Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 43/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (238/2010)
ÎNCHEIEREA NR. 43/
Ședința publică de la 01 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat,în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta Ministerului Public depune la dosar declarațiile martorilor cu identitate protejată din dosarele nr.20/D/P/2008 și nr.87/D/P/2007 la care se face referire în referatul parchetului prin care se solicită admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Întrebat fiind,recurentul inculpatarată că nu dorește să facă declarații suplimentare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Consideră că nu există nici o probă sau indiciu că inculpatul ar fi introdus în mod fraudulos în țară arme și muniții și nu există nici un pericol concret pentru ordinea publică că inculpatul aflat în stare de libertate ar putea săvârși alte infracțiuni. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul are doi copii minori în întreținere.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea în temeiul art.139
C.P.P.Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Ialomița, apreciind că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit.b și f din C.P.P. existând probe că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorului și. De asemenea, solicită a se avea în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, gravitatea acestora, precum și atitudinea inculpatului de dispreț față de lege. Referitor la modalitatea de săvârșire a faptei, solicită a se avea în vedere faptul că armele au fost introduse în țară, ascunse în bagaje și transportate cu microbuzul. Totodată, arată că inculpatul are domiciliul declarat în-, dar conform declarației mamei acestuia, locuiește în- din Țăndărei, acolo unde au fost găsite și armele. Având în vedere actele care urmează a fi efectuate în continuare, respectiv audierea unui număr de aproximativ 5 persoane, în calitate de martori, ascultarea cu respectarea dispozițiilor art.80 a C.P.P. rudelor inculpatului, precum și atitudinea anterioară a inculpatului de influențare a martorilor, apreciază că în continuare există pericolul ca, pus în libertate, acesta să influențeze declarațiile martorilor ce urmează a fi audiați.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. Arată că armele nu sunt ale lui și nu are nici o legătură cu acestea. De asemenea, solicită a se avea în vedere că are doi copii minori în întreținere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 22.01.2010, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului Ialomița s-a dispus, în baza art. 159.C.P.P. admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Biroul Teritorial Ialomița si prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 27.01.2010 până la data de 25.02.2010.
A fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă calificată și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 279 alin. 1, 3.Cod Penal, reținându-se, în esență, că în anul 2007 inculpații și au introdus în țară fără drept, în mod fraudulos (fără a avea autorizație de procurare), arme letale pe care le dețin fără drept în locuința din localitatea Țăndărei.
S-a mai reținut că, în timpul efectuării percheziției domiciliare la data de 07.11.2007 în imobilul din Țăndărei,-, unde locuiesc inculpații și părinții acestora, au fost descoperite 145 cartușe de vânătoare cu (muniție letală), calibru 12/70 mm marca "GB" și model, N-7 fabricate în Spania, cinci cartușe de vânătoare cu (muniție letală) calibru 12/70 mm, marca" " model Super, Caza fabricate în Spania și cinci arme de vânătoare, o armă simplă cu încărcare manuală,prevăzută cu două țevi lise dispuse paralel, orizontal marca Armas, o armă cu simplă cu încărcare manuală prevăzută cu două țevi lise dispuse paralel orizontal, marca, o armă cu semiatomată cu încărcare manuală cu țeavă lisă marca fabricate în Spania și o armă de vânătoare cu semiautomată cu încărcare manuală cu țeavă lisă, marca fabricată în Belgia, însă exportată în Spania.
Din examinarea actelor dosarului, prima instanță a reținut că probele administrate până în prezent formează bănuiala legitimă, în sensul art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană, că inculpatul este autorul faptelor.
Instanța nu și-a însușit criticile apărării privind probatoriul existent în cauză, în condițiile în care la acest moment procesual (la 30 de zile de la prinderea inculpatului) nu se pot face aprecieri cu valoare de certitudine, nefiind obligatoriu în această fază ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula o acuzare completă și, cu atât mai puțin, să existe probe cu caracter de certitudine ca cele care permit eventual condamnarea.
Totodată, s-a apreciat că subzistă ambele temeiuri avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, atât cazul prev. de art. 148 lit.b cod procedură penală cât și cel prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală.
Cât privește primul caz, dacă la luarea măsurii arestării preventive au fost evidente încercările inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului (fiind relevante declarațiile date de mama și fratele său minor) în prezent, există riscul ca aflat în libertate, acesta să influențeze martorii ce urmează a fi audiați în cauză, unii din aceștia rude sau vecini.
S-a apreciat, de asemenea, că și al doilea temei, prev. de art. 148 lit.f cod procedură penală subzistă, fiind îndeplinite ambele condiții prevăzute de text, atât cel privitor la cuantumul pedepsei cât și la împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestui pericol, instanța a avut în vedere valorile sociale importante lezate, natura și gravitatea faptelor, reieșită din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, atitudinea inculpatului, aspecte din care rezultă o potențială stare de pericol și un sentiment de insecuritate în rândul colectivității.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal, inculpatul, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, recurentul-inculpat a susținut, în esență, că nu există probe din care să rezulte că ar fi introdus arme sau muniție în țară în mod fraudulos, dar nici probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere situația familială și faptul că are doi copii minori în întreținere.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a analizat în mod corect ansamblul circumstanțelor cauzei și a apreciat justificat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului-inculpat se mențin, iar prelungirea acestei măsuri este necesară în vederea finalizării urmăririi penale.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a desfășurat în anul 2007 activități de introducere în țară a unor arme și a muniției letale și a deținut fără drept astfel de arme și muniție, ce au fost descoperite în locuința familiei sale situată în Țăndărei,-.
În acest sens, procesul verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la această adresă, coroborat cu raportul de constatare tehnico-științifică din data de 14.01.2008, relevă neîndoielnic că în imobilul din str. -, în care atât inculpatul cât și alți membri ai familiei sale au depozitat bunuri, au fost descoperite 5 arme de vânătoare de calibrul 12 (trei dintre ele aflate în stare de funcționare), precum și 150 de cartușe de același calibru, toate funcționale.
Împrejurarea că inculpatul este deținătorul acestor arme și cel care le-a introdus în țară rezultă din declarațiile martorilor cu identitate protejată " " și " " (depuse în fotocopie la dosarul instanței de recurs), declarații care, coroborate cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, sunt de natură a forma presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
O atare presupunere este suficientă pentru se dispune, în acest moment procesual, prelungirea detenției preventive în faza de urmărire penală, contribuția concretă a inculpatului la săvârșirea faptelor urmând a fi lămurită cu certitudine după administrarea întregului probatoriu relevant.
Apreciind neîntemeiată această primă critică a inculpatului, Curtea constată, de asemenea, că prelungirea măsurii arestării preventive este justificată, în prezent, și de subzistența temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. b și f C.P.P. deoarece încercările recurentului de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor rudelor apropiate justifică temerea că acesta ar putea încerca să influențeze și declarațiile altor persoane ce urmează a fi audiate. Totodată, se constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există în continuare probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, Curtea are în vedere natura faptelor presupus comise și gravitatea deosebită a acestora, riscul pe care îl creează deținerea unor arme letale funcționale pentru comunitatea locală, dar și îndrăzneala autorilor dedusă din modul de operare (respectiv introducerea armelor disimulate în bagaje).
Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul s-a aflat o lungă perioadă de timp pe teritoriul Spaniei și suspiciunea că acesta ar fi intrat în conflict cu legea acestei țări, suferind condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului (fără a rezulta însă la acest moment alte date relevante) creează o temere serioasă că lăsarea inculpatului în libertate ar fi de natură nu doar să perturbe semnificativ ordinea publică, ci și să împiedice buna desfășurare a urmăririi penale.
În contextul tuturor acestor elemente de fapt, Curtea concluzionează că măsura arestării preventive este temeinic justificată si este singura aptă să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1.C.P.P. nicio altă măsură preventivă neoferind suficiente garanții în acest sens.
Situația familială a recurentului și faptul că are doi copii minori în întreținere reprezintă aspecte nerelevante în aprecierea temeiniciei detenției preventive, ele având un caracter singular în ansamblul celorlalte elemente ce justifică pertinent această măsură, astfel cum au fost expuse anterior.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 22.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Ialomița.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 22.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Ialomița.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2010.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.SC/15.02.2010
Th.red.SC - 2 ex.
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
