Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 434/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2893/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 434
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat G împotriva Încheierii de ședință din data de 20.11.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, G personal aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat prin apărătorul din oficiu depune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat G solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 20.11.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-, casarea încheierii și revocarea măsurii arestări preventive cu judecarea inculpatului în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere că motivele invocate de Parchet în justificarea prelungirii măsurii arestării preventive se referă la faptul că victima se află în prezent în spital și este nevoie de obținerea unor acte medicale și efectuarea unei expertize medico-legale, acte care pot fi realizate cu inculpatul în stare de libertate, inculpatul nu ar avea cum să influențeze în vreun fel aceste acte.
Apărătorul arată referitor la situația de fapt că inculpatul a fost provocat, fapta fiind săvârșită pe fondul unui conflict spontan, nefiind premeditat, iar faptul că partea-vătămată nu a depus plângere la poliție denotă recunoașterea propriei culpe.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere și faptul că inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere colaborând cu organele de poliție.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive se menține impunând în continuare menținerea stării de arest a inculpatului față de natura și gravitatea faptei săvârșite, modalitatea concretă de operare și atitudinea inculpatului. S-a reținut că inculpatul a lovit victima cu un cuțit, provocându-i multiple leziuni care i-au pus viața în pericol, inducând în eroare prin faptul că a susținut că el ar fi fost acela gresat de către partea-vătămată.
Recurentul-inculpat G arată că a fost vorba de o altercație între el și partea-vătămată și solicită judecarea în stare de libertate având în vedere că are probleme de sănătate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr.45991/3/200) a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului G pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 26.11.2009 până la data de 25.12.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptei imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează aceasta, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Împotriva inculpatului Gaf ost luată măsura arestării preventive prin încheierea din data de 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală.
Inculpatul a invocat, în apărare, că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, iar față de circumstanțele personale, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Astfel, inculpatul G este cercetat în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă laomor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, constând în aceea că, în seara zilei de 27.09.2009, în imobilul situat în B,--11, sector 4, și care reprezintă un cămin, pe holul comun al acestuia, inculpatul G i-a aplicat lovituri cu un cuțit victimei OG, provocându-i grave leziuni traumatice, constând în plagă penetrantă hipocondrul stâng, plagă splenică și două plăgi jejunale superioare, care pot pune în primejdie viața persoanei.
Probele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea nu poate primi susținerile apărătorului recurentului, întrucât la luarea măsurii arestării preventive, datele și informațiile oferite de probele produse cauzei (procesele-verbale încheiate de organele de poliție din cadrul Secției 26 Poliție, procesul-verbal de cercetare la fața locului, încheiat de procuror împreună cu organele de poliție din cadrul - Serviciul; declarațiile martorului (fratele victimei), declarațiile martorilor și, declarațiile martorelor și; declarația martorei; declarațiile martorilor și; declarațiile inculpatului G; celelalte acte efectuate în cauză) sunt de natură să conducă la concluzia că este posibil ca inculpatul să se facă vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză a probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpat a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare; nu a fost administrată nicio probă care să ateste că aceste temeiuri au dispărut, așa încât, în acest moment procesual și pentru motivele expuse mai sus, nu se poate susține că se încalcă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.
acestuia este cu atât mai evidentă cu cât din declarațiile martorilor rezultă că, inițial, inculpatul a lovit victima cu o, pentru ca mai apoi să o lovească cu un cuțit; astfel, caracterul violent al inculpatului îl recomandă pe acesta ca pe un infractor cu un potențial sporit de pericol, întrucât loviturile aplicate părții vătămate au fost grave.
Având în vedere aceste aspecte, starea de sănătate a inculpatului recurent sau împrejurările comiterii faptei în condițiile unui conflict spontan, nu sunt suficiente pentru a justifica revocarea măsurii arestării preventive, câtă vreme există indicii temeinice că acesta ar fi săvârșit respecta activitate infracțională.
În raport de cele mai sus arătate, se evidențiază și pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul recurent, în raport de amplificarea și diversificarea acestui fenomen infracțional, natura și gravitatea faptei, circumstanțele reale, dar și cele personale, precum și urmarea produsă.
Totodată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestuia de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, avându-se în vedere actele ce urmează a se efectua.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Liliana Bădescu
