Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 410/
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 44/CC din 07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpaților recurenți, după ce le-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70 Cpp, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o adresă în dovedirea faptului că inculpatul, în condițiile în care s-ar afla în libertate, ar avea asigurat un loc de muncă, iar apărătorul inculpatului-recurent, avocat, depune la dosar copia procesului-verbal încheiat la data de 15.04.2009 de de combatere a Organizate
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Arată că din referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive rezultă că ar trebuie efectuată o percheziție informatică, însă aceasta a fost deja efectuată, dar și că este necesară prezentarea materialului de urmărire penală, însă prezentarea materialului de urmărire penală s-ar putea desfășura și cu inculpatul în stare de libertate. Precizează că nu s-a dovedit faptul că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în societate acesta fiind o persoană liniștită, iar, după cum rezultă din adresa depusă la dosar, în cazul în care ar fi pus în libertate, ar avea loc de muncă. Mai arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, regretă fapta și este de acord cu recuperarea prejudiciului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită a se observa că în procesele-verbale depuse au fost găsite aceleași date și nu reiese că inculpatul ar fi contribuit la accesare, neapărând decât datele de identificare ale unor conturi bancare. De asemenea, solicită să se țină seama de faptul că perchezițiile au fost deja efectuate, iar inculpatul a avut o atitudine sinceră. Prin urmare, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală. În ceea ce privește oportunitatea prelungirii măsurii arestării preventive, aceasta își are temeiul în necesitatea de a se efectua constatări tehnico-știinițifice. Precizează că din materialul probator administrat rezulte probe și indicii că inculpații au accesat fără drept mai multe sisteme informatice, au modificat date, perturbând activitatea utilizatorilor din România și cauzând atât un prejudiciu real, cât și unul de imagine.
În replică, apărătorul ales al inculpatului, avocat, arată că hard-urile se află în custodia organelor de poliție, iar cu privire la prejudiciu, acesta nu depășește 7.000 Euro.
În replică, apărătorul ales al inculpatului, avocat, arată că nu este vorba de un grup infracțional organizat, ci doar de două persoane.
În replică, procurorul arată că un grup organizat este un grup organizat de către o persoană, la care aderă alte, una sau două persoane.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admtierea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 45/CC din 07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 23 alin. 5 din Constituție raportat la art. 155 - art. 159.C.P.P. a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților și, formulată de către Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților:
- (fiul lui și, născut la data de 22.06.1983, în mun. C, cu același domiciliu,-, posesor al CI seria -, numărul -, CNP:-) și
-, "cappy", "cpy ", (fiul lui și, născut la data de 18.07.1984 în C, jud. C S cu același domiciliu, str. -.2,.B,.18, CNP -)
pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 08.04.2009 până la data de 07.05.2009, inclusiv.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, prin apărător ales.
În baza art. 192 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea nr. 104/D/P/03.04.2007 formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații și pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.04.2009 până la data de 07.05.2009.
În motivarea propunerii, Ministerul Publica arătat că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, acces fără drept la un sistem informatic, faptă prev. de art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 49 din Legea nr. 161/2003, constituire a unui grup infracțional și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002.
În sarcina inculpaților s-a reținut faptul că, începând cu anul 2003, s-au constituit într-un grup infracțional organizat, au accesat fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, mai multe sisteme informatice aparținând unor instituții guvernamentale și neguvernamentale din SUA și țări europene, au introdus, modificat și obținut date informatice fără drept, în scopul obținerii unui beneficiu material.
În propunere s-a precizat faptul că, pentru finalizarea cercetărilor mai sunt necesare următoarele activități de urmărire penală: efectuarea de percheziții informatice asupra calculatoarelor ridicate de la inculpați, efectuarea de constatări tehnico-științifice asupra programelor găsite la percheziții, reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală. Se apreciază că faptele pentru care sunt cercetați inculpații, prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă întinsă de timp, inculpații au cauzat prejudicii mai multor persoane, faptele lor având un impact în opinia publică.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 104/D/P/2007 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara.
Analizând materialul de urmărire penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 26/CC/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 zile, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr. 22 și 23.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziție, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, Tribunalul Timișa constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a reținut că, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Prima instanță a apreciat că în prezenta cauză este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea activități, prin care se aduce o atingere gravă dreptului oricărei persoane de a trăi într-un climat de liniște și siguranță, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, iar lăsarea inculpaților în libertate ar putea avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, menținerea lor în arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea efectuării perchezițiilor informatice asupra calculatoarelor ridicate de la inculpați, efectuarea de constatări tehnico științifice asupra programelor găsite la percheziții, reaudierea inculpaților, prezentarea materialelor de urmărire penală, în baza art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit. f C.P.P. Tribunalul Timișa admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului cu încă 30 zile.
Împotriva încheierii penale nr.44/CC din 07.04.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs inculpații recurenți și, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 13.04.2009, sub nr -. Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpații au săvârșit fapte grave, periculoase pentru patrimoniul și securitatea cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații și-a desfășurat activitatea infracțională începând cu anul 2003, la locul și timpul comiterii faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Curtea înlătură și apărarea inculpatului referitoare la faptul că este de acord să recupereze prejudiciul aceste aspecte nefiind de natură să ducă la judecarea sa în stare de libertate, putând constitui apărări pe fondul cauzei, existând indiciile săvârșirii de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat.
De asemenea, în legătură cu existența grupului infracțional organizat,aspect invocat de inculpatul,urmează a se pronunța instanța de fond în eventualitatea în care va fi sesizată,inculpații fiind trimiși în judecată și pentru alte infracțiuni, care sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol patrimoniul și securitatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Pentru aceste aspecte a respins și solicitarea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpații recurenți și împotriva încheierii penale nr.44/CC din 07.04.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 44/CC din 07.04.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red../22.04.2009
Tehnored. 23.04.2009-2 ex.
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
