Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 4/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE PENALĂ Nr. 4/2008
Ședința publică de la 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale nr. 7 din 22 februarie 2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Hunedoara - secția penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - recurent Inculpat - personal din Arestul Poliției municipiului D și asistat de avocat ales și avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată separat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat învederează instanței faptul că la dosar lipsesc listingurile telefonice care erau hotărâtoare în soluționarea cauzei, punându-se un mare semn de întrebare a celor care efectuează urmărirea penală, susținând că acestea au fost văzute la dosar și acum nu se mai află. Depune la dosar în copie o cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara prin care solicită rezolvarea a 20 de puncte cu probele solicitate, apreciind că până acum nu s-a făcut nimic în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat de asemenea susține că de la dosarul cauzei lipsesc 20 de file cuprinzând listingurile telefonice.
Apărătorii inculpatului recurent și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat susține că arestarea trebuie să fie definitivă până expiră cele 30 de zile, în speță a expirat ieri 25 februarie 2008 la ora 12 noaptea, iar potrivit art. 159 pct. 8 cod pr. penală recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive, dar dacă recursul nu s-a judecat în această perioadă efectele arestului au încetat, acesta fiind punctul de vedere pe care îl susține.
Pentru a se dispune prelungirea duratei arestării preventive trebuie îndeplinite anumite criterii care sunt alternative, astfel: dacă s-au schimbat sau nu temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri; dacă au intervenit temeiuri noi. Susține că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, acestea au încetat, făcând referire la temeiurile de fapt și de drept; organele de urmărire penală nu au făcut nici o probă pentru aflarea adevărului; când s-a luat această măsură s-au avut în vedere niște indicii, respectiv faptul că pe un cuțit și pe un cearșaf s-au găsit urme de sânge și apoi foarte repede au fost depuse la dosar probele ADN, în sensul că sângele de pe cearșaf ar fi al victimei. Susține că pentru a proceda la ciopârțirea unui cadavru trebuia să se găsească în casă sânge, iar dacă a dispărut victima trebuia să se afle unde a stat aceasta, dacă inculpatul a avut acces în acel loc, însă nimeni nu s-a interesat pentru aflarea adevărului, singura probă în dosar fiind picătura de sânge; inculpatul a susținut că avea în casă un set de șase cuțite, însă pe unul singur s-au găsit urme de sânge; ce să caute cadavrul în târgul de la, unde se știa că va fi găsit și unde paznicii au văzut două mașini străine, însă la dosar nu există proces verbal cum că acestea au fost înregistrate; victima când mergea și se întâlnea cu anumiți bărbați se îmbrăca într-un anumit fel, astfel când s-a întâlnit cu cetățeanul italian s-a îmbrăcat sumar, întrucât aceasta se prostitua.
Susține că inculpatul nu este criminalul, ci o altă persoană, nu s-au luat amprente de pe cuțit, nu se află la dosar autopsia și listingurile telefonice, nu s-a găsit trupul victimei, probele fiind fabricate, în cauză nu mai sunt temeiuri de fapt, nici indicii pentru a se putea menține măsura arestării preventive.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și punerea inculpatului de îndată în libertate.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate cu consecința punerii de îndată în stare de libertate a inculpatului întrucât acesta nu se face vinovat de fapta care i se reține în sarcină, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea stării de arest nu se justifică.
Susține: că urmărirea penală s-a făcut superficial; că s-au respins probele solicitate de inculpat pentru a-și dovedi nevinovăția; că de la dosar lipsesc listingurile telefonice; că numitul a fost de fapt proxenetul victimei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și care a fost pus la adăpost și solicită a se verifica și declarațiile luate în alt dosar penal și depuse în prezentul dosar.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică susținând că în mod corect s-a constatat că subzistă temeiurile de drept pentru care s- dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului susținând că nu el a săvârșit fapta pentru care este acuzat, fiind o persoană total opusă, nefiind agresiv, fiind pe nedrept acuzat, iar dacă s-ar afla în stare de libertate ar fi interesat să ajute la lămurirea și rezolvarea cazului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea penală nr.7 /22 februarie 2008 Tribunalul Hunedoara - Secția penală a dispus în baza disp. art. 155 și urm. din Cod procedură penală prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 26.02.2008 și până la data de 26.03.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut,în esență, de către instanța de fond că inculpatul a fost arestat pentru o perioadă de 30 de zile în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/2007 emis în baza Încheierii penale nr. 69/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA sub acuza comiterii infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a) Cod penal, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 143 și 148 lit. f) Cod proc. penală; că actele dosarului relevă că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza arestării inițiale nu au fost desființate, ci subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului; indiciile și probele avute în vedere în momentul arestării nu au fost înlăturate prin actele de urmărire penală efectuate ulterior, astfel că propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de parchet este întemeiată,conf. art. 155 Cod proced. penală.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs în termen inculpatul.
În susținerea orală a cererii de recurs inculpatul, personal și prin apărătorii aleși, a criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în cauză durata arestului preventiv a expirat la data de 25 februarie 2008, astfel că inculpatul trebuie pus de îndată în libertate, având în vedere disp. art. 159 alin. 8 Cod proc. penală; că de la ultima prelungire dispusă în cauză organele de anchetă nu au mai efectuat nici un act de urmărire penală, situație în care nu se mai justifică detenția provizorie a inculpatului; că nu există probe și indicii concret din care să rezulte că recurentul inculpat a comis fapta pentru care a fost arestat; că nu sunt îndeplinite cerințele legale referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică; că inculpatul este împiedicat de către organele de anchetă în a-și dovedi nevinovăția prin respingere probelor solicitate; că organele de anchetă nu sunt preocupate de aflarea adevărului; că probele depuse de inculpat la instanța de fond dovedesc că vinovat de comiterea faptei este numitul; că practica O este în sensul de a nu fi arestată o persoană doar pe baza prezumției a fi de comis o faptă gravă și a pericolului ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a fi săvârșii o alta faptă penală - hotărârea Patsouria din 6 noiembrie 2007.
Se solicită astfel, în principal, constatarea că măsura arestului preventiv a încetat și să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului iar,în subsidiar, respingerea propunerii parchetului de prelungire arestului preventiv.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport de criticile invocate de inculpatul recurent, precum și din oficiu în conf. art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la art. 155, 143 și 148 din același cod, Curtea de apel constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 159 alin. 8 Cod proc. penală "Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate."
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare, conf. art. 159 alin. 9 Cod proc. penală.
Din economia acestor prevederi legale, precum și a celorlalte dispoziții cu relevanță în materia arestării preventive, respectiv disp. art.140/3 alin.(3)-(7) și (9) Cod proc. penală, art. 149/1 alin. 12 și art.146 alin.(10) și (11/1 ) Cod proc. penală, rezultă că în situația în care judecătorul de fond admite propunerea procurorului și dispune prelungire arestării preventive, inculpatul rămâne sub puterea mandatului de arestare preventivă emis anterior și care se prelungește cu încă 30 de zile, termen care începe să curgă de la data expirării duratei arestării preventive dispuse anterior.
Ne raliem susținerilor inculpatului că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării trebuie judecat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, însă numai în situația în care judecătorul de fond respinge propunerea de prelungire a arestării preventive.
Curtea apreciază că, legiuitorul a înțeles să facă o distincție între cazul în care judecătorul admite propunerea de prelungire a arestării preventive și situația în care o atare propunere este respinsă, concluzie ce rezultă din chiar modul de redactare a art. 159 Cod proc. penală. În cazul în care judecătorul de fond admite propunerea de prelungire a arestării preventive norma penală care prevede termenul până la care se soluționează recursul este o normă de recomandare.
Nu este de neglijat a se preciza sub acest aspect că în cazul în care judecătorul admite propunerea de arestare preventivă, emite, de urgență mandatul de arestare a inculpatului iar recursul declarat împotriva încheierii se judecă în termen de 3 zile, termen care este un termen de recomandare și nu de decădere.
Așa fiind, criticile invocate de recurentul inculpat sub acest aspect nu sunt fondate, urmând a fi respinse.
Măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite nu doar condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală dar și dacă există vreuna dintre cauzele expres și limitativ expuse de legiuitorul român în disp. art.148 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate (art.155 Cod procedură penală)
În cauza de față, respectiv în cauza ce formează obiectul dosarului nr.365/P/2007 al Parchetului de lângă Tribunalul Alba inculpatul este cercetat sub acuza comiterii faptei de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a) cod penal.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea inițială și care impun în continuare privarea de libertate, sunt însușite de către Curtea de apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia prelungirii stării de arest preventiv a inculpatului minor.
Probatoriul administrat în cauză demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față inculpat continuă să subziste și aceasta justifică prelungirea.
Împrejurarea dovedită cauzei că martora în declarațiile date într-un alt dosar arată că a fost amenințată și șantajată de numitul, nu sunt de natură a reține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului inculpatul s-au schimbat ori au încetat, judecătorul fiind obligat să analizeze dacă sunt îndeplinite cerințele legale în raport de actele de urmărire penală aflata la dosarul cauzei și nu actele sau probele administrate în alt dosar.
Rezultă, deci, că situația de fapt pentru care este cercetat inculpatul nu s-a schimbat fiind nevoie de administrarea unui material probator complex din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea inculpatului în comiterea faptei pentru care este cercetat.
Prin urmare, susținerea inculpatului că în speță n-ar exista temeiurile arestării preventive și respectiv, prelungirii acesteia, deoarece indiciile și probele vizând comiterea de fapte penale nu rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, nu poate fi primită.
Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ( art. 155 Cod proc. penală ).
Așa fiind, în raport de obiectul cauzei - propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, judecătorul nu are competența de a verifica modul cum organele de anchetă înțeleg a desfășura urmărirea penală, care este atributul exclusiv al acestora, astfel că criticile invocate de recurentul inculpat sub acest aspect nu pot fi însușite de instanța de recurs.
Curtea observă contra susținerilor recurentului inculpat că de la ultima prelungire a arestării preventive dispuse în cauză, respectiv 22 ianuarie 2008, organele de anchetă au procedat în continuare la strângerea de probe necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia. Astfel, s-a administrat raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpat, s-au cerut date referitoare la inculpat prin Centrul de Cooperare Internațională Biroul Național Interpol, s-a efectuat verificări la dispecerate de taxi de pe raza localității A I, verificări pe raza loc., jud. A ( fila 443-517 vol.II).
Nici susținerea că, în speță, lăsarea inculpatului în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi primită, cazul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală continuă să subziste.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, raportat la natura infracțiunii imputate inculpatului, respectiv infracțiunea cea mai gravă care aduce atingere vieții persoanei, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta -suprimarea vieții unui minore de 17 ani, secționarea corpului victimei și abandonarea unor fragmente umane pe malul unui râu și în râu, duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că într-o practică constantă a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe bata unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție,menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (,26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.
Contrar susținerilor recurentului inculpat, la dosarul de urmărire penală există probe care dovedesc că inculpatul în mediu intim avea un comportament agresiv și chiar a manifestat în public acte de agresiune fizică față de victimă ( martorii, ).
Curtea de apel observă că inițial inculpatul a fost arestat la data de 27 decembrie 2007 când fost pus în executare mandatul de arestare preventivă nr. 5/2007 emis de Curtea de APEL ALBA IULIA în baza prin încheierea penală nr.69 din 27 decembrie 2007 Curtea de APEL ALBA IULIA - secția penală pe o durată de 30 zile, reținându-se în drept dispozițiile art.149/1 Cod procedură penală și cazul de arestare prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală. Ulterior, prin încheiere penală nr. 8/22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția penală s-a dispus prelungirea arestării preventive pentru încă 30 de zile începând cu data de 27.01.2008 și până la data de 25.02.2008.
De la data ultimei prelungiri a măsurii preventive nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că detenția preventivă a recurentului inculpat nu corespunde cerințele imperative ale legii -art. 143 și 148 Cod procedură penală.
În adevăr, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată atât din rațiuni ce țin de natura faptei de care este acuzat inculpatul (omor deosebit de grav) cât și de considerente de economie și utilitate procedurală, necesitatea administrării unor probe esențiale cauzei: raportul de constatare medico - legală privitor la rămășițele victimei, rapoartele de constatare tehnico - științifică fizico-chimice privitoare la urmele de sol și la foliile de plastic,raportul de constatare tehnico - științifică biocriminalistică privitor la urmele de sânge de pe unele obiecte ridicate cu ocazia percheziției de la domiciliul inculpatului, audieri de martori,prezentarea materialului și întocmirea rechizitoriului.
Nici susținerea recurentului inculpat că măsura arestării preventive se impune a fi revocată din rațiuni de pregătire a apărării, nu poate fi însușită de curte,în contextul în care inculpatul are asigurată apărarea prin avocați aleși iar actualele reglementări procedurale garantează dreptul la apărare al oricărei persoane aflate în detenție provizorie.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c din CEDO, Curtea de Apel constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege arestarea inculpatului până la acest moment procedural fiind legitimă.
Reținând și atitudinea diligentă a organelor de urmărire penală care au continuat administrarea probatoriului în cauză, în baza art. 159 cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.8/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Conform art. 192 al.3 cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale nr. 7 din 22 februarie 2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Hunedoara - secția penală.
Obligă pe numitul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
- cu opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și,rejudecând, constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Grefier,
- -
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Prin încheierea nr. 8/22 ianuarie 2008 Tribunalului Albaa fost prelungită durata arestării preventive a inculpatului de la 27 ianuarie 2008 la 25 februarie 2008.
Durata arestării preventive a expirat la 25 februarie 2008, iar judecarea recursului a avut loc la 26 februarie 2008.
Potrivit art. 159 alin.8 pr.penală, încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă.
Recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.
Apreciez că soluționarea recursului, după ce a încetat de drept măsura arestării preventive, la 25 februarie 2008, are drept consecință efect admiterea recursului inculpatului, casarea încheierii penale atacate și, rejudecând, constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Prin încetarea de drept a măsurii arestării preventive, înainte de judecarea recursului, recursul a rămas fără obiect, deoarece nu poate definitiva o prelungire care a fost întreruptă, atâta timp cât încheierea prin care s-a dispus prelungirea nu produce efecte decât după ce a rămas definitivă și numai din momentul din care plângerea anterioară a ajuns la limita expirării.
Judecător,
- -
Red.
/ 2 ex./ 27 Februarie 2008
Jud. fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
MINUTA ÎNCHEIERII PENALE NR. 4/2008
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale nr. 7 din 22 februarie 2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Hunedoara - secția penală.
Obligă pe numitul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
Ss - - ss - - ss - -
- cu opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de inculpat,casarea încheierii penale atacate și, rejudecând, constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Pentru conformitate,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
