trebuia să producă dovezi în sensul că, prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar produce o reală tulburare a ordinii publice, că ar exista pericolul ca acesta să se sustragă, că ar exista pericolul de ingerință în bunul mers al procesului, că acesta ar încerca să distrugă mijloace de probă; așa cum se poate constata, parchetul nu a produs nici o dovadă în acest sens. Nu simplul fapt al săvârșirii unei infracțiuni este o condiție unică pentru a se menține arestarea preventivă a unei persoane.

Solicită instanței să aibă în vedere persoana inculpatului, acesta este tânăr, este absolvent al unei facultăți și urma cursurile celei de-a doua facultate, are familie organizată care îi poartă de grijă, iar faptul că înainte de a împlini 18 ani a avut abateri care, de altfel, sunt săvârșite de mulți alți tineri, nu ar trebui să constituie un motiv de respingere a recursului și de menținere a stării de arest preventiv. Solicită instanței ca, analizând această cerere de prelungire și rejudecând pe fond ar putea, dacă se apreciază că pentru îndeplinirea scopului prev. de art.136 alin.1 Cod procedură penală, ar mai fi necesară o măsură preventivă față de acest inculpat, ar putea fi oportună măsura obligări de a părăsi localitatea de domiciliu, cu obligația pe care legea le impune, întîietate având aceea de a se prezenta ori de câte ori este chemat de către organele de urmărire penală ori de către instanța de judecată. Totodată, solicită instanței să aibă în vedere și disp. art.136 alin.8 Cod procedură penală.

Jurisprudența a statuat că și în condițiile în care, inițial, anumite fapte suscită o tulburare socială ce ar putea argumenta o arestare preventivă, acest motiv nu este unul suficient pentru menținere în arest și ar trebui ca parchetul să vină cu motive suficiente și pertinente care să justifice că este necesară menținerea inculpatului în arest.

Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că recursul vizează motivarea încheierii instanței de fond, mai precis nemotivarea acesteia.

În opinia sa, instanța de fond nu a analizat decât în mod formal apărările inculpaților, raportat strict la persoana inculpatului; așa cum se reține în încheierea instanței de fond, apărarea a invocat cauza "Tase împotriva României", iar Tribunalul București nu a motivat soluția dată, raportat la persoana inculpatului.

Apreciază încheierea nemotivată, sens în care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună punerea în libertate a inculpatului.

Pentru ca o hotărâre să fie legală, judecătorul care o pronunță trebuie să arate toate motivele care stau la baza acesteia, pentru a înlătura arbitrariul, pentru ca partea judecată să înțeleagă de ce s-a adoptat o asemenea soluție; motivarea este necesară și ca un element de control pentru instanța investită cu soluționarea căii de atac.

Apreciază că instanța de recurs, în prezenta cauză, nu are cum să cenzureze hotărârea atacată, atâta vreme cât motivele ce au stat la baza încheierii nu este motivată strict la persoana inculpatului, ci este o motivare globală.

Este de reținut că în perioada de arest preventiv scursă, inculpatul nu a fost chemat niciodată la parchet pentru audieri; este de reținut că pentru a acest inculpat nu s-au administrat de către parchet nici un fel de probe și, față de aceste aspecte, în opinia apărării, nu se poate dispune prelungirea arestării preventive raportat la aceleași motive invocate de parchet în referat.

Solicită instanței să aibă în vedere și faptul că inculpatul și-a exercitat dreptul la tăcere.

La momentul percheziției s-au ridicat de la locuința inculpatului bunuri care, ulterior, au fost expertizate,fără însă ca inculpatul să fi fost chemat la momentul la care acestea au fost desigilate.

Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună punerea în libertate a inculpatului.

Așa cum a solicitat și în fața instanței de fond, în subsidiar, apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea; așa cum se poate observa, nici respingerea acestei cerere nu a fost motivată de către instanța de fond, decât printr-o teză globală, pentru toți inculpații.

Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii instanței de fond, revocarea măsurii arestării preventive solicitată de către parchet, casarea hotărârii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate.

Apreciază că până la acest moment procesual nu au apărut elemente noi care să justifice această măsură ci, dimpotrivă, au apărut elemente noi care nu impun menținerea stării de arest preventiv, și face referire în acest sens la cele două percheziții efectuate, cea domiciliară și cea informatică, cu procese verbale depuse la dosar de către apărare, din care nu rezultă elemente care să aibă legătură cu această cauză.

În aceste condiții apreciază că inculpatul poate fi cercetat și în stare de libertate.

Față de aceste considerente apreciază că nu există presupunerea rezonabilă că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunilor ce s-au reținut în sarcină având în vedere că, în afară câtorva convorbiri telefonice, nu există alte mijloace de probă care să facă dovada vinovăției acestuia, acele indicii temeinice; de asemenea, nu reiese pericolul social concret și actual, în sensul art. 148 lit.f Cod procedură penală.

Cu privire la pericolul social concret pe care il prezintă inculpatul pentru ordinea publică, se menționează în cuprinsul hotărârii instanței de fond faptul că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, însă nu se face nici o mențiune în ce constă acest pericol.

În situația în care s-ar înlocui măsura arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, inculpatul va fi verificat de către secția de poliție unde este arondat din punct de vedere al domiciliului.

Apreciază că în ceea ce-l privește pe inculpatul trebuie administrate și alte probe care trebuie coroborate intre ele și doar ulterior se putea propune măsura arestării preventive; așa cum se poate constata din actele și lucrările dosarului, în ceea ce-l privește pe acest inculpat nu s-au administrat probe, nu s-a efectuat flagrant, nu există imagini video ori fotografii cu inculpatul săvârșind faptele. Se precizează de către parchet în referatul cu propunere de menținere a stării de arest preventiv faptul că această infracțiune ar fi produs un prejudiciu foarte mare; solicită instanței să constate că din actele dosarului nu reiese că acest inculpat ar fi creat vreun prejudiciu. Mai mult decât atât, prin adresa aflată la dosarul cauzei, emisă de către Banca Transilvania, rezultă că de pe cardul acestuia nu a fost extrasă nici o sumă de bani, nu s-a efectuat nici o tranzacție bancară, deci prejudiciul nu există.

Precizează că prejudiciul trebuie să fie cert, dovedit cu înscrisuri, chitanțe, extrase de cont, și nu simple afirmații, așa cum se precizează în hotărârea instanței de fond.

Este de observat faptul că la pag.12 din vol.8 dup, unde este atașata diagrama relațională, inculpatul nu apare în rândul celor suspecți. Inculpatul este acuzat de prevederile art.25 din Legea nr.265/2002 - reținerea de echipamente în scopul de a servi la falsificarea cardurilor; de asemenea, solicită instanței să constate că acest scop nu este dovedit, există doar o presupunere a organelor de urmărire penală, dar nu o certitudine.

În încheierea recurată, instanța de fond face referire la faptul că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele de care este acuzat, iar la fila 26 din aceeași încheiere se face referire la simple bănuieli. Față de aceste considerente, în opinia apărării, se impunea disjungerea cauzei cu privire la acest inculpat, apreciind că nu se poate reține o persoană pentru un lot întreg, și face referire la gradul de contribuție minim pe care se presupune că l-a avut inculpatul la săvârșirea infracțiunilor reținute. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are domiciliu și loc de muncă stabil, este tânăr.

Din ultimul referat parchetului nu reiese nici un element noi cu privire la acest inculpat, față de referatul cu propunere prelungire a stării de arest preventiv anterior; de asemenea, în opinia apărării, nu există motive clare, temeinice, pentru a se menține starea de arest preventiv. În cadrul percheziției informatice s-au citat și cardurile bancare ale acestui inculpat, însă nu s-a găsit nimic compromițător. De asemenea, nu a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico - științifice tocmai din acest motiv, că nu există obiecte asupra cărora să se efectueze această constatare.

În hotărârea instanței de fond se menționează "au fost găsite și confiscare mini camere video și echipamente destinate copierii datelor de pe cărțile de credit"; solicită instanței să constate că nu se precizează despre ce fel de echipamente este vorba, iar din planșele foto din dosar nu rezultă acest lucru. Se mai precizează "în telefonul mobil al inculpatului nu s-a găsit nimic care să intereseze" (pag. 88 vol. II dup).

Cu privire la referatul parchetului, de prelungire a măsurii arestării preventive s-a motivat de către parchet reaudierea celorlalți inculpați și învinuiți; acest motiv nu îl apreciază întemeiat raportat la faptul că inculpatul a fost audiat și reaudiat, acesta declarând tot ce avea de spus; cu privire la cel de-al doilea motiv invocat, respectiv extinderea cercetărilor, apreciază acest motiv ca fiind neîntemeiat, toate acestea putându-se realiza și cu inculpatul în stare de libertate. La punctul trei din referat se motivează de către parchet prelungirea arestului preventiv al inculpatului raportat la efectuarea celorlalte percheziții în sistem informatic și valorificarea informațiilor obținute; cu privire la acest motiv invocat de parchet solicită instanței să constate că, în ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a efectuat percheziția informatică. Se mai invocă de parchet efectuarea celorlalte constatări tehnico - științifice - nu este cazul acestui inculpat; efectuarea cererii de asistență judiciară și audierea învinuiților în - nu este cazul inculpatului; efectuarea unui supliment de comisie rogatorie cu autoritățile din Australia - se poate efectua și cu inculpatul în stare de libertate; verificarea numerelor de card identificate în sistem informatic, echipamente ridicate de la inculpații, - acestea au fost efectuate și, mai mult decât atât, nu îl privesc pe inculpat; obținerea tuturor documentelor bancare aferente tranzacțiilor frauduloase - s-au obținut aceste documente și, mai mult decât atât, acestea nu implică participarea inculpatului, acesta nu a extras și nu a depus nici o sumă de bani. Concluzionând, apreciază că aceste motive nu subzistă în ceea ce-l privește pe inculpatul.

Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună continuarea cercetărilor cu acesta în stare de libertate,în principal, iar în subsidiarsă se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Apărătorul ales al inculpatului, ca prim aspect, reiterează susținerile colegilor săi cu privire la legalitatea și vătămarea drepturilor inculpatului prin depășirea termenului impus de art.159 alin.8 Cod procedură penală, termen care nu numai că a fost apreciat de către Înalta Curte de Casație si Justiție ca fiind nu de recomandare, ci inclusiv de către lege, așa cum este formulată, se impune această obligație de a se judeca recursul până la duratei expirarea mandatului de arestare preventivă. Apreciază că s-au încălcat disp. art.197 Cod procedură penală.

Art.143, 156 și 146 Cod procedură penală fac referire la faptul că, pentru a dispune arestarea și prelungirea mandatului de arestare preventivă, trebuie să existe indicii temeinicie pentru existența unei infracțiuni ori, existența acestor indicii temeinice, după cum spune jurisprudența CEDO, trebuie apreciate, în mod obiectiv, de către un observator și nu este suficientă buna credință a autorităților. asupra acestui aspect planează bănuieli. Dincolo de buna sau reaua credință a autorităților nu se poate aprecia că există indicii temeinice cu privire la vinovăția acestui inculpat. Din lecturarea atât a propunerii parchetului cât și a hotărârii instanței de fond rezultă ca există doar prezumții, ori acestea nu pot conduce la indicii temeinice.

S-a dispus arestarea preventivă și, ulterior, prelungirea arestării preventive, în temeiul art.148 lit. Cod procedură penală care, pe lângă existența indiciilor temeinice presupune și existența unui pericol concret pentru ordinea publică; mai mult decât atât, pericolul pentru ordinea publică este impus și de jurisprudența CEDO (Pantea contra României).

Pericolul pentru ordinea publică trebuia analizat pentru fiecare inculpat în parte ceea ce, în cauză, nu s-a realizat. Pentru demonstra existența unui pericol social concret apreciază că era necesar să se detalieze, pentru fiecare inculpat în parte, în ce constă acesta.

Așa fiind, apreciază că nu sunt îndeplinite nici una dintre cele două condiții prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală.

În art.136 Cod procedură penală se indică că se pot lua măsuri preventive în condițiile în care s-a analizat și s-au înlăturat celelalte măsuri preventive ca fiind ineficiente. În ceea ce-l privește pe inculpatul solicită instanței să constate că în hotărârea atacată nu se fac precizări la modul concret, în sensul art.136 Cod procedură penală, dacă au avute în vedere celelalte măsuri preventive și care au fost motivele pentru care acestea au fost înlăturate ca insuficiente. Tot art.136 Cod procedură penală ne indică faptul că trebuie avut în vedere, pe lângă existența, ori inexistența unei infracțiuni și a indiciilor temeinice care să ducă la această concluzie, mai multe variabile, respectiv vârsta starea de sănătate, ocupația, antecedentele penale. În raport de aceste considerente, așa cum a precizat și anterior, apreciază că instanța de fond trebuia să aibă în vedre toate aceste aspecte.

Este de reținut că inculpatul are o stare de sănătate precară; la dosarul de fond a depus înscrisuri din care rezultă că acesta suferă de hepatită cronică tip C, de diabet; de asemenea, a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că medicul curant al inculpatului refuză să îi elibereze medicamente sau să analizeze starea de sănătate a acestuia motivând că, inculpatul fiind arestat preventiv, acesta nu se mai află în custodia sa. Subliniază faptul că inculpatul a obținut în fața unei comisii naționale dreptul de a efectua un tratament cu interferon, care este foarte scump, și sunt doar cazuri reduse numeric cele care se aprobă; așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar această comisie a apreciat că starea de sănătate a lui impun acest tratament care, în prezent, nu-i este asigurat în sistemul de arest.

Este de reținut și faptul că toate probele în ceea cel privește pe inculpatul au fost prelevate și se afla în custodia parchetului pentru a le analiza; solicită instanței să constate că în cele aproximativ 70 zile de arest preventiv, în cauză nu s-a efectuat decât expertiza informatică la care, de altfel, inculpatul a fost prezent.

Concluzionând, având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacată și pe fond, rejudecând, să se dispună continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul având astfel posibilitatea de a se trata corespunzător din punct de vedere medical.

Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului și să se constate că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nelegală și netemeinică.

De asemenea, invocă excepția nelegalității măsurii intervenită pe parcursul procedurii, ca efect al nerespectării disp. art.159 alin.8 Cod procedură penală, cu aceeași motivare ca a colegilor săi.

În ceea ce privește fondul cauzei, solicită să se constate că hotărârea pronunțată de către instanța de fond nu răspunde cerințelor textului legal; mai mult decât atât, apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului este "o veritabilă pedeapsă", întrucât motivul pentru care se prelungește durata arestării preventive este reacția publică, "respectiv lipsa unei reacții corespunzătoare a instituțiilor statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte". Este fără dubiu, din această exprimare a instanței, că funcția exemplificativă pe care ar trebui să o aibă pedeapsa după epuizarea unui proces penal, se regăsește și în cazul arestării preventive.

De asemenea, este evident că prezumția de nevinovăție nu se regăsește în această cauză, se apreciază de către instanță că au fost săvârșite acte că au fost săvârșite fapte, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol public, în special, datorită modului în care au fost săvârșite acestea.

Solicită instanței să constate că nu poate fi motivată o asemenea măsură privativă de libertate prin chestiuni ce nu pot avea legătură decât cu pedeapsa, că există și trebuie să funcționeze prezumția de nevinovăție, chiar dacă există suspiciuni rezonabile că s-au săvârșit faptele; pericolul concret pe care îl reprezintă aceste persoane nu poate să aibă legătură cu particularități ale faptelor ce se rețin în sarcina acestora.

Instanța de fond motivează prelungirea măsurii arestării preventive în raport de complexitatea acestei cauze. Apreciază că complexitatea este chestiune constituită în acest dosar; fără dubiu, în acest dosar nu se poate reține că este vorba despre un grup infracțional organizat în sensul art.7 din Legea nr.39/2003, ci despre alte grupuri, pentru unii dintre inculpați nefiind vorba nici măcar de art.7, ci de art.8 din legea anterior menționată, care este o normă de trimitere la art.323 Cod penal.

Prin urmare, pentru organul de urmărire penală nu exista obligația de a face cercetarea față de toate aceste persoane. Inițial, actul de sesizare fost la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - S pentru două persoane, iar ulterior, au apărut acte de sesizare privind alte persoane, alte fapte, în C și ulterior în C; la un moment dat, toate aceste persoane, fără să existe autori comuni în mai multe din aceste grupuri, cauzele s-au conexat în temeiul textului de lege care vizează o bună înfăptuire a justiției.

Apreciază că nu poate fi reținut ca argument complexitatea cauzei, în măsura în care aceasta nu este dată de natura faptelor sau de modul de săvârșire, ci de faptul că la DIICOT - Structura Centrală, a dorit constituirea unui dosar care să creeze impresia existenței unui lot.

Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, să se dispună respingerea cererii formulată de către parchet, de prelungire a stării de arest preventiv.

Supune atenției instanței un control de legalitate, care vizează decizia nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție coroborată cu disp. art.159 alin.8 Cod procedură penală; așa cum au susținut și colegii săi, apreciază că suntem în prezența unui termen ferm. Pe de altă parte, apreciază că, în lipsa unor norme și dispoziții speciale cu privire la nerespectarea acestui termen, sunt aplicabile normele generale, respectiv. art.185 alin.2 Cod procedură penală cu raportare la art.140 lit.a Cod procedură penală. În acest context, ca analiză de legalitate a instanței de recurs, apreciază că măsura arestului preventiv a încetat de drept.

În ceea ce privește încheierea atacată cu recurs, apreciază că instanța de fond a săvârșit grave erori de fapt și de drept, simpla lecturare a referatului parchetului în ceea ce privește probatoriile ce urmează a fi administrate conduc la concluzia că, la acest moment, cu privire la nici un inculpat nu există probe certe. de martori, efectuare de expertize tehnice, comisii rogatorii, identificarea de alte persoane nu fac altceva decât, așa cum a susținut anterior, să confirme că nu există probe în sensul vinovăției inculpaților.

Este de reținut că inculpatul fost audiat, iar aparatura ce a fost ridicată de la domiciliul acestuia a fost supusă unei expertize informatice; în acest context, chiar mergând pe raționamentul parchetului, probatoriul în ceea ce-l privește pe inculpatul a fost administrat.

Un alt aspect ce- supune atenției instanței de recurs este legat de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor. Ca prim punct, solicită instanței să constate că nu ne confruntăm cu o infracțiune săvârșită cu violență, ci cu o așa zisă infracțiune săvârșită în mediul electronic or, confiscarea echipamentelor electronice înlătură starea de pericol social concret. Nu privarea de libertate a persoanei, ci, respectiv, înlăturarea mijloacelor electronice, care s-a dovedit a nu avea legătură cu cauza, generează înlăturarea pericolului din societate. În consecință, apreciază că instanța de fond era datoare să observe aceste aspecte și să dispună punerea de îndată în libertate inculpatului.

Pe de altă parte, apreciază că nu s-a apreciat corect asupra circumstanțelor personale ale inculpatului, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, ar o vârsta fragedă - 20 de ani, este necesară o reinserție socială făcută în cel mai scurt termen posibil, nu au fost găsite mijloace materiale relevante de săvârșire a acestei infracțiuni - instanța de fond era datoare să verifice toate aceste aspecte și, în consecință, să dispună cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Față de toate argumentele invocate mai sus, solicită admiterea recursului și, în consecință, să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Apărătorul ales al inculpatului -, avocat, precizează că recursul vizează încheierea din 11.11.2009 a Tribunalului București - Secția a II -a Penală, prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive, încheiere care o apreciază netemeinică și nelegală.

Apreciază că setul de elemente care a fost avut în vedre la luarea măsurii arestării preventive, precum și la ultima prelungire, respectiv presupunerea rezonabilă că s-a săvârșit o infracțiune, indiciile temeinici și temeiurile, sunt generate de o situație de fapt firească și legală, deloc suspectă ori frauduloasă. Inculpatul -, în calitate de programator a creat un soft de a trece un stoc de date de pe un suport pe altul; ceea ce a făcut se găsește de vânzare în magazine. Chiar și în situația în care inculpatul, așa cum susține parchetul, ar fi creat un program, un soft, fraudulos, nimic nu s-a probat, nu este nici un element are să dovedească că intre acest program/soft și celelalte persoane inculpate ar exista o legătură de participație.

Sunt câteva convorbiri telefonice, însă numai cu două persoane, respectiv, care-i este naș și - prieten de familie, si din punctul de vedere al apărării nu impun concluzia certă că intre și ceilalți doi (mai sus amintiți) există o legătură de participație.

Instanța de fond a analizat pericolul concret pentru ordinea publică, referindu-se numai la pericolul concret sau abstract al faptelor săvârșite, însă nu a analizat și contextul în care s-au petrecut eventualele infracțiuni. Apreciază că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, starea familială a acestuia, soție, copil, poziția și conduita socială, loc de muncă. Nu se poate trece cu vederea peste faptul că inculpatul este intelectual, soția acestuia este medic, are un copil de 2 ani și 6 luni; mai mult decât atât, inculpatul lucra, realiza venituri substanțiale, peste 1000 euro pe lună la firma unde lucra, este apreciat, avea și câștiguri suplimentare, deținea un spațiu comercial în centrul orașului. Toate acestea sunt elemente care trebuiau avute în vedere de către instanța de fond, dar care au fost ignorate.

Un alt motiv de recurs consta în acela că, în ceea ce-l privește pe inculpatul - urmărirea penală este aproape finalizată; s-a efectuat percheziția informatică. La infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării datelor informatice, limitele pedepsei intre 6 luni și 5 ani. Apreciază că, la acest moment, starea de libertate a inculpatului -, se impune, iar instanța, în mod greșit a motivat menținerea acestei măsuri preventive în raport de probatoriul ce urmează a se administra în cauză, în întregul ei, și nu a individualizat gradul de vinovăție pentru fiecare inculpat, în parte.

Apărătorul ales al inculpatului -, avocat, se raliază concluziilor colegilor săi cu privire la invocarea deciziei 25/2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție.

Astfel, Înalta Curte de Casație si Justiție dispune ca recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior. Așa cum spune expres decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție, ne aflăm în fața unei norme imperative, sancțiunea pentru încălcarea acestei norme fiind nulitatea absolută. În prezenta cauză, solicită instanței de recurs să constate că, de vreme ce recursul nu a fost judecat înainte de expirarea mandatului de arestare preventivă ce trebuia prelungit, inculpații se află, de drept, în stare de libertate.

Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a pronunțat și anterior cu privire la recursul declarat împotriva prelungirii anterioare a stării de arest preventiv a inculpaților, iar prin încheierea pronunțată reține că, într-adevăr, este o normă imperativă cea pronunțată de către C de Casație si Justiție, însă încălcarea acesteia atrage nulitatea relativă, și apărarea ar trebui să facă dovada că inculpații au suferit o vătămare. Subliniază faptul că, în opinia sa, această motivare are următoarele erori: norma imperativă, atunci când este încălcată, atrage întotdeauna nulitatea absolută și nu pe cea relativă, chiar dacă s-ar putea face referiri la nulitatea relativă, vătămarea inculpaților în materie de arestare preventivă este de esența instituției, în condițiile în care nu se poate reține că inculpatul nu a dovedit nici o vătămare când acesta este arestat când ar trebui să fie liber; vătămarea este chiar reținerea ilegală a stării de arest preventiv.

De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere că presupusa faptă reținută în sarcina inculpatului nu a fost săvârșită cu violență, nu este o faptă de tâlhărie ori crimă ci există doar presupunerea că s-ar fi realizat activități infracționale prin fraudă electronică. De reținut este și faptul că nu există prejudiciu, nu sunt părți civile ori alte elemente, singurele argumente ale parchetului constă în ascultări telefonice, filaje. Atâta vreme cât infracțiunile ce li sau reținut inculpaților în sarcină nu sunt săvârșite cu violentă, apreciază că nu se poate reține că punerea acestora în stare de libertate ar crea o stare de pericol în societate.

În ceea ce-l privește strict pe inculpatul - solicită instanței să aibă în vedere că acesta este de profesie informatician, are o familie organizată; dincolo de aceste aspecte, inculpatul a postat pe internet un program, un soft, care este capabil să transfere informații de pe o casetă video pe un CD (spre exemplu) însă, această capacitate informatică nu face și dovada faptului că acesta a creat un soft de clonare a card-urilor. Față de aceste considerente apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu poate să constituie pericol social, acesta nu ar putea să influențeze în nici un fel desfășurarea percheziției informatice.

Concluzionând, apreciază să se impune continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, sens în care solicită admiterea recursului și casarea încheierii instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că termenul chiar și imperativ prevăzut de disp. art.159 alin.8 Cod procedură penală nu se circumscrie termenelor prevăzute de disp. art.140 alin.8 lit.a Cod procedură penală care are și sancțiune a depășirii acestuia încetarea de drept a măsurii arestării preventive.

Ca atare, solicită respingerea solicitării formulate în mod expres de apărătorii recurenților, de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive.

De asemenea, este greșită susținerea apărării în sensul că parchetul nu a justificat necesitatea prelungiri duratei arestării preventive; necesitatea menținerii arestării preventive se justifică tocmai în existența și persistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, și anume persistența pericolului concret pentru ordinea publică. Actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate în cauză, și care sunt enumerate în referatul parchetului, nu justifică decât prelungire acestei măsuri.

Totodată, apreciază că nici practica și nici textele de lege nu diferențiază intre acele acte care impun cu precădere menținerea măsurii arestării preventive, și acele acte ce impun cercetarea inculpaților în stare de libertate.

Este de reținut că toate actele de urmărire penală și toate probele ce urmează a fi administrate corespund scopului instituit în dispozițiile art.136 Cod procedură penală, și anume buna desfășurare a procesului penal și buna desfășurare a urmăririi penale și, totodată, se subscriu obiectului urmăririi penale, și anume lămurirea cauzei sub toate aspectele, și cerinței impuse de disp. art.167 Cod procedură penală, acela ca urmărirea penală să fie completă. Astfel, toate actele ce au fost enumerate în referatul parchetului îi vizează în mod direct și egal pe toți inculpații, cu atât mai mult cu cât aceștia au înțeles să-și desfășoare activitatea infracțională în cadrul unor grupări infracționale.

În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, deși instanța nu face trimitere la circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, a avut totuși în vedere acele caracteristici comune ce caracterizează activitatea infracțională a inculpaților, modalitatea în care aceștia au acționat, împrejurarea că activitatea acestora se întinde pe o perioadă îndelungată, și astfel este de observat că sunt activități de retragere a unor diferite suma de bani prin card-uri falsificate, din luna martie și până în luna septembrie. De asemenea, trebuie avut în vedere și împrejurarea că acest gen de activitate produce urmări grave siguranței circuitelor financiare, și mai ales încrederii oamenilor în astfel de instrumente de plată, extrem de populare și extrem de răspândite.

În ceea ce privește existența probelor cu privire la faptele reținute în sarcina inculpaților, nu trebuie minimalizate convorbirile telefonice realizate de către inculpați în cursul anului 2009, convorbiri telefonice din care rezultă cu certitudine că aceștia își comandau echipamente tip skimming, modalitatea în care să instaleze aceste echipamente, recrutarea unor persoane care urmau a fi trimise în diferite țări, precum și sumele de bani ce urmau și care au fost obținute ca urmare a unor astfel de operațiuni frauduloase.

Este de observat împrejurarea că foarte mulți dintre acești inculpați au fost identificați în preajma acestor aparate, în care au fost instalate instrumente de tip skimming, apreciind că această prezență a inculpaților nu a fost o simplă coincidență - așa cum încearcă să se acrediteze de apărare.

Solicită instanței de recurs să aibă în vedere și perchezițiile domiciliare efectuate la adresele inculpaților, ocazie cu care au fost identificate această aparatură, precum și aparatură propice construirii unor asemenea echipamente de tip skimming.

Având în vedere toate aceste considerente, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca fiind nefondate. În plus, cu privire la inculpatul precizează că, într-adevăr, acesta se poate prevala de disp. art.139 ind.1 Cod procedură penală.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită instanței să constate că nu există prejudiciu și, în consecință, nu există infracțiune; se raliază concluziilor apărătorului său și solicită continuarea cercetărilor în stare de libertate.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său. Precizează că nu prezintă pericol pentru ordinea publică; de asemenea, solicită instanței că constate că din actele dosarului nu rezultă că s-a creat vreun prejudiciu.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, precizează că din toți inculpații din această cauză aflați în boxa, alături de el, nu în cunoaște decât pe; se raliază concluziilor apărătorului său și precizează că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, precizează că îl cunoaște doar pe, acesta fiind "moșul" fetiței sale. Solicită instanței să constate că, în ceea ce-l privește pe el, nu există convorbiri telefonice și, de asemenea, nu s-au administrat probe din care să reiasă că a creat vreun prejudiciu. Se raliază concluziilor apărătorului său.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită să se constate că, la domiciliul său, nu a fost găsit nici un echipament tip skimming, sau alt echipament ce putea fi folosit la comiterea unei operațiuni frauduloase; de asemenea, solicită să se aibă în vedere că nici până la acest moment nu a fost anchetat, prejudiciul la care face trimitere parchetul, în fapt, nu există și, pe cale de consecință, nu există nici faptele ce i s-au reținut în sarcină. Se raliază concluziilor apărătorului său și solicită continuarea cercetărilor în stare de libertate.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; este de reținut că nu există prejudiciu, deci nu există infracțiune.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită instanței de recurs să se aibă în vedere starea sa precară e sănătate. În ceea ce privește activitatea de skimming, precizează că nici nu cunoaște înțelesul acestui termen. Nu prezintă pericol pentru odinea publică sens în care solicită continuarea certărilor în stare de libertate.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; precizează că este singurul întreținător al familiei sale, are 4 copii în întreținere.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, precizează că nu s-a sustras urmăririi penale, ci nu a fost acasă la momentul când au venit organele de poliție, însă ulterior, anunțat fiind, s-a prezentat de bună voie. Solicită să se constate ca la percheziția domiciliară nu au fost găsite elemente care să conducă la concluzia că a săvârșit fapta ce i s-a reținut în sarcină de către parchet. Se raliază concluziilor apărătorului său.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său.

Recurentul - inculpat, având cuvântul, precizează că a recunoscut că făcut o aplicație informatică, însă este de reținut că se fac asemenea aplicații, însă aceasta nu presupune comiterea unei fapte de natură penală. Solicită cercetarea sa în stare de libertate; are familie, copil minor în întreținere. Se raliază concluziilor apărătorului său.

CURTEA

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, din data de 11.11.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), s-au dispus următoarele:

Respingerea cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive și excepțiile ca nefondate.

A fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție și, în temeiul dispozițiilor art.155 Cod procedură penală, raportat la art.159 Cod procedură penală:

S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților; -;; -;;;,; -, -;; -; - și A-, pe o perioadă de 30 de zile de la data de 17.10.2009 la data de 15.11.2009

Au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pentru a dispune astfel Tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererile de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive formulată de inculpații:, -a, - și, precum și asupra excepțiilor invocate de inculpații A, și care tind la constatarea nulității absolute a măsurii arestării preventive, întrucât este nelegală a constatat următoarele:

Astfel, Tribunalul a apreciat că aspectul legat de judecarea recursurilor declarate de inculpații, -a, - și după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, respectiv după data de 16.10.2009 trebuia invocat în fața instanței de recurs la momentul judecării acestor recursuri și numai această instanță era îndrituită să se pronunțe. În orice caz, luând în considerare argumentele juridice prezentate de apărătorii aleși ai inculpaților pe acest aspect, Tribunalul a apreciat că atât textul de lege, respectiv disp. art. 159 al. 8 Cod procedură penală, cât și Decizia penală nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu stabilesc care este sancțiunea în cazul nerespectării acestui termen, ceea ce înseamnă că nerespectarea acestuia nu atrage încetarea de drept a măsurii arestării preventive.

Împrejurarea că nu au fost soluționate toate recursurile inculpaților în aceeași ședință se datorează faptului că, inculpații au declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a prelungit durata măsurii arestării preventive la date diferite și, în consecință, au primit termen la date diferite in complete diferite. Este absolut legal faptul că nu au fost citați la judecata recursului decât inculpații ale căror recursuri se judecau, astfel că împrejurarea ca nu au fost citați si ceilalți inculpați care nu aveau declarație de recurs nu înseamnă că nu s-a respectat procedura atât cea din dreptul intern cât și cea prevăzuta in art. 5 CEDO. În consecință, susținerile apărătorilor aleși ai inculpaților in sensul că nici nu au fost citați de Curtea de Apel au rămas fără suport juridic și în consecința nu se poate vorbi de o neregularitate a procedurii care să ducă la nulitatea măsurii luate. În mod identic, sunt reținute de Tribunal aceleași argumente juridice și pentru susținerile apărătorilor aleși ai inculpaților, referitoare la neregularitatea procedurii fata de disp art. 5 din CEDO în sensul că inculpații nu au fost audiați nici de Tribunal și nici de Curtea de Apel cu ocazia soluționării primei propuneri de prelungire a măsurii de prelungire a măsurii arestării preventive și respectiv a recursurilor, întrucât legea nu prevede obligația instanței de judecata de a audia inculpatul, ci numai de a-i acorda ultimul cuvânt acestea fiind instituții de drept diferite cu sancțiuni diferite.

Referitor la împrejurarea că instanța de recurs a pronunțat două decizii diferite împotriva aceleiași încheieri, se explică tot prin aceea că recursurile inculpaților au fost judecate la date diferite, urmare a înregistrării lor la date diferite, situație care este absolut normală cu încadrare m dispozițiile legale și, așa cum am mai arătat, în fața instanței de recurs se dispune doar citarea inculpaților care au declarat recurs împotriva încheierii și nu este nicio nelegalitate împrejurarea că la o altă dată și la un alt complet se judecă celelalte recursuri în consecința, apărările inculpaților in sensul că recursurile s-au judecat fără citarea inculpaților, iar prin aceasta s-a produs o vătămare evidentă întrucât aceștia au fost lipsiți de apărare, urmarea fiind nulitatea absoluta întemeiata pe disp art. 197 al. 2 Cpp vor fi privite de tribunal ca nefondate si vor fi înlăturate ca atare, in cauza nefiind vorba de nici o vătămare care să atragă nulitatea absoluta prev. de art. 197 al 2 Cod procedură penală si, în consecință, nici de neregularitatea procedurii fata de dispozițiile CEDO. Față de această motivare, nu s-a putut vorbi nici de o neregularitate a sesizării Tribunalului astfel cum a susținut apărătorul inculpaților și.

Referitor la nulitatea relativă invocată de apărătorii aleși ai A, întemeiată pe împrejurarea că referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu cuprinde concret pentru fiecare inculpat în ce consta pericolul pentru ordinea publica pe care îl prezintă fiecare inculpat, Tribunalul a apreciat că referatul este amplu motivat, respectiv se descrie în mod concret în ce consta contribuția fiecărui inculpat la activitatea infracțională, iar noțiunea de pericol concret pentru ordinea publica este circumscrisă pentru fiecare inculpat.

În consecința Tribunalul a respins cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive și excepțiile ca nefondate.

Prin referatul întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12.10.2009 în dosarul 150/D/P/2009 și înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a Il-a Penală la data de 12.10.2009 sub nr-, s-a solicitat prelungirea duratei arestării pentru o perioadă de 30 de zile față de inculpații; --;; -;;;,; -, -;; --; - Și A-.

În motivarea referatului cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive s-a arătat - în esență - că este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002;

-efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art.27 al.1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, s-a reținut în motivarea referatului înaintat de Parchet; în cursul anului 2009, inculpatul - împreună cu învinuiții, și numitul "" au constituit un grup infracțional organizat, în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul Australiei și a altor țări. În acest sens, inculpatul -, în calitate de coordonator al grupului infracțional organizai, a finanțat deplasarea în Australia și i-a organizat pe ceilalți învinuiți în două echipe a câte doi membrii, după cum urmează: împreună cu și împreună cu "", în executarea scopului grupului infracțional organizat și sub coordonarea inculpatului -, în perioada februarie 2009-aprilie 2009, învinuitul împreună cu învinuitul și învinuitul, împreună cu "" au efectuat activității de skimmming pe teritoriul Australiei, în sensul că au instalat la bancomate dispozitive destinate copierii datelor de pe cărțile de credit (guri de bancomat și camere video miniaturale), au prelucrat dalele astfel obținute cu ajutorul unor programe informatice special create și puse la dispoziție de inculpatul - și au utilizat aceste date pentru contrafacerea de cărți de credit, pe care le-au folosit la retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate.

Cu referire la inculpatul --, se reține că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al.1 din Legea nr.39/2003;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002; toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

În fapt, în cursul anului 2009, se reține că inculpatul -- a aderat la grupul infracțional organizat și coordonat de inculpatul -, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul --, sub coordonarea inculpatului -, a realizat programe informatice necesare descărcării și prelucrării datelor stocate de echipamentele de copiere a datelor cărților de credit. Pe de altă parte, în cursul anului 2009, inculpatul -- ar fi aderat la grupul infracțional organizat și coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul --, sub coordonarea inculpatului, a realizat programe informatice necesare descărcării și prelucrării dalelor stocate de echipamentele de copiere a dalelor cărților de credit.

În motivarea aceluiași referat se mai arată că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al.1 din Legea nr.39/ 2003;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, în cursul anului 2009, se arată că inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpatului -, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, în perioada martie-aprilie 2009, sub coordonarea inculpatului -, învinuitul a transportat în Australia diferite componente ale aparaturii de skimming, pe care le-a predat învinuiților, și și numitului "".

Cu privire la inculpatul - se arată că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, ar fi aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpatul -, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, se mai arată în referat, în perioada martie-aprilie 2009, sub coordonarea inculpatului -, a transportat echipamente de skimming în Australia. La data de 07.04.2009, se mai reține că inculpatul a fost surprins de autoritățile din Australia, având asupra sa aparatură de skimming (aparatură pentru copierea frauduloasă a dalelor de pe carduri bancare).

De asemenea, inculpatul, s-a reținut că este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr365/2002;

-efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea nr.365/2002, eu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate eu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, în cursul anului 2009, inculpații și au constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării unor activități de skimming pe teritoriul României și a altor țări.

În executarea scopului infracțional, inculpații și, sprijiniți de alte persoane care au aderat la grup infracțional organizat, au confecționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare, pe care fie le-au folosit în activitatea de skimming, fie le-au comercializat închiriat în schimbul unor sume de bani.

Față de inculpatul, se arată în referat că față de acesta sunt efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002;

-efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, inculpații și ar ti constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul României și a altor țări, iar în executarea scopului infracțional inculpații și, sprijiniți de alte persoane care au aderat la grup infracțional organizat, au confecționat echipamente destinate copierii datelor de pe cârduri bancare, pe care fie le-au folosit în activitatea de skimming, fie le-au comercializat/închiriat în schimbul unor sume de bani.

Cu privire la inculpatul, se reține că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în cursul 2009, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul, sub coordonarea inculpatului, a confecționat carcasele din material plastic ale dispozitivelor de skimming, pe care i le-a furnizat acestuia din urmă în schimbul unor sume de bani. De asemenea, în motivarea referatului se mai arată că în cursul anului 2009, inculpatul ar fi aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpatul -, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit, în acest sens.

Inculpatul, sub coordonarea inculpatului -, ar fi confecționat carcasele din material plastic ale dispozitivelor de skimming, pe care i le-a furnizat acestuia din urma în schimbul unor sume de bani. Pe de altă parte, inculpatul, în repetate rânduri, a confecționat și a vândut învinuiților -, -, - și -R -A carcasele din material plastic ale dispozitivelor de skimming.

Inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003;

-deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, se mai arată în motivarea referatului înaintat. în cursul 2009. inculpatul ar fi aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit, ocupându-se în special cu vopsirea echipamentelor de falsificare a cardurilor bancare. În acest sens, inculpatul, sub coordonarea inculpaților și, a participat la confecționarea dispozitivelor de skimming și a depozitat componente ale acestora.

Inculpatul -, este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39 2003:

deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea 365 2002;

efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea 365 2002, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal toate eu aplic. art. 33 lit. a Cp. în fapt. în cursul 2009. inculpatul - ar fi aderat la grupul infracțional organizat coordonai de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. în acest sens. inculpatul. -. sub coordonarea învinuiților și, a participat la confecționarea echipamentelor de skimming și probarea acestora la diferite bancomate dc pe teritoriul României, a transportat diverse componente ale echipamentelor de skimming și a efectuat retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate pe teritoriul României.

Cu referire la inculpatul -, în referatul înaintat de parchet se arată că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

aderarea sprijinirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003:

deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor dc plată electronică prev. dc art. 25 din Legea 365 2002;

efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea 365 2002. cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal toate eu aplic. art. 33 lit. a Cod penal constând în aceea că. în cursul 2009, inculpatul - a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de învinuiții și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. în acest sens, inculpatul -, sub coordonarea inculpatului și, a participat la confecționarea echipamentelor dc skimming și probarea acestora la diferite bancomate dc pe teritoriul României, a transportat diverse componente ale echipamentelor de skimming și a efectuat retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate pe teritoriul României.

Cu privire la inculpatul, se arată că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003;

deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor dc plată electronică prev. de art. 25 din Legea 365/2002;

efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 rap. la art. I pct. 11 din Legea 365 2002. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. toate cu aplic. ari. 33 lit. a Cod penal constând în aceea că in fapt, în cursul anului 2009, inculpații și au constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul României și a altor țări. La grupul infracțional organizat coordonai de inculpatul a aderat și învinuitul asigurând depozitarea aparaturii de skimming la domiciul său în orașul B, jud. In executarea scopului grupului infracțional organizat, învinuiții și au achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe cârduri bancare de la învinuitul, care au fost folosite în activități de skimming pe teritoriul. în acest sens. învinuiții și ar fi organizat mai multe echipe formate din învinuiții XA.M1 IR. /S. -, L IC U herghe-. milia-, II -, CostcL -,. și -. care au aderat la grupul infracțional organizat constituit de cei doi învinuiți. Sub coordonarea învinuitului. aceștia ar fi efectuat activității de skimmming pe teritoriul. în sensul că au instalat la bancomate dispozitive destinate copierii datelor de pe cărțile de credit (guri de bancomat și camere video miniaturale)și ar fi utilizat aceste date pentru contrafacerea de cărți dc credit, pe care le-au folosit la retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate.

Inculpatul - se reține că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

constituire a unei grupări infracționale prev. de art. 8 din Legea nr.39 2003 rap. la art. 323 Cod penal.

deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea 365/2002; si

efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. I rap. la art. 1 pct. 1 1 din Legea 365 2002. eu aplic. art. 41 al. 2 Cp.toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. în fapt. in cursul anului 2009, inculpații - și Ș( ) A- au constituit o grupare infracțională în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul României, iar în executarea scopului grupării infracționale, inculpații -- și A- ar fi achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe cârduri bancare de la inculpatul, care au fost folosite în activități de skimming pe teritoriul României.

Cu privire la participarea inculpatului -, se mai retine în referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-constituirea unei grupări infracționale prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 Cod penal;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002;

-efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 rap. la art. 1 pct.11 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, inculpatul - ar fi constituit o grupare infracțională împreună cu numiții " " și "", în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul Spaniei, iar în executarea scopului grupării infracționale, inculpatul - ar fi achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la învinuitul, care au fost folosite de numiții ". " și "", în activități de skimming pe teritoriul Spaniei.

Cu privire la activitatea reținută în sarcina inculpatului A-, se mai arată că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

-constituirea unei grupări infracționale prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 Cod penal;

-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002;

-efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al.1 rap. la art. 1 pct.11 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în fapt, în cursul anului 2009, inculpații -- și A- au constituit o grupare infracțională în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul României, iar în executarea scopului grupării infracționale, inculpații -- și A- au achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la inculpatul, care au fost folosite în activități de skimming pe teritoriul României.

După luarea măsurii arestării preventive - se mai arată în referatul înaintat - au fost efectuate următoarele activități:

-au fost reaudiați inc. și înv.;

-s-au extins cercetările și a fost începută urmărirea penală față de învinuitul lonel- zis "." pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003, art. 25 din Legea nr.365/2002 și art. 27 al. 1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

-s-a dispus efectuarea unor constatări tehnico-științifice cu privire la dispozitivele ridicate de la inculpați:

- s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice antropometrice;

-s-au obținut autorizații pentru efectuarea perchezițiilor informatice;

-s-a efectuat copierea datelor informatice aflate în dispozitivele ridicate de la inculpații -, --, A, și;

-au fost sesizate autoritățile judiciare din al cu o cerere de asistență judiciară:

-s-au formulat noi solicitări la instituțiile bancare în legătură cu efectuarea unor retrageri frauduloase;

-s-a obținut o autorizație de percheziție în sistem informatic privind sistemele informatice ridicate de la învinuiții și.

În vederea finalizării urmăririi penale, urmează a fi efectuate următoarele activități: reaudierea inculpaților; extinderea cercetărilor și audierea tuturor persoanelor implicate în activitățile desfășurate de inculpați; efectuarea perchezițiilor în sisteme informatice și valorificarea informațiilor obținute; efectuarea constatărilor tehnico-științifice cu privire la dispozitivele ridicate de la inculpați;efectuarea constatării tehnico-științifice antropologice; efectuarea cererii de asistență judiciară și audierea învinuiților arestați în: efectuarea unui supliment de comisie rogatorie cu autoritățile judiciare din Australia; obținerea tuturor documentelor bancare aferente tranzacțiilor frauduloase.

Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive prin prisma probelor administrate, instanța fondului a reținut - în esență - că inculpații sunt cercetați sub aspectul infracțiunilor de constituirea unei grupări infracționale prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 raportat la art. 323 Cod penal, deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002 și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev.de art.27 al. 1 rap. la art. 1 pct.11 din Legea nr.365/2002.

Din procesele verbale întocmite în urma interceptării convorbirilor telefonice, a rezultat că, cunoscut de către sub apelativul "", îi comanda acestuia din urma în repetate rânduri sa îi producă carcasele dispozitivelor de "skimming" din material plastic sau alte materiale. Din probele administrate, a mai rezultat că inculpatul confecționa carcasele din material plastic la locul de muncă, respectiv la adresa din C,-, unde funcționează SC., acesta fiind de profesie frezor. De asemenea, cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliul și la locul de muncă ale inculpatului, au fost găsite dispozitive confecționate artizanal destinate skimmingului. Apărările formulate de inculpatul, conform cărora, fiind de profesie frezor, a lucrat aceste dispozitive pe bază de comandă, neștiind care va fi întrebuințarea lor finală, nu a fost reținută de instanță, în condițiile în care acest inculpat cunoștea - cel puțin în linii mari - modul de operare al unui bancomat. În egală măsură, instanța a avut în vedere că, din planșa fotografică reprezentând imagini surprinse cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la de 17.09.2009 la locul de muncă al inculpatului (vol. IX dup) s-a reținut că în această incintă s-au găsit mai multe dispozitive ce imită componentele electronice ale unui bancomat, inclusiv dispozitive folosite la confecționarea gurilor de bancomat. În aceste condiții, prima instanță a arătat că nu se pot reține drept credibile apărările inculpatului, conform cărora nu cunoștea destinația pieselor comandate de inculpatul. Mai mult, în declarațiile date în fața organului de urmărire penală, inculpatul a arătat că a întrebat la ce anume folosesc dispozitivele comandate și i s-a răspuns că facilitează accesul într-un bar cu cartelă.

În cursul lunii martie 2009, inculpatul a organizat două "echipe" de câte două persoane, pe care le-a trimis în Australia, în zona orașelor de pe coasta de est, Sydney etc, în vederea efectuării de activități de "skimming", clonare a datelor cardurilor bancare și efectuării de retrageri frauduloase de numerar de pe carduri bancare contrafăcute. Membrii celor două echipe au fost identificați ca fiind:, fiul lui și, născut Ia data de 09.07.1981, în Oraș C, Jud.O, domiciliat în Oraș, Str.-,. 13,. A,. 3..14, județul C, - și o persoană neidentificată, cunoscută sub apelativul "", aceștia folosind postul telefonic - [Australia] și, poreclit "", fiul lui și, născut la data de 12.04.1969 în Mun.C, Jud.D, domiciliat în Mun. C,-, jud. D, - și poreclit "". fiul lui și născut la de 07.05.1968 în Mun.C, Jud.D, domiciliat în Mun. C,-. 114,.B, 2, jud. -, aceștia din urmă, folosind postul telefonic - [Australia]. În vederea aprovizionării acestora cu echipamente, în cursul lunilor martie-aprilie 2009, inculpatul - i-a trimis pe învinuiții -, și cu dispozitive destinate skmmingului, în Australia.

În urma verificărilor efectuate, autoritățile judiciare din Australia au confirmat faptul că, la data de 09.04.2009, inculpatul a fost depistat pe Aeroportul din Sydney, iar în urma controlului efectuat asupra bagajelor sale, au fost găsite și confiscate camere videominiaturale și echipamente destinate copierii datelor de pe cărțile de credit, cel în cauză fiind expulzat.

Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuință inculpatului -, au fost identificate dispozitive confecționate artizanal pentru desfășurarea activităților de tip skimming, precum și înscrisuri referitoare la date ale unor carduri bancare obținute fraudulos. De asemenea, cu ocazia percheziției efectuate la locația din Mun. C, str. - -. 317 B (un spațiu comercial frecventat zilnic de către inculpat) au fost identificate unelte pentru confecționarea aparaturii artizanale pentru falsificarea cardurilor bancare (guri de bancomat, mulaje pentru confecționarea gurilor, copiator 3D prevăzut cu laser pentru obținerea diferitelor mulaje ale gurilor de bancomat), carduri blank prevăzute cu cip, sume de bani.

Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, a rezultat că, la gruparea infracțională coordonată de către - ar fi aderat și inculpatul, finul acestuia, care produce programele informatice necesare descărcării datelor care au fost stocate de echipamentele montate pe bancomate. Astfel, în urma percheziției domiciliare efectuată la domiciliul acestuia au fost identificate componente electronice care urmau să fie utilizate la producerea dispozitivelor de clonare și un laptop folosit pentru programarea aplicațiilor informatice. Cu ocazia audierii, acesta a recunoscut că a produs aplicații informatice pentru stocarea datelor existente pe magnetică a cardurilor bancare, învederând că aceste aplicații ar fi fost destinate inițial unei evidențe riguroase a salariaților. Susținerile acestuia au fost respinse de instanța de fond, întrucât ele nu pot înlătura presupunerea rezonabilă conform cu care inculpatul a participat la comiterea actelor ilicite pentru care acesta estre cercetat. în domiciliul acestuia a componentelor electronice care urmau să fie utilizate la producerea dispozitivelor de clonare și un laptop folosit pentru programarea aplicațiilor informatice susține presupunerea legitimă conform cu care inculpatul ar fi participat la comiterea activității infracționale, având chiar un rol preponderent în condițiile pregătirii sale profesionale. Din actele și lucrările dosarului de urmărire, s-a reținut că acest inculpat este de profesie informatician, fiind absolvent al unui liceu de prestigiu cu profil informatic. Apărările invocate la termenul la care s-a soluționat propunerea, conform cărora, pentru existența infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, ar fi necesară demonstrarea scopului deținerii, nu pot fi primite de instanță și calificate drept cauze care pot justifica revocarea stării de arest. Astfel instanța a reținut că legea incriminează simpla deținere, fiind reglementată o infracțiune de pericol, pentru existența căreia nu este necesară folosirea respectivelor instrumente. În condițiile în care astfel de instrumente nu se aflau în detenția unor societăți abilitate să confecționeze sau să repare o atare de aparatură, scopul ilicit este prezumat de lege, detenția fiind necesară și suficientă pentru existența elementului material al infracțiunii. De asemenea, faptul că în cauză nu s-a dispus până în acest moment efectuarea unei percheziții informatice a laptop-ului ridicat nu poate justifica respingerea cererii de prelungire, în condițiile în care bunurile găsite cu ocazia percheziției justifică și în acest moment presupunerea rezonabilă, conform căreia și acest inculpat a fost implicat în comiterea actelor cercetate de organul de urmărire penală.

Cu privire la participarea inculpatului - arată instanța de fond - în cauză există indicii de natură a justifica presupunerea conform căreia acesta ar fi acționat sub coordonarea inculpaților și, ar fi participat la confecționarea dispozitivelor de skimming și a depozitat componente ale acestora. Semnificativ este faptul că, în urma percheziției domiciliare la domiciliul acestuia, au fost găsite o "gură" de bancomat și sprayuri de vopsit.

În cadrul grupului infracțional compus din inculpații și aportul la activitatea infracțională a inculpatului consta în confecționarea dispozitivelor de skimming, probarea acestora la bancomate de pe raza municipiului C și comercializarea acestora, inculpatul ocupându-se de confecționarea dispozitivelor de skimming și retrageri de numerar cu carduri bancare falsificate.

Inculpatul confecționa aparatura de skimming la domiciliul inculpatului, fapt ce rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și de localizare a postului telefonic utilizat de acesta, din declarația învinuitului -, din procesul verbal de percheziție domiciliară privind pe inc.. Din planșele fotografice atașate la dosarul de urmărire penală rezultă că în datele de 13.04.2009, respectiv 19.04.2009, inculpatul, zis "", zis "", zis "", a fost surprins de camerele de supraveghere ale -ului Băncii Comerciale, situat în mun. C, str. - lui, în timp ce efectua retrageri frauduloase de numerar, cu ajutorul a două carduri bancare contrafăcute, care apoi au fost capturate de bancomat. Acesta a reușit să retragă suma de 1.700 RON doar de la acest terminal bancar, numerele de card utilizate aparținând unor instituții bancare din Italia. Împrejurarea invocată de apărătorul inculpatului, conform cu care inculpatul s-ar fi deplasat la această unitate bancară, pentru a cerceta dacă societatea de asigurare ar fi încărcat cardul cu indemnizația de asigurare cuvenită în urma unui eveniment rutier nu este susținută de niciun mijloc de probă administrat în cauză. Mai mult, modul de funcționare a automatului bancar, constând în capturarea cardurilor contrafăcute, deși nu poate reprezenta un mijloc de probă, justifică în continuare reținerea unei presupuneri rezonabile, conform căreia inculpatul a participat la activitatea pentru care este în prezent cercetat. Tot din mijloacele de probă existente la dosar mai rezultă că cei doi lideri ai grupului infracțional organizat au recrutat mai mulți tineri care îndeplineau diferite sarcini în cadrul grupului, precum retragerea de numerar cu carduri falsificate, probarea dispozitivelor de skimming, transportarea instrumentelor de confecționare a acestora între locațiile utilizate de grup, sprijin la confecționarea acestora. Astfel, în cauză, Tribunalul a apreciat că există indicii conform cu care inculpatul, care a retras în mai multe rânduri fraudulos numerar de la bancomate din Mun. C și inculpatul, care a fost prins în flagrant în data de 17.09.2009, de către polițiștii din cadrul T, în timp ce se deplasa către O, cu intenția de a părăsi țara, având asupra sa mai multe dispozitive de skimming, printre care și două baghete prevăzute cu orificiu conținând cale o camera video miniaturală și câte 4 acumulatori, baghete care prezintă aceleași forme, dimensiuni și culori precum cele găsite cu ocazia percheziției domiciliare efectuale la adresa unde locuiește fără forme legale inculpatul.

Din analiza proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate, a rezultat faptul că în data de 16.09.2009 inculpatul împreună cu au efectuat ajustări la dispozitivele destinate falsificării cardurilor bancare, ajustări efectuate la adresa unde locuiește fără forme legale inculpatul.

În referire la grupul infracțional organizat coordonat de către inculpatul rezultă că acesta este unul din grupurile importante căruia i se furnizează aparatură de clonare a cardurilor bancare confecționată de către inculpații și. A reținut Tribunalul că, în cauză, există în continuare indicii temeinice conform cu care din cadrul acestui grup face parte și numitul, în prezent arestat de către autoritățile iordaniene, care în data de 06.08.2009, discută telefonic cu liderul grupului despre faptul că în urmează să ajungă un tânăr care trebuie preluat de la aeroport de către membrii grupului aflați deja acolo. În de 14.08.2009, inculpații și convin ca acesta din urmă să trimită o persoană de încredere în, unde se află deja o parte a grupului infracțional coordonat de către inc.. Inculpatul îl trimite în pe învinuitul -, fapt confirmat și de informarea provenită de la autoritățile iordaniene, din care rezultă arestarea de către acestea a 14 (paisprezece) cetățeni români, printre care și învinuiții și, pentru comiterea de infracțiuni cu carduri bancare.

Cu referire la susținerile inculpatului, conform cărora, față de activitatea infracțională pentru care este cercetat, constând în potențiale acte materiale pe teritoriul, competența nu ar putea reveni Tribunalului București, față de dispozițiile art. 31 Cod procedură penală, instanța de fond a reținut că prezenta cauză are ca obiect propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, în cauză fiind deci incidente dispozițiile art.155 alin. 2 Cod procedură penală și nu ale art. 31 Cod procedură penală. Ca urmare, instanța a respins excepția necompetenței materiale - ca neîntemeiată, reținând că propunerea este formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar Tribunalul București este instanța în circumscripția căreia se află sediul organului de urmărire penală.

În ceea ce privește participarea inculpaților --, zis "" și A-, în cauză există suficiente indicii de natură a demonstra faptul că aceștia ar fi participat la derularea activității infracționale descrise în referatul înaintat.

Astfel, din investigațiile specifice efectuate în cauză a rezultat că în seara zilei de 07.07.2009, A s-a întâlnit în zona străzii cu inculpatul, căruia i-a predat dispozitivul de copiere a datelor cardurilor bancare, în data de 09.07.2009 deplasându-se în zona, lângă un magazin de piese auto, reîntâlnindu-se cu, care a coborât din autoturismul marca, cu număr de înmatriculare -, în vederea preluării dispozitivului tip skimmer. Din analiza succintă a activității de supraveghere operativă, demonstrată și de planșele fotografice existente la dosar a rezultat5 că în aceste împrejurări, în zonă și-a făcut apariția și învinuitul, zis "" sau "", utilizator al postului telefonic -, la solicitarea telefonică a lui, care a coborât dintr-un autoturism marca OPEL, înmatriculat în Bulgaria.

Retragerile de numerar cu cardurile bancare contrafăcute sunt realizate de la -uri din România de către A supravegheat de către inc. --. Astfel, în noaptea de 03/04.03.2009, în jurul orei 00⁰⁰, în fața filialei Băncii situate pe str. - -, a fost observat autoturismul marca Audi A4, cu număr de înmatriculare -, care aparține inculpatului A, totodată, la -ul băncii menționate anterior se alia A, care a efectuat operațiuni folosind un card bancar falsificat. După efectuarea acestei operațiuni, inculpatul a părăsit zona, oprind vis-a-vis de Banca și preluându-l pe -, care supraveghea zona, cei doi continuându-și apoi traseul către zona centrală a municipiului. În urma unei înțelegeri între inculpatul -- și inculpatul, s-a stabilit ca fiecare dintre cei doi să desemneze o persoană care să se deplaseze în data de 28.08.2009, în Cipru, în scopul montării de skimmere la -uri, urmând ca inculpatul -- să suporte cheltuielile deplasării. Persoanele desemnate să efectueze deplasarea au fost inculpații A-, din partea inc. - și, zis, din inculpatului.

Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".

Analizând temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, Tribunalul a constatat că acestea există și impun în continuare privarea de libertate.

Prin urmare - arată prima instanță - în cauză există suficiente probe și indicii de natură a justifica presupunerea rezonabilă, conform cu care cei 14 inculpați au participat la săvârșirea activităților pentru care sunt cercetați. Stabilirea modului efectiv de acțiune al fiecărui grup, modul în care cele 5 grupuri au acționat sau, după caz, au colaborat, reprezintă aspecte care vor fi soluționate de organul de urmărire penală, în condițiile reținerii unei corecte situații de fapt.

Referitor la temeiul inițial cel prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar în ceea ce privește condiția cumulativă cerută de art. 148 lit. f) Cod procedură penală referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică care nu se confundă cu pericolul social ca trăsătura esențiala a infracțiunii, acesta există și rezultă printre altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt acuzați inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Împrejurările concrete în care actele au fost săvârșite și circumstanțele personale, arată Tribunalul - justifică concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Se mai reține că, aceste elemente avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și care nu au suferit modificări până la această dată, justifică admiterea propunerii în sensul prelungirii arestării preventive a inculpaților.

Natura infracțiunilor care se presupune că ar fi fost săvârșite de inculpați, modul în care aceștia ar fi acționat, consecințele acțiunilor lor, constând în valoarea ridicată a prejudiciului material cauzat unor părți vătămate prin extragerea de numerar, în condițiile în care faptele de genul celei pentru care inculpații sunt cercetați au luat amploare, conturează gradul ridicat de pericol social generic al faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat. Deși în apărare inculpații au arătat și faptul că în cauză nu se poate reține existența unui prejudiciu material, la dosar nefiind identificată vreo parte vătămată care să se fi constituit și parte civilă, existența unui prejudiciu material extrem de ridicat și cuantificabil în bani este demonstrată de conținutul convorbirii telefonice purtate în ziua de 09.03.2009 între și, zis "". Conform proceselor verbale de redare a interceptărilor telefonice, inculpatul a afirmat: ", seara la, mai făcură vreo 200 și ceva de milioane." Identificarea persoanelor de la care sume de acest fel ar fi fost sustrase de inculpați, stabilirea persoanei care are vocația de a se constitui parte civilă în procesul penal, reprezintă aspecte care pot fi clarificate ulterior pe baza probelor care se vor mai administra în cursul urmăririi penale, constituirea de parte civilă putând opera și în fața instanței sesizate cu soluționarea cauzei pe fond, până la citirea actului de sesizare. Împrejurarea că nu există o astfel de manifestare de voință din partea unei persoane vătămate se datorează faptului că organul de urmărire penală nu a reușit identificarea cu exactitate a unei asemenea persoane, însă neidentificarea persoanei vătămate nu poate reprezenta o dovadă în sensul reținerii lipsei prejudiciului și deci nici nu poate justifica punerea în libertate a inculpaților pe motiv că activitatea lor nu a provocat prejudicii.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție, dar, după un anumit timp, ea nu mai este suficientă: Curtea trebuie atunci să stabilească dacă celelalte motive invocate de autoritățile judiciare continuă să legitimeze privarea de libertate. Când se dovedesc "suficiente" și "pertinente", ea cercetează dacă autoritățile naționale competente au abordat continuarea procedurii cu o diligentă particulară. Complexitatea și particularitățile cauzei sunt elemente ce trebuie luate în considerare în această privință (Tomasi Franței; Letellier Franței; Scott Spaniei; Labila Italiei). Nu este nici o îndoială că, chiar și în situația în care un acuzat este menținut în detenție în baza unor necesități de ordine publică, poate exista o încălcare a articolului 5 3 dacă, pentru acest motiv, procedura se prelungește pentru o perioadă de timp considerabilă [Wemhoff Austriei). Totuși, celeritatea particulară la care un acuzat deținut are dreptul, nu trebuie să afecteze eforturile magistraților de a-și îndeplini sarcina cu diligenta necesară pentru a face lumină în acea cauză [Wemhoff Austriei; Tomasi Franței).

Față de aceste principii stabilite de C, Tribunalul a apreciat că în raport de complexitatea cauzei, pentru a se permite buna desfășurare a procesului penal și față de durata arestării preventive până la acest moment că motivele invocate sunt suficiente pentru a dispune menținerea măsurii.

Având în vedere complexitatea cauzei, actele ce urmează a fi efectuate pentru completarea și definitivarea - în bune condiții - a urmăririi penale și anume: reaudierea inculpaților; extinderea cercetărilor și audierea tuturor persoanelor implicate în activitățile desfășurate de inculpați; efectuarea perchezițiilor în sisteme informatice și valorificarea informațiilor obținute; efectuarea constatărilor tehnico-științifice cu privire la dispozitivele ridicate de la inculpații, efectuarea constatării tehnico-științifice antropologice; efectuarea cererii de asistență judiciară și audierea învinuiților arestați în; efectuarea unui supliment de comisie rogatorie cu autoritățile judiciare din Australia;

- obținerea tuturor documentelor bancare aferente tranzacțiilor frauduloase.

Tribunalul a constatat că este necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților, motiv pentru care in baza art. 155 rap. la art. 159 Cod procedură penală a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților.

Având în vedere buna desfășurare și finalizare a urmăririi penale, precum și scopul măsurilor preventive, gradul de pericol social al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, vârsta și circumstanțele personale ale acestora, Tribunalul a constatat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu este suficientă să-și atingă scopul în acest stadiu al urmăririi penale, motiv pentru care în baza art. 139 al. 1 Cod procedură penală a respins ca nefondate cererile formulate de inculpați.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință recurate și, în principal, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința cercetării lor în stare de libertate iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În motivarea orală a recursurilor, prezentatein extensoîn practicaua hotărârii, inculpații au invocat încetarea de drept a măsurii arestării preventive determinată de soluționarea recursurilor cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.159 alin.8 teza a II-a proc. pen. Solicitarea a fost fundamentată și pe decizia nr.25/2008, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, prin care s-a decis pe de o parte, că termenul prevăzut de dispoziția legală menționată are caracter imperativ, iar pe de altă parte că recursul va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.

În același sens inculpații au arătat că sancțiunea nerespectării termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art.159 alin.8 proc. pen. nu poate fi decât nulitatea absolută, în considerarea prevederilor art.185 alin.2 proc. pen. și art.197 alin.2 proc. pen.

S-a mai invocat faptul că referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților nu este motivat ori că încheierea instanței de fond nu este motivată cu privire la fiecare inculpat în parte, conținând aspecte de ordin general referitoare la îndeplinirea condițiilor art.155 proc. pen. și la existența pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta persoana inculpaților.

Inculpatul - mai arată că în privința sa nu sunt îndeplinite cerințele art.143 proc. pen. neexistând decât simple bănuieli ale organului de urmărire penală, nicidecum probe ori indicii temeinice privind comiterea faptei. Susține că toate activitățile de urmărire penală arătate în referatul parchetului pentru susținerea propunerii de prelungire pot fi efectuate cu persoana sa în stare de libertate.

Inculpatul a mai arătat și că instanța de fond nu a luat în analiză, atunci când a analizat pericolul concret pentru ordinea publică, și alte aspecte care țin de circumstanțele personale favorabile, iar faptul că acesta inculpatul nu a dat declarații de recunoaștere a faptelor ce i se rețin în sarcina de către parchet, nu poate fi reținut ca o dovadă de vinovăție, având în vedere că legea dă dreptul inculpatului la tăcere.

Inculpații, și au mai arătat că temeiurile avute în vedere la momentul propunerii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment procesual. Există un dubiu care profită inculpaților, iar în cauza Tase contra României, se arată că hotărârile interne ale instanțelor României, care conțin aceleași considerente și au repetabilitate, aduc atingere art.5 alin.3 CEDO. Într-o atare situație nu se poate menționa de fiecare dată, ca motiv de prelungire a arestării preventive, aceleași considerente care au fost avute în vedere și de către instanțele anterioare.

Inculpatul invocă în favoarea sa și circumstanțele personale favorabile.

Inculpatul susține că trebuie privit ca un simplu curier; nu știa, în amănunt, ce se afla în respectiva geantă (unde erau câteva minicamere), la dosar este declarația sa din care rezultă poziția sinceră și de cooperare cu organele de anchetă iar în raport de vârstă, de lipsa antecedentelor penale, solicită instanței să aprecieze că cercetarea în stare de libertate nu ar constitui un impediment sub nici o formă pentru buna desfășurare a actelor de urmărire penală. În opinia sa la dosar nu există nici o probă care să îi reliefeze vinovăția.

Inculpatul mai arată că practica judiciară a statuat în sensul că cererea de prelungire a arestului preventiv nu este făcută sau nu trebuie admisă pentru a da parchetului posibilitatea să constituie alte probe ci, în temeiul art.155 Cod procedură penală, trebuia să se producă deja probele concrete, să se concretizeze indiciile pentru care s-a solicitat și s-a dispus arestarea preventivă, și nu extinderea pentru alte fapte, alte persoane, pentru aceasta existând dispoziția disjungerii. Cele două bare metalice cu profil in formă de "U", ridicate cu prilejul percheziției informatice, nu s-a stabilit că ar fi fost folosite la comiterea faptei.

Inculpatul susține că prezența sa la bancomatul Băncii este justificată de faptul că urma să încaseze prin intermediul acestei unități bancare o despăgubire rezultată din asigurarea auto obligatorie, fiind prejudiciat într-un accident de circulație. Mai arată că autoturismul pe care îl deține a reprezentat un cadou din partea părinților, sens în care prezintă înscrisuri doveditoare. De asemenea arată că avea venituri licite obținute din repararea autoturismelor cumpărate și puse apoi în vânzare. Invocă în sprijinul admiterii recursului și circumstanțele personale favorabile.

Inculpatul invocă faptul că și-a exercitat dreptul la tăcere. La momentul percheziției s-au ridicat de la locuința sa bunuri care ulterior au fost expertizate, fără însă ca inculpatul să fi fost chemat la momentul la care acestea au fost desigilate.

Inculpatul arată, în plus, că au apărut elemente noi care nu impun menținerea stării de arest preventiv și face referire în acest sens la cele două percheziții efectuate, cea domiciliară și cea informatică, cu procese verbale depuse la dosar de către apărare, din care nu rezultă elemente care să aibă legătură cu această cauză.

Inculpatul mai arată că existența indiciilor temeinice, după cum spune jurisprudența CEDO, trebuie apreciată, în mod obiectiv, de către un observator și nu este suficientă buna credință a autorităților. Invocă starea de sănătate precară, respectiv împrejurarea că suferă de hepatită cronică tip C, de diabet. Medicul curant refuză să îi elibereze medicamente sau să analizeze starea de sănătate a acestuia motivând că, inculpatul fiind arestat preventiv, acesta nu se mai află în custodia sa. Subliniază faptul că a obținut în fața unei comisii naționale dreptul de a efectua un tratament cu interferon care, în prezent, nu-i este asigurat în arest.

Inculpatul mai arată că instanța de fond motivează prelungirea măsurii arestării preventive în raport de complexitatea acestei cauze. Apreciază că complexitatea este chestiune constituită în acest dosar; nu se poate reține că este vorba despre un grup infracțional organizat în sensul art.7 din Legea nr.39/2003, ci despre alte grupuri, pentru unii dintre inculpați nefiind vorba nici măcar de art.7, ci de art.8 din legea anterior menționată, care este o normă de trimitere la art.323 Cod penal.

Inculpatul mai susține că în privința sa urmărirea penală este finalizată, astfel că nu se justifică prelungirea arestării preventive. Invocă în sprijinul admiterii recursului și circumstanțele personale favorabile.

Inculpatul - mai arată că fapta sa nu are caracter fraudulos, în calitate de programator a creat un soft de a trece un stoc de date de pe un suport pe altul; ceea ce a făcut se găsește de vânzare în magazine. În ceea ce-l privește urmărirea penală este aproape finalizată, fiind efectuată percheziția informatică. Susține că prima instanță trebuia să țină cont de circumstanțele personale favorabile, că presupusa faptă reținută în sarcina sa nu a fost săvârșită cu violență. De reținut este și faptul că nu există prejudiciu, nu sunt părți civile ori alte elemente.

La termenul de judecată din 23.11.2009 inculpatul a solicitat, iar Curtea a încuviințat, administrarea probei cu înscrisuri referitoare la caracterul licit al veniturilor realizate. De asemenea același inculpat, prin apărător, a depus concluzii scrise.

Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.385⁶alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Încetarea de drept a măsurii arestării preventive ori revocarea măsurii arestării preventive, ca efect al nesocotirii termenului imperativ prevăzut în dispozițiile art.159 alin.8 proc. pen. invocate ca motive de nelegalitate, nu pot fi primite de către C deoarece decizia nr.25/2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nu prevede astfel de sancțiune. Curtea constată că decizia precitată nici nu putea stabili vreo sancțiune, instanța supremă fiind chemată să răspundă numai asupra naturii termenului instituit de dispozițiile art.159 alin.8 teza a II-a proc. pen.

Chiar și în raport de conținutul deciziei menționate, care a statuat că termenul de care se face vorbire este unul imperativ, iar recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, Curtea apreciază că dispozițiile menționate fac referire la situația în care recursul este înaintat instanței de recurs înainte de expirarea duratei arestării preventive. O asemenea interpretare se sprijină atât pe considerentele deciziei nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care face referire la termenele de scurtă durată prevăzute în materia prelungirii măsurii arestării preventive, acestea fiind menite să asigure îndeplinirea tuturor actelor necesare în condiții de maximă rapiditate, cât și pe dispozițiile art.159 alin.9 proc. pen. conform cărora"recursul, declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare".

În practică se întâlnesc des situații obiective, care împiedică instanța fondului să soluționeze și să motiveze încheierea de prelungire a măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior în cauză, aceste fiind determinate de particularitățile cauzei, respectiv complexitate deosebită, număr mare de inculpați, etc.

Argumentele apărării nu pot fi primite deoarece ar însemna, conform celor susținute, ca instanța de recurs să nu mai soluționeze recursurile deoarece au fost înregistrate la instanța de recurs după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior în cauză. Or, Curtea nu poate pronunța în recurs decât una dintre soluțiile expres și limitativ prevăzute în dispozițiile art.385¹⁵proc. pen. ceea ce înseamnă că pășește la soluționarea recursurilor în orice situație.

De asemenea, încetarea de drept a măsurii arestării preventive prevăzută de art.140 alin.2 lit.a proc. pen. nu este aplicabilă în speță, în condițiile în care arestarea preventivă a fost prelungită prin însăși încheierea instanței de fond. Nici sancțiunea nulității absolute nu poate fi invocată în speță, cazurile de nulitate absolută fiind limitativ prevăzute în dispozițiile art.197 alin.2 proc. pen. iar nerespectarea termenului instituit de art.159 alin.8 teza a II-a proc. pen. nu se regăsește printre acestea.

Dispozițiile art.159 alin.8 teza a II-a proc. pen. chiar în condițiile în care instituie un termen imperativ, prevăzut în favoarea inculpatului, nu pot conduce la revocarea măsurii arestării preventive în situația în care recursul se soluționează după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. În acest sens Curtea invocă, prin analogie, prevederile art.149¹proc. pen. unde nu se prevede un termen expres pentru soluționarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă și dispozițiile art.141 proc pen. referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive unde, deși este prevăzut un termen de 3 zile pentru soluționarea recursului, nu există prevederea referitoare la soluționarea acestuia înainte de expirarea duratei arestării preventive menținută anterior în cauză.

dispozițiilor menționate în materia măsurilor preventive sunt stabilite pentru a asigura celeritatea judecării situațiilor în care o persoană este arestată, pentru a nu se prelungi această stare în situația în care nu mai persistă motivele pentru lipsirea sa de libertate.

Referitor la nemotivarea referatului parchetului cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților, Curtea constată că acesta cuprinde motivele pentru care se solicită prelungirea respectiv reaudierea inculpaților, extinderea cercetărilor, finalizarea perchezițiilor informatice și a constatărilor tehnico-științifice, efectuarea cererii de asistență judiciară cu autoritățile iordaniene, efectuarea unui supliment de comisie rogatorie cu autoritățile judiciare din Australia, verificarea numerelor de card identificate în sistemele informatice echipamentele ridicate de la inculpații, - și și obținerea documentelor bancare aferente tranzacțiilor frauduloase.

Nu se poate susține nici faptul că încheierea instanței de fond ar fi nemotivată, atâta vreme cât judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice (cauzaBoldea România), ceea ce în speță s-a și întâmplat. Instanța fondului a analizat obiectul cauzei raportându-se la dispozițiile art.155 proc. pen. cercetând îndeplinirea condițiilor cumulative instituite de textul menționat.

Referitor la fondul recursurilor, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod corect că se impune prelungirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați (constituirea unui grup infracțional organizat, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos)- procesele-verbale de supraveghere operativă și filaj însoțite de planșele foto, imaginile video, conținutul convorbirilor telefonice înregistrate autorizat, rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate asupra dispozitivelor găsite la domiciliile unora dintre inculpați, procesele-verbale de percheziție imobiliară, planșele foto cu dispozitivelor găsite la domiciliile unora dintre inculpați, depozițiile relevante ale inculpaților, A și, fiind întrunit în mod cumulativ și cazul prevăzut de art.148 lit.f proc. pen. întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de modul și împrejurările săvârșirii faptelor, de gravitatea deosebită a acestora determinată de natura și valorile sociale lezate, de caracterul grupării de crimă organizată, aspecte care în mod evident trezesc un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.

Circumstanțele personale favorabile unora dintre inculpați vor constitui aspecte favorabile acestora în eventualitatea unei soluții de condamnare, fără a influența în mod decisiv starea de pericol social pe care l-ar prezenta aceștia în ipoteza cercetării lor în stare de libertate.

Drept urmare, apreciind că se impune prelungirea stării de arest a recurenților-inculpați în vederea îndeplinirii activităților de urmărire penală enumerate în referatul parchetului și finalizării anchetei, Curtea, în temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală va espinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, - și - împotriva încheierii din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurenții-inculpați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

espinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, - și - împotriva încheierii din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 100 lei fiecare,cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red. -

Dact.Ex.2

Red. OVICI / Tribunalul București - Secția a II-a Penală

Președinte:Damian Dolache
Judecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae

Vezi şi alte speţe de drept penal: