Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 401/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2690/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.401/
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror .
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 11.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-inculpați, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar și personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor, recurentul-inculpat, fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărător ales al inculpatului arată că recursul este formulat împotriva încheierii din data de 11.11.2009, prin care s-a admis propunerea Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpat. Apreciază că temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și arată că prietena inculpatului, coinculpată și arestată în această cauză a fost pusă în libertate, solicitând astfel să se aplice inculpatului egalitate de tratament juridic. De asemenea, mai arată că inculpatul era un consumator în faza de devenire, era unul dintre "spionii" unei afaceri trafic de droguri, grupul alimentând-se de la un traficant din zona - numit "". Solicită a se avea în vedere și faptul că tatăl inculpatului suferă de alzheimer, în ultima fază, este indisponibilizat la pat, inculpatul fiind singurul întreținător al familiei, în acest sens fiind depuse la dosarului de fond, acte medicale. Nu mai există motive temeinice care să justifice prelungirea arestării preventive, solicitând astfel admiterea recursului și să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului arată că recursul inculpatului este formulat împotriva încheierii Tribunalul București, prin care s-a prelungit durata arestării preventive a acestuia. Parchetul, în motivarea cererii de prelungire a arestării preventive, a arătat că această măsură este necesară pentru continuarea transcrierilor convorbirilor telefonice, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu influențează buna desfășurare a cercetării judecătorești și nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, iar pe fond, să se dispună judecarea acestuia în stare de libertate.
Apărător ales al inculpatului arată că achiesează la concluziile antevorbitorilor săi. Solicită admiterea recursului, punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că nu se mai justifică această menținere, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat. Din analiza probelor administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul a săvârșit această infracțiune; din procesul verbal de redare al discuțiilor nu rezultă că inculpatul a vândut droguri ofițerului sub acoperire. Inculpatul era consumator de droguri de aproximativ o lună, după moartea tatălui său; nu a trăit din existența traficului de droguri, avea un serviciu stabil în Spania, are în întreținere 3 copii minori. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsii localitatea, având în vedere că are un domiciliu stabil și lăsarea acestuia în libertate nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de către cei trei inculpați, ca nefondate, menținând încheierea atacată ca legală și temeinică. Consideră că în mod just, instanța de fond a admis cererea de prelungire a duratei arestări preventive, constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun, în continuare, menținerea în stare de arest preventiv a celor trei inculpați. Aceștia sunt cercetați pentru trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, infracțiunea săvârșită în cadrul unui grup organizat, demonstrându-se pentru fiecare inculpat, cel puțin două acte materiale, respectiv două vânzări de droguri.
Față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, dar și față de modalitatea în care se reține că inculpații au acționat - în cadrul unui grup organizat, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a inculpatei nu poate constitui un argument care să conducă instanța la concluzia că și acești trei inculpați, trebuie să fie lăsați în libertate, apreciind că egalitatea de tratament nu presupune o identitate de tratament, în această cauză, ținând cont de circumstanțele personale ale inculpaților. Împrejurările invocate de apărare, privind situația familială a inculpaților, nu poate conduce la înlăturarea reținerii art.148 lit.f C.P.P. situațiile fiind preexistente săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și nu i-au împiedicat, la acel moment, să săvârșească o astfel de infracțiune.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, tatăl său este grav bolnav și că este singurul întreținător al familiei.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus admiterea cererii formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15.11.2009 până la 14.12.2009.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, inculpații aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive, arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
În subsidiar, inculpatul solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
În ceea ce-l privește pe inculpatul s- reținut că în perioada iunie-august, a achiziționat de la "", mai multe cantități de heroină, pe care împreună cu acesta și cu o porționa și vindea către consumatorii de droguri, astfel obținând câștiguri de bani iar în data de 16.09.2009 a deținut o doză de heroina.
Cu privire la inculpatul s-a reținut că în perioada 27-29.05.2009 a vândut colaboratorului - nume de cod - cantitatea de 0,59 grame heroină, cu suma de 250 lei. De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că în perioada mai - august, a achiziționat de la liderul grupului, mai multe cantități de heroină, pe care, cu ajutorul celorlalți traficanți din ierarhia inferioară a rețelei, respective numiții, și, o dilua, o porționa și o vindea către consumatorii de droguri, astfel obținând câștiguri de bani.
Referitor la inculpatul -a reținut că în zilele de 02.07.2009 și 03.02.009 a vândut 0,11 grame și respectiv 0,13 grame heroina cu suma de 100 lei, colaboratorului " " - nume de cod iar in perioada mai - iulie 2009, achiziționat de la, mai multe cantități de heroina, pe care o vindea către consumatori de droguri împreuna cu astfel obținând câștiguri de bani.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Curtea constată că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este legală și temeinică.
Cât privește legalitatea, este de observat că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca față de recurenții inculpați să se dispună prelungirea duratei măsurii arestării preventive.
Astfel, din cuprinsul probelor deja administrate de organele de cercetare penală ( cu referire la procesele verbale de investigație, procesul verbal de constatare a infracțiuni flagrante, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților date în fața procurorului și a judecătorului) reies indicii că recurenții au comis faptele pentru care sunt cercetați.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurenților inculpați, temeiuri ce sunt consacrate de dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora pe parcursul cercetărilor, prezintă pericol pentru ordinea publică subzistă și în continuare, neintervenind nicio schimbare sau modificare a acestora.
De asemenea, învederând aspecte ce țin de temeinicia hotărârii atacate, corect tribunalul a apreciat că recurenții prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei este indiscutabil îndeplinită, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care prezintă lăsarea în libertate a inculpaților recurenți se deduce din natura și gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite.
Pe de altă parte, nu poate fi trecută cu vederea rezonanța negativă, sentimentul de insecuritate ce-l creează în rândul societății civile acest fenomen infracțional, tot mai amplu, care afectează sănătatea publică reprezentând totodată una din cele mai grave forme ale criminalității organizate; toate aceste argumente întăresc convingerea că inculpații prezintă un real pericol pentru ordinea publică, fiind pe deplin justificată soluția adoptată de prima instanță, soluție ce corespunde exigențelor consacrate de textele de lege menționate în cele ce preced.
Cât privește apărările invocate de inculpați, prin apărători, acestea nu pot fi primite, câtă vreme există indicii temeinice că recurenți au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar aceste fapte - astfel cum s-a arătat mai sus - prin natura și urmările produse sunt deosebit de grave și cunosc o creștere îngrijorătoare; de altfel, aspectele relevate de apărare pot constitui elemente posibile a fi luate în considerare în procesul de individualizare a pedepsei.
Pentru considerentele apreciate ca temeinice în menținerea măsurii arestării preventive, cererea privind înlocuirea acestei măsuri cu una mai blândă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, apare ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință nu poate fi primită de
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați și, având în vedere că aceștia sunt cei care se află în culpă procesuală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 11.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații și la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./07.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Stan Mustață, Viorel Adrian
