Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 40/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.40/
Ședința publică de la 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații,și - deținuți în Arestul C, împotriva încheierii nr.2 din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebați fiind, recurenții inculpați, și, arată că nu înțeleg să dea declarații în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Consideră că în cauză nu mai există indicii temeinice, Parchetul nu a adus nimic nou prin cererea formulată. Prin audierea martorilor s-a demonstrat împrejurarea că inculpatul nu s-a aflat la locul respectiv. Există contradicții cu privire la momentul în care s-au aflat la locul respectiv, interceptările organelor de poliție nu aduc nimic nou. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, respingerea propunerii de prelungire măsurii arestării preventive.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat consideră că din propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive rezultă că toate motivele privesc o cauză conexată. Cu excepția unei singure probe, respectiv finalizarea expertizei criminalistice nu mai există alte probe. În condițiile arătate și având în vedere că indiciile pentru care s-a luat măsura arestării preventive nu s-au concretizat în probe solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. În subsidiar, în raport de dispozițiile art.136 alin.8 Cod procedură penală solicită aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Făcând distincție între infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul consideră că trebuie să se dea prioritate probelor în legătură cu participarea efectivă a inculpatului la săvârșirea faptei. Ori, în cauză nu există probe din care să rezulte participarea inculpatului la săvârșirea faptei, acesta având o situație diferită.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, învederează instanței că actele menționate în propunerea de arestare nu-l privesc pe inculpat ci cauza conexată. nu s-au concretizat în probe certe, nu există probe biologice. În volumul IV al dosarului de urmărire penală, nu martor declară că inculpatul se afla în localitatea lui. S-a efectuat un raport de constatare biocriminalistică, profilul ADN nu a fost identificat la locul săvârșirii faptei. Nu există nici un fel de probă că inculpatul a participat la săvârșirea faptei în calitate de autor.
În principal, solicită respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, având în vedere că nu există probe din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Precizează că trebuie avute în vedere dispozițiile art.136, 139 și 145 Cod procedură penală și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive. Arată că pentru a treia oară se repetă motivarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Nu a fost determinat până în prezent anturajul inculpatului, se repetă necesitatea audierii unor martori ce se regăsesc menționați în celelalte propuneri de arestare preventivă formulate anterior. avute în vedere inițial au dispărut. Precizează că în volumul 6 din dosarul de urmărire penală a depus o notă de probe însă a fost respinsă. temeinice ar fi trebuit să se consolideze. Menționează că la instanța de fond a adus în discuție împrejurarea că legiuitorul a prevăzut obligația ca urmărirea penală să fie efectuată de procuror, ori, toate delegările sunt făcute de către poliție. Martorii au fost audiați numai de către organele de poliție. Consideră că acestea sunt elemente de nulitate absolută în raport de care solicită ca instanța să aprecieze.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, cu privire la nulitatea actelor de urmărire penală solicită a se constata că acestea se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.217 alin.4 Cod procedură penală.
Pe fondul cauzei, arată că în mod corect cererea de prelungire a măsurii arestării preventive a fost admisă, întrucât temeiurile inițiale subzistă, nu au fost modificate, au apărut și altele noi. S-a încercat influențarea martorilor, amenințarea acestora, distrugerea telefoanelor mobile. În considerarea probelor enumerate în propunerea de prelungire măsurii arestării preventive și a faptului că există indicii temeinice în sensul dispozițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații inculpați, și, ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțată la instanța de fond, ca temeinică și legală.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea nr.2 din data de 14 aprilie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus:
"Respinge ca nefondată excepția nulității absolute a actelor de urmărire penală invocată de inculpații,.
Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
În baza art. 159 Cod procedură penală raportat la art.155, 156 Cod procedură penală,
Dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților: zis ""- fiul lui si, născut la data de 05.07.1987 în oras, județul Constanta,fiul lui si, născut la data de 15.08.1988, în mun. Constanta, județul Constanta - fiul lui si, născut la data de 12.02.1982 în comuna, județul Constanta, - fiul lui și, născut la data de 24.02.1977 în municipiul M, județul Constanta, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 21.04.2009 până la data de 20.05.2009.
Măsura dispusă se comunică locului de detenție.
Respinge ca nefondate cererile formulate de inculpații, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
Pentru pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că raportat la întregul material probator există indicii temeinice privind implicarea inculpaților în comiterea infracțiunii cercetate, aspectele nelămurite suficient încă la acest moment și punctate de apărare nefiind de natură a "dilua " aceste probe certe și a răsturna concluzia existenței temeiului prevăzut de art. 143 Cod procedură penală.
Se mai constată și prezența temeiului prevăzut de art.148 lit."f" Cod procedură penală, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea cercetată de la 15 la 25 de ani, pericolul social concret raportat la circumstanțele reale și împrejurările de fapt ( număr participanți, durată, acțiuni subsecvente) celei din 10.11.2008, valoarea prejudiciului reclamat, urmarea produsă prin vătămarea și punerea în pericol a vieții părții vătămate -, persoana fiecărui inculpat ( cazierul inculpatului și faptul că a mai fost cercetat pentru fapte asemănătoare).
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate și în plus față de acestea instanța mai remarcă temeiuri noi nereținute în încheierea de arestare sau ulterioare momentului arestării,cum ar fi încercările de influențare a martorilor ( a se vedea declarația martorei vizând pe inculpatul; declarația martorului care a primit prin intermediari mesaje de amenințare din partea inculpatului,având în vedere declarațiile inițiale incriminatorii date de acesta - vol. VI de urmărire penală), acțiunea de distrugere a probelor ( distrugerea telefonului mobil de inculpatul ).
Având în vedere aceste aspecte, constatând complexitatea cauzei, durata privării de libertate de aproximativ 3 luni de zile, actele nominalizate de Parchet ca fiind necesare pentru completarea probatoriului, chiar dacă multe dintre acestea privesc dosarul conexat ulterior referitor la tentativa de furt, instanța apreciază că urmărirea penală nu a putut fi finalizată din motive obiective și având în vedere temeiurile de drept semnalate la momentul dispunerii privării de libertate, temeiuri care subzistă nemodificate și în prezent.
În termen legal, au declarat recurs inculpații, și, prin care solicită în principal respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând legalitatea și temeinicia recursurilor declarate Curtea constată următoarele:
La data de 14 aprilie 2009 Tribunalul Constanțaa dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile, pentru recurenți întrucât a apreciat că există indicii temeinice privind implicarea inculpaților în comiterea infracțiunii cercetate; cerințele art. 148 lit. "f" Cod procedură penală sunt îndeplinite; temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate.
Examinând legalitatea și temeinicia recursurilor formulate în raport de încheierea de ședință Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate.
Motivul prelungirii măsurii arestării preventive sunt: completarea și finalizarea urmăririi penale în sensul audierii martorilor, a efectuării rapoartelor de constatare tehnico - științifică cu privire la stabilirea profilurilor genetice ale inculpaților analizarea evidențierii urmelor biologice identificate pe obiectele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului și efectuarea constatării tehnico-științifice privind examinarea corpurilor delicte.
Instanța de fond, analizând aceste elemente în raport de dispozițiile art. 155 Cod procedură penală a constatat că temeiurile avute în vedere subzistă în prezent, iar urmărirea penală nu este finalizată, fiind necesară administrarea materialului probator mai sus menționat.
În raport de argumentele mai sus expuse, dar si in raport de faptele presupuse a fi comise de către recurenți, Curtea apreciază că recursurile declarate în cauză sunt nefondate urmând a fi respins în temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenții la plata sumei de 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge recursurile penale declarate de inculpații,și - deținuți în Arestul C, împotriva încheierii nr.2 din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții la plata sumei de 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.309 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Red.înch.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./23.04.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Adriana Ispas, Maria Uzună
